9 din 10 persoane iubesc ciocolata. A zecea întodeauna minte.
John Q. Tullius
Ciocolata… O delicatesă a lumii moderne, descoperită însă cu mii de ani în urmă… Istoricul său, mai puțin cunoscut, vi-l voi prezenta în acest articol, alături de istoria boabelor de cacao, pentru ca data viitoare, când veți gusta fie chiar și o bucățică din „hrana zeilor”, să vă gândiți la ce a reprezentat ciocolata de-a lungul veacurilor…
Olecii, Mayașii, Aztecii și Ciocolata
Ca o curiozitate, știați că florile de cacao cresc direct din trunchi și nu pe ramuri, ca la alți arbori..?
De asemenea, cunoșteați faptul că arborele de cacao a fost cultivat de multe popoare de cel puțin trei milenii, în Mexic și America Centrală? Așadar, cultivarea și utilizarea arborelui de cacao a fost timpurie și extinsă în Mesoamerica. Vase ceramice cu resturi provenite de la prepararea băuturilor din cacao au fost găsite în situri arheologice datând din perioada timpurie a culturii mesoamericane (1900-900 î.Hr.). De pildă, un astfel de vas a fost descoperit într-un sit arheologic olmec de pe Coasta Golfului din Veracruz, Mexic, iar acesta atestă prepararea băuturilor din cacao la popoarele pre-olmece încă din anul 1750 î.Hr. Pe coasta Pacificului, situl arheologic Mokaya din Chiapas, Mexic, oferă dovezi despre faptul că băuturile din cacao se preparau chiar mai devreme, de la 1900 î.Hr.
Formarea spumei de ciocolată de către o femeie aztecă
De fapt, majoritatea mesoamericanilor preparau băuturi din ciocolată, inclusiv aztecii și mayașii, care făceau o băutură cunoscută sub numele de Xocolatl – cuvântul Nahuatl însemnând “apă amară”, deoarece boabele arborelui de cacao au un puternic gust amar. Iar în limba aztecă, ”cacohuaquatl” înseamnă “cadoul grădinarului paradisului către primii oameni”, adică a zeului Quetzalcoatl (conchistadorii spanioli, neputând să pronunțe acest cuvânt, l-au transformat în „chocolat”, iar ulterior, englezii au modificat-o în binecunoscuta denumire de „chocolate”).
Cuvântul ”CACAO” în mayașă
Într-un mormânt mayaș din situl Rio Azul (care datează din perioada 460-480 îHr) au fost descoperite vase pe care erau inscripționate simboluri ce reprezentau cacaoa, iar în interior au fost găsite resturi ale unei băuturi de ciocolată, ceea ce sugerază faptul că mayașii consumau această băutură în jurul anului 400 î.Hr. Hieroglife mayașe dezvăluie faptul că ciocolata era consumată atât în viața de zi cu zi, cât și în cadrul ceremoniilor.
Mayașii creșteau arbori de cacao în propriile curți și utilizau boabele de cacao pentru a face băuturi spumoase, amare – un fel de bere. Boabele erau întâi prăjite, cojite, apoi pisate într-un recipient și presate pentru a lua forma unor bulgări mari cât pumnul, apoi se amestecau cu apă.
Șef mayaș interzicând unei persoane să atingă un vas cu ciocolată
Spre deosebire de mayași, cărora le plăceau ciocolata caldă, aztecii o consumau rece, cu diverse ingrediente inclusiv ardei iute, ienibahar, vanilie și miere. Era consumată pentru o varietate de scopuri, ca afrodisiac sau ca un remediu pentru bărbați pentru a-și reveni după petreceri, dar era inclusă și în rațiile soldaților azteci. Amanda (pulpa de cacao) se folosea pentru prepararea băuturii zeilor, “tchocolaltl”, ciocolata având efecte stimulatorii pentru înlăturarea oboselii și cu gust foarte plăcut.
Aztecii nu puteau să planteze arbori de cacao așa cum făceau mayașii, din cauza amplasării geografice (zona muntoasă a Mexicului nu permitea acest lucru), așadar ciocolata era considerată un lux, fiind imporată în imperiu. Cei care locuiau în zonele aflate sub ocupație aztecă, erau nevoiți să plătească impozit constând în boabe de cacao, ca ”tribut”. Boabele de cacao erau folosite deseori ca monedă; de exemplu, aztecii foloseau un sistem în care un curcan costa o sută de boabe de cacao, iar un avocado proaspăt valora trei boabe de fasole. Un iepure “costa” 10 boabe, iar un sclav, 100 de boabe.
Până în secolul al XVI-lea, niciun european nu auzise vreodată de această băutură populară din America Centrală și de Sud. Cristofor Columb împreună cu fiul său, Ferdinand, au descoperit existența boabelor de cacao
în cea de-a patra expediție întreprinsă de Columb în America, pe data de 15 august 1502, atunci când, împreună cu echipajul său, au confiscat o canoe indigenă, care s-a dovedit a transporta boabe de cacao, printre alte bunuri destinate comerțului.
Ciocolata în Europa
Se pare că primul european care ar fi gustat această băutură spumoasă, în compania lui Montezuma II, unul dintre ultimii împărați azteci, a fost conchistadorul Hernán Cortés, în cadrul campaniei sale pe continentul american (1519-1521). Montezuma II, care obișnuia să o bea de aproape cincizeci de ori pe zi, i-a servit lui Hernando Cortez această băutură regală, pe care el a găsit-o cam amară pentru gustul său.
Jose de Acosta, un misionar iezuit spaniol, ce a trăit în Peru și apoi în Mexic spre sfârșitul secolului al XVI-lea, scria despre influența crescândă printre spanioli a acestei băuturi.
„Dezgustătoare pentru cine nu este obișnuit cu ea, este spumoasă și are un gust foarte neplăcut. Totuși este o băutură foarte respectată printre Indieni, care își cinstesc cu aceasta oaspeții nobili ce trec prin țara lor. Spaniolii, atât bărbați cât și femei, sunt foarte lacomi de această Ciocolată. Ei spun că prepară diverse sortimente din aceasta, unele fierbinți, altele reci, altele moderate, și o condimentează cu o cantitate mare de ”chili”; da, ei prepară un fel de pastă despre care spun că este bună pentru stomac și acționează împotriva guturaiului.”
Deși Cristofor Columb a adus boabele de cacao în Spania, ciocolata nu a prezentat niciun interes până în momentul în care călugării spanioli, care au păstrat secretul acestei băuturi timp de un secol, nu au făcut public modul său de preparare. Locuitorii Spaniei au început treptat să aprecieze miraculosul preparat, servit cu precădere de aristocrație, iar ciocolata a fost rapid prețuită la Curtea Regală din Franța și apoi din Marea Britanie.
Cu toate că era servită în continuare drept băutură, spaniolii îi adăugau trestie de zahăr, precum și miere pentru a contracara gustul ei amar. În 1602, ciocolata a luat, din Spania, calea Austriei. În 1662, episcopul Romei a declarat că posturile religioase nu sunt încălcate prin consumul băuturii de ciocolată. Iar în aproape 100 de ani, ciocolata devenea o delicatesă în întreaga Europă.
Ciocolata a devenit curând o băutură la modă în rândurile nobilimii după descoperirea Americilor.
Ciocolata de dimineață, de Pietro Longhi; Veneția, 1775-1780
Nebunia care a urmat descoperirii ciocolatei a dus la dezvoltarea pieței de sclavi, deoarece, între anii 1600 și 1800, prelucrarea boabelor de cacao era foarte lentă și obositoare, fiind realizată manual.
Plantațiile s-au înmulțit și, drept urmare, englezii, olandezii și francezii colonizau și plantau arbori de cacao. Muncitorii mesoamericani împuținându-se, datorită, în mare parte, bolilor, producția de cacao a revenit muncitorilor săraci și a sclavilor africani. Pentru a accelera producția, au fost folosite mori de vânt, dar și mori angrenate de animale. Însă ciocolata a rămas o desfătare pentru elita societății și pentru cei bogați până la sosirea revoluției industriale, care a adus motoarele cu aburi pentru accelerarea procesării boabelor de cacao. Prima moară cu aburi pentru procesarea boabelor de cacao a fost inventată de francezul Monsieur Dubuisson, la începutul anilor 1700.
Invenții și inventatori
Deoarece procesarea ciocolatei accelera producția, noi tehnici au revoluționat textura și gustul ei. În 1815, chimistul olandez Coenraad Van Houten a introdus sărurile alcaline în compoziția ciocolatei, care i-au redus astfel gustul amar. Câțiva ani mai târziu, în 1828, Van Houten a creat o presă care elimina aproximativ jumătate din grăsimea naturală (untul de cacao) din băutura de ciocolată, iar astfel ciocolata a ajuns să să fie produsă mai ieftin și să fie și de calitate. Această inovație a deschis epoca modernă a ciocolatei.
Cunoscută sub numele de “cacao olandeză”, această presă a avut un rol esențial în transformarea ciocolatei lichide în forma sa solidă în anul 1847, atunci când Joseph Fry a inventat ciocolata care putea fi modelată prin adăugarea înapoi în ciocolată a untului de cacao.
Lapte era și el uneori adăugat în băuturile de ciocolată consumate la mijlocul secolului al XVII-lea, dar, în 1875, elvețianul Daniel Peter a inventat ciocolata cu lapte prin amestecarea în băutură a laptelui praf, concept dezvoltat de către Henri Nestlé. Produsul său s-a numit ”Gala-Peter” și a obținut diploma de onoare în cadrul Expoziției Internaționale de la Paris din anul 1878, însă tabletele sale nu au fost comercializate decât abia în 1905 (în prezent, ciocolata cu lapte este cel mai căutat sortiment, ciocolata neagră fiind apreciată doar de 5-10 % dintre consumatorii acestui produs). În 1879, Daniel Peter și Henry Nestlé s-au unit și au format compania Nestlé.
Tot în 1879, textura și gustul de ciocolată au continuat să fie îmbunătățite prin inventarea de către Rudolphe Lindt a mașinii de turnat ciocolata.
În afară de Nestlé, un număr important de companii au apărut de la sfârșitul secolului XIX-lea și începutul secolului XX. John Cadbury a comercializat în masă primele cutii de ciocolată în Anglia, în 1868. Și de asemenea a perfecționat peste 12 băuturi pe baza de ciocolată, pe care Goethe însuși se pare că le-ar fi gustat.
Continuarea articolului o puteți citi AICI
Alice Diana BOBOC