Pentru bucureşteanul grăbit, Dimitrie Leonida este doar numele unei staţii de metrou. Puţini sunt aceia care ştiu că Dimitrie Leonida este inginerul care a schiţat proiectul „Metropolitanului din Bucureşti”. Tot de numele inginerului Leonida se leaga şi Muzeul Tehnic din Capitală – un loc desprins parcă din cărţile lui Jules Verne. Trecându-i pragul, vizitatorul are ocazia să călătorească în timp, prin lunga istorie a tehnicii româneşti şi mondiale.

Muzeul Naţional Tehnic prof. ing. Dimitrie Leonida

File de poveste

Înfiinţat în 1909, din iniţiativa celui al cărui nume îl poartă, Muzeul Naţional Tehnic prof. ing. Dimitrie Leonida are un fond didactic unic la noi, fondatorul dorind ca muzeul să fie o şcoală a şcolilor, unde oricine poate vedea sau acţiona mecanisme care ilustrează legile mecanicii, ale electricităţii şi magnetismului.

Într-un articol din Revista Muzeelor din anul 1964, Dimitrie Leonida povestea astfel despre începuturile Muzeului Tehnic: „Când eram tânăr student la Şcoala Politehnică din Charlottenburg, am trăit acolo atmosfera plină de însufleţire şi entuziasm, prilejuită de înfiinţarea Muzeului Tehnic de la München (1903). În acest muzeu, printre obiectele de cea mai mare valoare istorică tehnică, era expusă încă de la început şi o moară românească cu făcaie, străbuna turbinelor de apă «Pelton». Eram mândru de recunoaşterea în străinătate a geniului creator al poporului român, mai ales că la Muzeului Transportului din Berlin, înfiinţat cam în acelaşi timp, cel dintâi exponat de mare însemnătate istorico-tehnică era un vagonet de mină din lemn, prevăzut cu ac (macaz). Acolo se arăta că invenţia acului de cale ferată a fost făcută pe la anul 1600, de muncitorii valahi de la minele de aur din Munţii Apuseni. A fost firesc ca în anul 1908, când am terminat studiile şi când am înfiinţat pentru muncitori şcoala serală de electricieni şi mecanici, să caut şi să adun, împreună cu elevii mei, tot ceea ce rămăsese de la vechile instalaţii tehnice de la noi şi care aveau valoare istorică, didactică, în vederea muzeului tehnic.”

Cilindrul de la „Moara de foc a lui Assan”

Primele exponate

Printre primele obiecte colectate de Dimitrie Leonida pentru Muzeul Tehnic s-au numărat: cilindrul de la „Moara de foc a lui Assan” – prima moară cu abur din România (1853), dinamurile Brush, de la primele centrale electrice permanente de pe Calea Victoriei şi de la Atelierele CFR din Bucureşti (1882) şi prima centrală electrică de la Teatrul Naţional din Bucureşti, montată în anul 1884 chiar de un asistent al marelui inventator Thomas Edison.

În primii ani de existenţă, Muzeul Tehnic a funcţionat la parterul şi subsolul clădirii Şcolii de Electricieni şi Mecanici din strada Primăverii (azi, Mendeleev), lângă Piaţa Amzei. Când clădirea nu a mai fost disponibilă, şcoala împreună cu muzeul au fost mutate într-o clădire total neîncăpătoare de pe Bulevardul Magheru. În această clădire muzeul a stat până în anul 1928, când, cu prilejul organizării „primei expoziţii de electricitate din România”, a fost mutat într-un pavilion din Parcul Carol I. Aici, vizitatorii, după ce le erau prezentate bogăţiile naturale ale ţării noastre, treceau în sălile în care li se arăta cum pot să fie folosite, prin tehnică, aceste bogăţii. În acest pavilion, muzeul a fost găzduit până la mijlocul anilor ’30, când Muzeul Tehnic a fost mutat în clădirea în care funcţionează şi astăzi.

Închis şi reorganizat

În anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, Muzeul Tehnic a fost, rând pe rând, închis (1944 – 1947), restaurat şi reparat (1947 – 1950). La 1 mai 1950, printr-o decizie a Comitetului Provizoriu al Sfatului Popular Bucureşti, imobilul din Parcul Libertăţii (fost Carol I), unde funcţiona Muzeul Tehnic „al prof. D. Leonida”, trece în folosinţa Ministerului Energiei Electrice. În aceste condiţii, Dimitrie Leonida îşi dă seama că singura modalitate pentru supravieţuirea muzeului este să-l doneze Ministerului Energiei Electrice şi, implicit, statului, acest lucru materializându-se la 10 august 1951. Merită menţionat faptul că, deşi muzeul a fost donat statului, profesorul Leonida va continua să se ocupe atât de organizarea, cât şi de condurea lui până la sfârşitul vieţii. Totodată, între anii 1951 şi 1954, Muzeul Tehnic s-a aflat într-un amplu proces de organizare şi politizare, astfel că la 9 mai 1954, în prezenţa personalităţilor oficiale ale timpului, a fost redeschis sub numele de „Muzeul Electrificării”. Peste numai trei ani va reveni la vechea denumire de Muzeul Tehnic. După moartea lui Leonida, în anul 1965, prin HCM nr. 878 din 20 august 1965, muzeul a primit titulatura „Muzeul Tehnic prof. ing. Dimitrie Leonida, iar din 2004 este „Muzeul Naţional Tehnic prof. ing. Dimitrie Leonida”.

Sala auto-moto

Exponate de mare valoare

Astăzi Muzeul Naţional Tehnic prof. ing. Dimitrie Leonida este cel mai important muzeu tehnic din România prin numărul şi valoarea obiectelor deţinute. „Din cele peste 5.000 de exponate din muzeu, aproximativ 300 sunt de mare valoare, fiind unicate sau foarte rare în lume şi reprezentând repere în istoria ştiinţei şi tehnicii”, ne destăinuie domnul Aurel Tudorache. Despre fiecare exponat ar dori să spună câte ceva. Începe cu generatoarele Brush ale primei centrale electrice din România: „În 1882, când Thomas Edison inaugura prima centrală electrică din lume, într-o magazie de pe Calea Victoriei din Bucureşti era pusă în funcţiune o altă centrală electrică ce alimenta lămpile cu arc din grădina Palatului Regal, exteriorul Teatrului Naţional, Cişmigiul şi Palatul Cotroceni.” O altă piesă de valoare este un motor al tramvaiului electric, „vehicul care a circulat prin Bucureşti din 1894, la numai un an după ce a fost pus în funcţiune, pentru prima dată în lume, în Anglia şi Austria”. Alături de ele, în muzeu mai poate fi admirat unul dintre primile automobile ce au circulat prin Capitală: Oldsmobile Curved Dash. La vremea ei, trăsura cu ghidon, rezervor de benzină şi lămpi de acetilenă pe post de faruri, era considerată o adevărată comoară pe roţi. Alături de ea, un alt vehicul la fel de ciudat, dar unicat pe plan mondial. Privit dinspre faţă spre spate, acesta seamănă mai degrabă cu o picătură de apă în cădere. O plăcuţă dreptunghiulară, prinsă în cinci nituri de tabla argintie a maşinii, ţine loc de emblemă. În interiorul acesteia, literele rotunjite demască meşterul care a imaginat o asemenea grozăvie: nimeni altul decât inginerul Aurel Persu. Grozăvia? Primul automobil aerodinamic din lume. Lângă acesta, muzeografii au aşezat o maşină de curse roşie, un Duesenberg Straight 8 – special construit pentru circuitul de la Indianopolis. Conform plăcuţei explicative, pe circuit bolidul putea atinge o viteză de „peste 200 km/h”. Ceva mai încolo, vizitatorul mai poate admira unul dintre primele automobile ecologice din lume pe bază de curent electric, motorul sonic inventat de Gogu Constantinescu, electroscopul Dragomir Hurmuzescu, primul aparat de zbor individual cu reacţie, realizat şi brevetat de Justin Capra şi de Ion Munteanu în 1958, primul laser românesc şi al doilea din lume, realizat de fizicianul Ion Agârbiceanu (1962), precum şi pilele Karpen cu electrozi din aur şi platină, care furnizează energie electrică din anul 1954, prin măiestria lui Nicolae Vasilescu Karpen.

Camion SR-101

Expoziţia din aer liber

În mod obişnuit, un tur al Muzeului Tehnic prof. ing. Dimitrie Leonida cuprinde vizitarea celor două expoziţii deschise în acest moment şi anume: expoziţia permanentă de la parter, precum şi expoziţia „Electrica S.A. în contextul energeticii româneşti”. De asemenea, muzeul mai dispune şi o curte, care ţine loc de depozit. O plimbare printre exponatele ce străjuiesc aleea de beton este cu adevărat o întoarcere în trecutul tehnicii. Astfel, aici sunt expuse instalaţii de extracţie, vagoneţi şi locomotive de mină de la diverse exploatări miniere din ţară, precum şi primele tractoare româneşti fabricate la Braşov. De asemenea, în curte se mai află motorul diesel Krupp OM al primului submarin românesc – Delfinul, un vagon al tramvaiului cu cai din Bucureşti, o maşină de litografiat J.G. Hailander, un avion IAR de şcoală şi antrenament, un camion SR 101, precum şi unele dintre cele mai vechi piese ale patrimoniului Muzeului Tehnic, şi anume: un steamp, veche instalaţie folosită din 1797 până în 1947 pentru sfărâmarea minereului aurifer şi o pompă din lemn, construită pe la 1600 de meşteri anonimi la Mina Borzaş, unde a funcţionat până în 1870. Din păcate, tot acest patrimoniul păstrează urmele vizibile ale trecerii timpului, o boală care loveşte fără milă instituţiile culturale numite muzeu.  Dincolo de gard,  grijile cotidiene apasă bucureşteanul mult prea grăbit pentru a face o escală în timp prin lunga şi palpitanta istorie a tehnicii. Pentru acesta, numele lui Dimitrie Leonida este doar numele unei staţii de metrou…

Mihăiţă ENACHE