Nebunia a fost întotdeauna o boală care n-a ținut cont de averea sau rangul nimănui – de la oameni săraci, la regi, ea n-a iertat pe nimeni, niciodată. Însă, cu cât persoana a fost mai importantă, cu atât consecințele deciziilor persoanei respective au fost mai grave. Astăzi voi continua lista ce cuprinde 10 conducători a căror boală mintală a influențat, într-un mod nefast, soarta lumii.
Dacă până acum i-am prezentat pe pe țarii Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare, Petru al III-lea, pe regele Carol al VI-lea al Franței, pe împăratul Qianfei al Chinei, pe regina Maria a Portugaliei, pe sultanii Mustafa și Ibrahim și pe împăratului bizantin Iustinian al II-lea, acum a venit rândul regelui Ludovic al II-lea al Bavariei, supranumit Regele Lebădă, cel care a construit celebrul Castel Neuschweinstein. Iar cu acest monarh voi încheia lista celor 10 conducători pe care i-am prezentat în acest top 10.
Ludovic al II-lea
Fotografie de pe la 1874
Ludovic al II-lea a fost rege al Bavariei din 1864 până în 1886 și i se mai spunea și „Regele Lebădă” sau „Regele Nebun”. Ludovic s-a născut la Palatul Nymphenburg (astăzi aflat într-o suburbie a orașului München) și a fost fiul cel mare al Prințului Moștenitor Maximilian și al Prințesei Moștenitoare Maria a Prusiei. În 1848, bunicul său, regele Ludovic I al Bavariei, a abdicat, tatăl său devenind noul rege al Bavariei, iar el, prinț moștenitor. La fel ca mulți tineri moștenitori europeni, Ludovic a fost crescut în spiritul disciplinei și onoarei și a primit o educație severă, pentru a fi pregătit în vederea responsabilităților care îl așteptau.
Ludovic era controlat strict de tutorii săi și supus unui regim sever de studii și exerciții. Unii subliniază faptul că această atmosferă cazonă, prusacă este cauza comportamentului său ciudat ca adult. În adolescență, Ludovic a început o relație apropiată cu verișoara sa, Ducesa Elisabeta a Bavariei, cunoscută și sub numele de Sissi, care mai târziu va deveni împărăteasa Austriei. Amândoi iubeau natura și poezia; Elisabeta îi spunea lui Ludovic „Vulturul”, iar el îi spunea „Porumbița”. Ludovic a fost proclamat Rege al Bavariei pe când avea 18 ani, la 10 martie 1864. În această zi a murit și tatăl său, regele Maximilian. Câteva zile mai târziu, la înmormântarea tatălui, s-a arătat în public pentru prima dată: era un tânăr frumos și înalt, având 1,93 m.
Ludovic al II-lea a fost interesat de lucrurile care l-au făcut, ulterior, un monarh iubit. A construit o serie de palate uimitoare și a angajat directori de teatru sa revoluționeze teatrul în Munchen, stabilind astfel noi standarde pentru lumea occidentală. Încă de la început Ludovic a sprijinit cultura, iar pe Richard Wagner l-a susținut cu toată puterea în activitățile sale până la sfârșitul anului 1865, când, din cauza cheltuielilor mari, a fost silit de către guvern, familie și cetățeni să-l expulzeze din Bavaria. Ludovic al II-lea a început chiar să ceară să i se prezinte operele lui Wagner fără alt public în afară de el.
La 11 mai 1866, Ludovic al II-lea a dispus mobilizarea generală prin care Bavaria s-a alăturat Confederației Germane (Deutscher Bund), deci inclusiv Austriei, în războiul împotriva Prusiei. Totuși el nu avea ambiții militare și politica, precum și conducerea militară a lăsat-o pe mâna miniștrilor săi. După înfrângerea militară din acest război, Bavaria a fost silită nu numai să plătescă Prusiei despăgubiri de 30 milioane de guldeni, dar și să cedeze acesteia unele provincii bavareze.
Ludovic al II-lea se dedica în special ideilor sale romantice, retrăgându-se în palatele sale, de unde conducea regatul numai în mod indirect, prin intermediul unor emisari regali. Printre palatele înălțate de el se află binecunoscutul Castel Neuschwanstein. Proiectat de Ludovic al II-lea în 1868 ca un refugiu și ca un omagiu adus lui Richard Wagner, palatul, care are și elemente de castel, a devenit locuința preferată a lui Ludovic. Palatul a apărut în mai multe filme și a fost sursa de inspirație pentru Castelul Frumoasei din Pădurea Adormită din Disneyland și reprezintă una dintre cele mai renumite atracții turistice din Germania.
Castelul Neuschwanstein
Foto: Wikipedia.ro
Construcțiile și proiectele au fost finanțate personal de Ludovic al II-lea, ceea ce i-a provocat deficite financiare private importante. Apanajul său se ridica la 4,2 milioane guldeni anual. Totuși a reușit ca în 1884 să aibă datorii la bănci de 7,5 milioane guldeni. În afară de asta, pentru a termina construcțiile sale, în 1887 ar mai fi trebuit încă circa 15 milioane de guldeni. După moartea sa, casa de Wittelsbach a reușit (până în anul 1902) să plătescă toate datoriile făcute de regele Ludovic al II-lea.
În ultimii ani ai vieții sale, Ludovic al II-lea s-a retras din ce în ce mai mult din viața publică. Se închidea în palatul Neuschwanstein ca să bea, viciu care începuse să se răsfrângă și asupra înfățișării sale. Își jignea proprii slujitori, dar și pe miniștrii și chiar și pe prietenii săi. S-a zvonit că la un moment dat a dorit și să se amestece în mijlocul poporului și frecventa o crâșmă mai izolată, unde Ludovic apărea incognito, îmbrăcat ca om simplu. Avea și accese de furie, dând afară lumea din crâșmă. A început apoi să nu mai doarmă nopțile și să se plimbe prin parcurile palatului. Din cauza datoriilor din ce în ce mai mari, unele construcții ale palatelor au trebuit întrerupte sau chiar oprite.
La începutul lui 1886, Consiliul de miniștri nu i-a mai aprobat creditul de 6 milioane de guldeni pe care-l ceruse. Ludovic II i-a cerut atunci părerea lui Bismarck, ce l-a sfătuit să poruncească miniștrilor săi să înainteze cererea la parlament (Landtag-ul bavarez). Dar în loc de aceasta, guvernul bavarez a pornit demersuri pentru ca să fie declarat iresponsabil.
La 12 iunie 1886, Ludovic al II-lea a fost luat de la Neuschwanstein și pus sub pază la palatul Berg, din apropierea lacului Starnberg. În seara zilei următoare, a plecat la plimbare prin parcul palatului împreună cu o cunoștință, profesorul Bernhard von Gudden. Cei doi au murit în aceeași seară în apele lacului, în apropiere de mal, într-un loc însă unde apa era foarte mică. Au fost găsiți aproape de miezul nopții de către administratorul palatului Berg, un medic și un barcagiu, care deja îl căutau. Conform versiunii oficiale, profesorul von Gudden a încercat cu forța să-l împiedice să se sinucidă, totuși mulți se îndoiesc de acest fapt. Și în prezent mai circulă multe alte ipoteze, ca de exemplu aceea că regele Ludovic al II-lea ar fi încercat să fugă de sub pază, și atunci a fost împușcat.
Astăzi, mulți oameni cred că Ludovic a fost considerat nebun pe nedrept. Însă, oricare ar fi concluzia, Ludovic al II-lea a fost un monarh nebun care a lăsat țării sale o importantă moștenire. Bavaria a rămas centrul cultural al Prusiei pentru următorii șaizeci ani, iar edificiile înălțate de către Ludovic atrag și în ziua de azi milioane de vizitatori, precum Castelul Neuschwanstein, care este vizitat anual de către 1,3 milioane de turiști și care, de la moartea regelui (din 1886), a fost vizitat până acum de peste 60 de milioane de oameni.