Tumultosul secol XX, secol al marilor confruntări armate ale istoriei omenirii, a impus pe câmpurile de luptă o armă nemaivăzută până atunci: tancul. Uriaș, impenetrabil, capabil să pună capăt oricărei rezistențe și care nu cunoștea obstacol atunci când trebuia să înainteze spre liniile inamice, tancul a modificat modul de a gândi și de a conduce războiul al generalilor, pedepsindu-i pe cei care nu au crezut în potențialul său, trimițând definitiv cavaleria în cărțile de istorie. Dacă în anii primei conflagrații mondiale, tancul și-a jucat timid rolul, acela de vehicul blindat ce însoțea infanteria, în anii celui de-al Doilea Război Mondial a ajuns vârful de lance folosit pentru a străpunge liniile inamice.
Tancul schițat de Leonardo da Vinci
Foto: leonardodavincisinventions.com
Primii pași spre tanc
Ca să se ajungă la rezultatul cunoscut astăzi, mintea umană a trebuit să imagineze și să creeze un mecanism capabil pentru a străpunge fortificațiile adverse. Până și marele Leonardo da Vinci a încercat să își aducă contribuția în acest domeniu, schițând un proiect de tanc medieval. Problema principală de care oamenii s-au lovit de fiecare dată a fost lipsa unui sistem de propulsare, altul în afara tracțiunii umane ori de cea oferită de animale. Acest impediment avea să dispară abia secolele mai târziu când, odată cu revoluția industrială apare motorul cu abur, urmat apoi de cel pe benzină. Sfârșitul secolului al XIX-lea aduce primele prototipuri de mașini blindate. Astfel, în 1898 la Richmond, F.R. Simms prezenta publicului primul vehicul blindat. Din punct de vedere constructiv, acesta era un cvadruciclu echipat cu o mitralieră Maxim și pus în mișcare de un motor De Dion-Bouton. Primul pas în lunga epopee a tancului tocmai fusese făcut. Șapte ani mai târziu, era rândul lui Paul Daimler, fiul inventatorului motorului de mare viteză cu combustie internă, să continue acest drum. Astfel, în cadrul expoziției de automobile din Viena, acesta a expus un car de luptă blindat ce și-a găsit foarte mulți admiratori, însă numai un singur cumpărător: Marele Stat Major francez. Vehiculul era un automobil cu patru roți echipat cu un motor de 30 CP, ce avea montat în partea din spate o cupolă rotativă blindată cu un tun cu tragere rapidă. Acest vehicul mai prezenta particularitatea de a coborî locul mecanicului conductor, pentru a fi protejat de către inamici.
Günther Burstyn și carul său blindat
Foto: gr8option.ne
Mâncătorul de mitraliere
Un alt pioner care va păși pe drumul realizării de vehicule blindate este Günther Burstyn. În 1911, la doar 32 de ani, acesta construiește un car blindat de luptă bazat pe tractoarele agricole americane. Numit cu modestie tun cu motor (Motorgeschütz), Burstyn își prezintă vehiculul ministerului de război al Austro-Ungariei. Din nefericire, propunerea sa ajunge numai până la referentul pentru automobile al ministerului, care, neputând pricepe ce s-ar putea face cu un vehicul care nu arată ca un automobil, ci ca o mașină de secerat, refuză să o probeze pe cheltuiala statului. Cu toate acestea, Burstyn nu-și pierde curajul încă, ci pleacă la Berlin. Aici, invenția sa este refuzată. După această nouă experiență negativă, Burstyn strânge bani și își brevetează invenția. În acte, aceasta era descrisă astfel: car blindat capabil să se miște cu propria energie a motorului nu numai pe drumuri, ci și pe terenuri impracticabile. Cu toate acestea, în anul 1912, valoarea invenției lui Burstyn era încă necunoscută. Un an mai târziu, inventatorul nu avea nici măcar cu ce să-și plătească taxele pentru prelungirea brevetului. Meritele lui Burstyn aveau să fie recunoscute zeci de ani mai târziu, mai exact în anii ’40, când, pentru meritul inventării primului autoblindat utilizabil, inventatorul este decorat de Adolf Hitler cu Crucea Meritul de Război. Veteran ca și Führer-ul al primei conflagrații mondiale, Günther Burstyn a fost căpitan într-un regiment de căi ferate și telegrafie. Din această postură, în septembrie 1916 avea să vadă un lucru nemaipomenit: englezii și francezii aveau blindate, pe când germanii și austriecii nu. Construite după principiile inventatorului austriac, carele blindate engleze, care s-au tărât spre liniile germane din Pădurea Flers, erau semnul că articolele scrise de Burstyn în 1912 prin revistele de specialitate au ajuns la cunoștința englezilor. Interesant este faptul că pentru a putea ține secrete progresele tehnicienilor angrenați în acest proiect, englezii au aranjat ca toate lucrările privitoare la ”mâncătorul de mitraliere” să se facă sub numele convențional și inofensiv de tanc (rezervor în limba engleză). În septembrie 1915, Marina Regală Britanică testa cu succes primul prototip de tanc, poreclit Micul Willie. Peste numai un an, pe 15 septembrie 1916, tancul britanic Mark I, condus de căpitanul H.W. Mortimore devine primul vehicul blindat pe șenile care primește botezul focului în timpul acțiunii de la Delville Wood, din timpul bătăliei de pe Somme. Potrivit statisticilor, din totalul de 49 de tancuri existente în tabăra engleză, numai 36 au ajuns pe câmpul de luptă, celelalte 13 împotmolindu-se. Din cele 36 de tancuri operaționale pe front, numai o jumătate vor supraviețui confruntării cu trupele germane.
(Va urma)
Mihăiță ENACHE
Citiți și
Tancul: lupta cu pumnul de fier (2)
Tancul: lupta cu pumnul de fier (3)