1364: Începutul domniei lui Vladislav Vlaicu în Țara Românească.

 Vladislav I (n. 1325, d. 1377) a fost domn al Țării Românești între 1364 și cca. 1377. A fost fiul lui Nicolae Alexandru și al Klárei Dobokay (care provenea dintr-o familie de nobili maghiari) și frate al voievodului Radu I. Vladislav I este cunoscut și sub numele de Vlaicu Vodă. A acceptat suzeranitatea maghiară, fapt pentru care a primit ca feude Amlașul, Severinul și Făgărașul.

1485: Lupta de la Cătlăbuga; Ștefan cel Mare îi învinge pe otomani.

 Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost Domn al Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit aproape 50 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, țara a dus multe lupte pentru independență împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Mai multe dintre bisericile și mănăstirile construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial. Calitățile umane, cele de om politic, de strateg și de diplomat, acțiunile sale fără precedent pentru apărarea integrității țării, inițiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admirația unor iluștri contemporani, iar, grație tradiției populare, a fost transformat într-un erou legendar.

Papa Sixtus al IV-lea l-a numit “Athleta Christi” (atletul lui Christos) iar poporul l-a cântat în balade: Ștefan Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai mândrul soare.

Iată cum îl descrie Grigore Ureche în cronica sa: “Fost-au acest Ștefan, om nu mare la statu, mânios, și degrabă a vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospețe omorâia fara giudeț. Amintrelea era om întreg la fire, neleneșu și lucrul său știa a-l acoperi și unde nu găndeai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie, însuși se vârâia ca văzându-l ai săi să nu îndărăpteze și pentru aceia raru războiu de nu-l biruia și unde-l biruiau alții nu pierdea nădejdea că știindu-se cădzut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui și fiul său, Bogdan-vodă, urma lui luase de lucruri vitejăști cum se tâmplă: den pom bun roade bune or să iasă.”

1849: Un tribunal rus l-a condamnat pe Fiodor Dostoievski la moarte pentru activități anti-guvernamentale; execuția lui a fost anulată în ultimul moment, pedeapsa fiind comutată în exil în Siberia.

1855: Exploratorul britanic David Livingstone este primul european care ajunge la cascada Victoria (Mosi-oa-Tunya).

Cascada Victoria se găsește pe cursul fluviului african Zambezi, la granița dintre Zimbabwe și Zambia, între orașele Victoria Falls și Livingstone, fiind declarată în 1989 de UNESCO monument al naturii. Este una dintre cele mai înalte cascade din lume (cea mai înalta fiind Cascada Angel – Venezuela). Băștinașii Kolo numesc cascada Mosi-oa-Tunya = „Fumul tunător” – de la ceața provenită din pulverizarea apei care se înalță până la 30 de m peste apă și este vizibilă de la o distanță de 30 km. Cascada este situată pe cursul fluviului Zambezi, apele acestuia căzând în cataracte de la o înălțime de 110 m. Lățimea maximă a cascadei este de 1.708 m, iar debitul de 170 – 10.000 m³/s. Această variație mare a debitului de apă se datorează anotimpului secetos (septembrie și octombrie) respectiv ploios (februarie și martie). Existența și dezvoltarea pădurii ecuatoriale din regiune este datorită aburilor de apă produși continuu de cascadă. Parcul național “Mosi-Oa-Tunya”, unde se află cascada, se întinde pe o suprafață de 68,6 km² și este pus sub protecție din anul 1934, devenind parc zoologic în anul 1972. Parcul este situat amonte de cascadă; el dispune de drumuri amenajate și o faună și floră bogată.

Dovedindu-se de netrecut, cascada separă cursul superior de cel mijlociu al fluviului. Cataracta îngustă are un singur canion de ieșire, care pe o distanță de câțiva kilometri în aval are un curs șerpuit. Această regiune este prima parte a cursului mijlociu al fluviului, ce se întinde de aici până la barajul Cabora-Bassa în Mozambic, străbătând pe acest parcurs numeroase alte cataracte. Ceea ce impresionează pe vizitatori este și ceața de apă văzută de la o distanță de mai mulți kilometri, care crește împreună cu vuietul apelor pe măsură ce ne apropiem.

Primul european care ajunge la cascadă, la 16 noiembrie 1855, a fost scoțianul David Livingstone, misionar și cercetător al Africii, numind-o „Victoria” în cinstea reginei Victoria a Angliei. După convingerea sa fluviul Zambezi era „calea Domnului” pentru creștinarea necredincioșilor din Africa de Sud.

David Livingstone a fost un medic scoțian, misionar protestant și explorator al Africii Centrale și de Est, a devenit celebru datorită eforturilor deosebite din timpul vieții și a luptei sale împotriva sclaviei. 

 Provenind dintr-o familie săracă, David Livingstone lucrează într-o țesătorie de la vârsta de zece ani, urmând paralel și cursuri serale, deși ziua de lucru era de 14 ore. După studii de medicină și teologie la Glasgow este trimis de către Societatea de misionari din Londra ca medic și misionar în Africa de Sud. Stabilindu-se la o misiune din ținutul muntos Kuruman din sudul “țării” Beciuana (1841), învață limba băștinașilor și se căsătorește cu fiica misionarului local Robert Moffat.

Traversând de la sud la nord deșertul Kalahari descoperă și explorează (1 august 1849) Lacul Ngami situat la 21° latitudine sudică. Doi ani mai târziu , în 1851 înaintează spre nord est de Lacul Ngami, traversează fluviul Zambezi, organizându-și în așezarea Seshéké, o bază pentru călătoria ce plănuia să o întreprindă. Prima sa mare călătorie o începe în 1853, urcând în amonte pe fluviul Zambezi fiind însoțit de 160 negri în 33 de bărci. Înaintează până la 12° latitudine sudică, pătrunde pe un afluent vestic și, la 11° latitudine sudică, depășind un interfluviu puțin înalt, intră în bazinul fluviului Congo, continundu-și drumul până pe țărmul Oceanului Atlantic la Luanda (31 mai 1854). După un scurt popas navighează la amonte pe râul Congo până la izvoarele sale, trece în bazinul lui Zambezi și coborând pe marele fluviu, descoperă cascada Victoria (1855), atingând țărmul Oceanului Indian la Quelimane și încheind astfel traversarea continentului african la 20 mai 1856. Călătoria sa a dovedit că Africa Centrală tropicală la sud de paralela 8° latitudine sudică este un platou înalt puțin coborât în centru. După ce se întoarce cu familia sa în patrie (decembrie 1856), este numit consul la Quelimane și revine pe pământul Africii împreună cu soția, fiul și fratele său Charles (mai 1858).

În cursul celei de a doua călătorii, explorează (1859) cursul inferior al fluviului Zambezi și afluentul său nordic Shire, descoperind cascada Murchison. Cartografiază pentru prima oară lacul Shirwa și cercetează mare lac Nyassa, căruia îi întocmește prima hartă exactă (1861). După moartea soției sale pe fluviul Zambezi în ianuarie 1862, își continuă călătoria explorând în continuare Lacul Nyasa. După ce pleacă la Londra, revine în Africa orientală în 1866. Urcând pe râul Ruwuma până la izvoare, traversând munții care îi poartă numele, ocolește lacul Nyassa pe la sud și vest și pătrunde în regiunea puțin explorată a lacului Mweru. Deși bolnav, explorează regiunea din vestul și sud-vestul Lacului Tanganyika (1868), descoperind Lacul Bangweulu și râul Lualaba, care era socotit, just, ca fiind cursul superior al fluviului Congo .

Împreună cu H.M. Stanley, explorează (1871-1872) țărmul nordic al lacului Tanganyika, convingându-se că nu are nici o legătură cu Nilul. Cercetează din nou țărmul de sud est al lacului Tanganyika (1873) și se îndreaptă spre Lacul Bangweulu, pe țărmul căruia se stinge din viață.

El a murit în Zambia, iar inima sa a fost îngropată sub un arbore mvula, aproape de locul morții, iar trupul și jurnalele sale de călătorie au fost transportate pe brațe mii de kilometri, din Zambia până în Anglia, de câțiva dintre oamenii săi credincioși, pentru a fi îngropate la Westminster Abbey. Campaniile desfășurate de el, combinate cu ineditul funeraliilor sale au contribuit decisiv la abolirea sclaviei în Africa de Est, ceea ce s-a și realizat în 1873. Pentru rezultatele călătoriilor sale a primit medalia de aur a Societății Regale de geografie din Londra.

1878: S-a constituit la Sibiu, Reuniunea Română de Muzică sub conducerea cărturarului Zaharia Boiu.

1881: La București a fost înființată Facultatea de Teologie Ortodoxă.

1885: George Eastman, fondator al companiei Kodak, a inventat în SUA pelicula de nitroceluloză pentru a imprima imagini.

1907: După ce cu doi ani în urmă nu au reușit să constituie un stat al SUA, cele cinci triburi civilizate s-au unit cu teritoriul Oklahoma și au format al 46-lea stat al Uniunii.

Cele cinci triburi civilizate au fost cinci națiuni amerindiene: cherokee, chickasaw, choctaw, creek și seminole.  Aceste triburi au fost considerate civilizate de coloniștii anglo-europeni, în cursul perioadei coloniale federale, deoarece ele au adoptat multe dintre obiceiurile coloniștilor. Triburile au avut, în general, relații bune cu vecinii lor. George Washington și Henry Knox au propus transformarea culturală pentru americanii nativi. Cherokee și Choctaw au avut succes la integrarea în aspectele culturii europene-americane pe care le-au găsit utile. Cele cinci triburi civilizate au trăit în sud-estul Statelor Unite, înainte de relocarea lor, de către guvern, în alte părți ale țării, în special în viitoarea Oklahoma.

1916: Primul Război Mondial. A început “bătălia pentru București”, cea mai mare operațiune militară contraofensivă a armatei române din anul 1916, condusă de generalul Prezan, prin care se încerca oprirea înaintarii forțelor inamice înspre vest și nord-vest și ocuparea Capitalei. Armata română, copleșită numeric, a fost nevoită să se retragă, iar la 23.11.1916 trupele germane intrau în București.

1920: S-a încheiat revoluția din Rusia, începută în primăvara anului 1918.

1938: Chimistul elvețian Albert Hofmann a sintetizat pentru prima oară drogul halucinogen LSD la laboratoarele Sandoz din Basel, Elveția.

Chimistul elvețian Albert Hofmann sintetizează pentru prima oară această substanță în anul 1938 în cercetările lui privind „cornul secarei” cu scopul extragerii unei substanțe care să stimuleze circulația sanguină. LSD cunoscut și sub denumirea comercială „Delysid” folosită de concernul farmaceutic Sandoz, era un preparat pentru tratamentul bolilor psihice și pentru scopuri de cercetare. Efectul său halucinogen îl descoperă Hofmann prin întîmplare la data de 16 aprilie 1943 după ce probabil substanța s-a absorbit prin pielea cercetătorului. El repetă acest proces la data de 19. Aprilie 1943 prin administrarea de 250 micrograme LSD corespunzînd azi (ca. 50 µg) LSD stabilind efectul halucinogen puternic. Această dată este sărbătorită de fanii drogului ca „Ziua bicicletei”, deoarece Hofmann în ziua amintită fiind sub acțiunea drogului merge acasă cu bicicleta.

1945: Constituirea UNESCO – Organizatia Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. La data de 16 noiembrie 1945 reprezentanții a 44 de state participante la Conferința de la Londra au semnat Actul constitutiv al UNESCO; a intrat în vigoare pe 4 noiembrie 1946.

UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, conform denumirii originale din engleză, United Nations Education, Science and Culture Organization) a fost fondată la 16 noiembrie 1945. Își are sediul în Paris, Franța, dar are și 73 de suboficii active în diverse țări ale lumii. Constituția adoptată în Conferința de la Londra din noiembrie 1945 și aplicată începând cu 4 noiembrie 1946, a fost adoptată de cele 20 de state fondatoare (Regatul Unit, Noua Zeelandă, Arabia Saudită, Africa de Sud, Australia, India, Mexic, Franța, Republica Dominicană, Turcia, Egipt, Norvegia, Canada, China, Danemarca, Statele Unite ale Americii, Cehoslovacia, Brazilia, Liban și Grecia). UNESCO are 191 de state membre (octombrie 2003) și 6 state asociate. România este membră UNESCO din 27 iulie 1956.

Scopul organizației este de a contribui la pacea și securitatea lumii prin colaborarea între națiuni în educație, știință, cultură, și comunicații pentru a se reuși stabilirea unui respect față de justiție universal, pentru corectitudinea justiției și pentru drepturile și fundamentele omului liber, indiferent de rasă, sex, limbă sau religie, după Carta Națiunilor Unite. Una dintre misiunile UNESCO este cea de a menține o listă de locuri din patrimoniul mondial. Aceste locuri sunt importante din punct de vedere natural sau istoric, a căror conservare și salvare sunt importante pentru comunitatea mondială.

1957: Începe la Moscova, consfătuirea reprezentanților partidelor comuniste din 64 de țări. Se adoptă o declarație care condamnă “revizionismul” în general, iar în mod special “revizionismul” iugoslav.

1965: Sovieticii lansează de la baza Baikonur din Kazakhstan, sonda spațială Venera III.

 1974: Conferința Alimentară Mondială adoptă Declarația universală pentru eliminarea definitivă a foametei și malnutriției însușită și de Adunarea Generală a ONU din 17.12.1974.

1979: S-a dat în folosință, experimental, primul tronson al magistralei 1 a metroului din București între stațiile Timpuri Noi și Semănătoarea.

 Magistrala 1 este cea mai veche magistrală a metroului bucureștean, fiind deschisă oficial pe 19 decembrie 1979. Magistrala formează o “centură” ce leagă orașul de la vest la est, având o lungime de 31,7 km și 22 de stații.

1988: A fost adoptată Declarația de suveranitate a Republicii Estonia, prin care se recunoștea supremația legilor estoniene asupra celor unionale.

1988: Benazir Bhutto este aleasă în funcția de prim-ministru al Pakistanului, pe care a deținut-o în legislaturile 1988-1990 și 1993-1996, fiind prima conducătoare politică a unei țări musulmane.

 Benazir Bhutto (n. 21 iunie 1953 în Karachi în provincia Sindh în Pakistan; d. 27 decembrie 2007 în Rawalpindi, Pakistan) a fost din 1988 până în 1990 și din 1993 până în 1996 prim-ministru al Pakistanului. După ce s-a reîntors din exil în octombrie 2007, a devenit liderul opoziției politice. Pe 27 decembrie 2007 a devenit victima unui atentat sinucigaș cu bombă în cursul unei manifestații electorale.

2000: Bill Clinton devine primul președinte american care vizitează Vietnamul.

William Jefferson “Bill” Clinton, cunoscut mai ales ca Bill Clinton, (născut William Jefferson Blythe III în 19 august 1946) a fost ce de-al patruzeci și doilea președinte al Statelor Unite ale Americii, servind ca șef al executivului Statelor Unite două mandate complete de 4 ani între 1993 și 2001. Înaintea câștigării alegerilor prezidenţiale din 1992, Clinton a servit cinci mandate, dintre care ultimele patru consecutive, în calitate de al 50-lea, respectiv al 52-lea guvernator al statului Arkansas. Soția sa, Hillary Rodham Clinton, a fost senator din partea statului New York, stat în care ambii locuiesc, dar este actualmente secretar de stat în administrația Obama. Bill Clinton a fondat și conduce fundația care îi poartă numele, William J. Clinton Foundation.

 Există patru discursuri importante prin care se observă trăsăturile de bază ale discursurilor lui Clinton: discursul inaugural din 20 ianuarie 1993, discursul Martin Luther King, discursul “I am sorry” și discursul “I have sinned” din perioada scandalului Monica Lewinsky.

2001: Este lansat primul film : “Harry Potter și piatra filozofală”.

Volumele Harry Potter formează o serie foarte populară în întreaga lume; ele aparțin genului fantastic și au fost scrise de către autoarea britanică J. K. Rowling.  De la lansarea primului volum, Harry Potter și piatra filozofală, în 1997, cărțile au câștigat o imensă popularitate și un succes comercial în întreaga lume. Toate cele șapte volume s-au vândut în peste 450 milioane de exemplare, fiind traduse în peste 63 de limbi.

   A șaptea și ultima carte din seria Harry Potter, Harry Potter și Talismanele Morții, a fost lansată pe data de 21 iulie 2007. Editorii au anunțat un record de 12 milioane de exemplare vândute în Statele Unite ale Americii, pentru prima ediție. Succesul romanelor sale a făcut-o pe Rowling cea mai bogată scriitoare din istorie. Versiunile în limba engleză ale cărților au fost publicate de către Bloomsbury în Regatul Unit, Scholastic Press în Statele Unite, Allen & Unwin în Australia și Raincoast Books în Canada. Toate cele șapte volume ale seriei au fost ecranizate de către Warner Bros.