Răspândite pe întreg teritoriul Indiei, mii de peșteri budiste au adăpostit călugării adunați de prin toate colțurile Orientului de către primul împărat al Chinei, Qin Shi Huangdi (260 î.Hr. – 210 î.Hr). Când budismul a început sa dispară, aceste peșteri au fost abandonate. Au fost redescoperite cu mulți ani mai târziu de către coloniști britanici ce căutau aur, condimente, precum și simboluri istorice sau de valoare culturală (aceștia chiar aruncând în aer unele dintre ele).

Ca simbol și mărturie a peste 700 de ani de istorie budistă stă peștera Ajanta, situată la mai puțin de 2 ore de mers de orașul istoric indian Aurangabad. Peștera prezintă o structură arhitectonică ce este compusă din 32 de grote tăiate în piatra dealurilor de către muncitoriicare au folosit doar ciocane și dălți.

Dăltuind meticulos piatra, meșterii au sculptat opere artistice fantastice în piatra bazaltică a pereților.

În Ajanta, declarată parte a patrimoniului cultural Unesco în anul 1983, se dezvăluie o imagine mai clară a câtorva fațete a vieții străvechi a Indiei, a credințelor religioase ale timpului, ale operei artistice a meșterilor, a oamenilor simpli, dar și o imagine a climatului politic și economic al perioadei.

În prăpăstii aproape verticale se poate observa un grup de coloane cu modele deosebite, tăiate în granit, indicând intrarea în Chaityas, templele budhiste, și în Viharas, mănăstiri sau locuri de meditație.

Picturile ce acoperă pereții aproape în totalitate impresionează și emoționează totodată. Picturile, apropiate de sanctuare, îl reprezintă pe Buddha, iar în marile săli ele prezintă  Jakata, poveștile populare care descriu viețile lui Buddha. Este uimitor să percepi realismul expresiilor și emoțiilor întipărite pe fețe, dar și cum niște artiști necunoscuți, folosind doar unelte rudimentare, au reușit să descrie perspectiva și intensitatea imaginii în lucrările lor.

Ca o curiozitate, aceste Chaityas milenare sunt foarte asemănătoare cu catedralele creștine, cu coloane de piatră, tavan în formă de arc, structuri din bârne de lemn, iar în centru, unde bisericile creștine au un altar, se află o statuie uriașă a lui Buddha. Oare   din aceste peșteri s-au inspirat marii arhitecți ai Evului Mediu? De fapt nu contează. Concluzia este că astăzi putem călători în timp vizitând (virtual sau nu) aceste monumente, unde secolele par a fi doar simple fire de nisip…

Sursa: obviousmag.org

Alice D. Boboc