Încă de la apariția sa, fotografia a captat atenția oamenilor și a schimbat istoria. Dacă nu datorită tehnologiei, măcar datorită a ceea ce conținea aceasta: timpuri, locuri, oameni… De-a lungul timpului, fotografia a evoluat de la o simplă descoperire științifică la artă. Dacă tehnica a evoluat, principiul camerei obscure a rămas același. Rezultatul, de cele mai multe ori imprimat pe hârtie a fost întotdeauna preferat de mulțime. Poate și datorită faptului că acel „tablou” zugrăvit cu atâta migală, reda aidoma unei oglinzi vremuri, locuri și oameni așa cum erau, fără să le altereze, ci dimpotrivă, păstrându-le vii peste ani. „Frigiderele” în care acestea sunt dosite sunt de cele mai multe ori banale cutii prăfuite de pantofi de pe vremea bunicilor. Într-însele, fotografiile sunt la adăpost. Protejate de colții nemiloși ai timpului care trece. Nemilos, dar aducând blestemul pierzaniei. Ultimul străjer în calea uitării – fotografiile. Pentru persoanele trecute prin viață, acestea reprezintă cea mai de preț comoară. O comoară pe care nu o arată oricui. Viața imortalizată în instantanee are un caracter intim, iar de cele mai multe ori, răsfoind-o ai impresia că te-ai întors înapoi în timp. Da, uneori fotografiile te poartă în vremurile de odinioară, când viața decurgea altfel. Alteori, fotografiile stârnesc hohote de râs ori smulg lacrimi. Aceste două „noțiuni” fac din fotografie o armă, transformând pe cel care se află în spatele obiectivului într-un vânător de… cuvinte. Asta pentru că o fotografie face cât 1.000 de cuvinte, după cum spune o veche zicală. Perfect adevărat. Impactul este cu atât mai puternic atunci când imaginea înfățișează un eveniment cu adevărat important, nota Ionuț-Gabriel Macau într-un articol în care analiza cele mai celebre zece fotografii din istorie. Un demers lăudabil, zic eu, dar niciodată pe deplin mulțumitor ori încheiat. Nu pentru că așa consider eu, ci din pricina faptului că miliardele de instantanee care au fost realizate din 1826 – anul celei mai vechi fotografii care ni s-a păstrat, sunt foarte ademenitoare. Să alegi doar câteva din acest ocean, pare o misiune dificilă, dar pe care mi-o asum. Iată un top al celor mai reprezentative fotografii încă de la începuturi:

• 1826 – cea mai veche fotografie care s-a păstrat. Deși se crede ca au mai existat și alte imagini mai vechi, aceasta este singura ce s-a păstrat până în zilele noastre. A fost făcută în 1826 de Nicephore Niepce și se numește Vedere de la fereastră în Le Gras. Fotograful a avut nevoie de opt ore pentru ca imaginea să se imprime pe placa fotografică.

1826 – cea mai veche fotografie care s-a păstrat

• 1903 – primul zbor al fraţilor Wright. Wilbru alerga pe lângă avionul pilotat de fratele său, Orville. Nimeni nu ar fi crezut performanţa la vremea aceea dacă nu ar fi fost fotografiată.

1903 – primul zbor al fraţilor Wright

• 1910 – copii la muncă. În engleză fotografia poartă numele de Breaker Boys. Acești copii erau folosiți în industria minieră pentru a separa cărbunele de ardezie sau sist. Realizată de fotograful Lewis W. Hine, fotografia a adus în atenția publicului condițiile la care erau supuși copiii și într-un final, a făcut ilegală angajarea lor până la o anumită vârstă.

1910 – copii la muncă

• 1911 – focul de la Compania Triangle Shirtwaist. Regulile companiei erau de a ține ușile închise pentru ca muncitorii (majoritatea femei emigrante) să nu poate fura sau fugi. Când a început incendiul a fost un adevărat dezastru: 146 de oameni au murit în acea zi.

1911 – focul de la Compania Triangle Shirtwaist

• 1930 – linșarea negrilor. Fotografia a fost făcută de Lawrence Beitler și înfățișează doi tineri, afro-americani spânzurați după ce au fost acuzați de violul unei fete albe. Termenul de linșaj vine de la un judecător american, Charles Lynch ce făcea ca procesele negrilor să fie scurte și mai mereu, în defavoarea acuzaților. Cu timpul, aceste procese nici nu mai aveau loc și presupușii vinovați erau spânzurați de membrii furioși ai comunității. La scurt timp după ce această imagine a fost făcută, s-a dovedit că fata a mințit pentru că a acceptat să se culce cu un alt bărbat.

1930 – linșarea negrilor

• 1936 – mama pe drumuri. Această fotografie iconică pentru perioada de după Marele Crah din 1929, a fost făcută de Dorothea Lange. Femeia din imagine este Florence Owens Thompsons și tocmai și-a vândut cortul în care locuia pentru a face rost de mâncare pentru copii săi.

1936 – mama pe drumuri

• 1940 – Hitler în Paris. Fotografie-simbol pentru naziști a fost realizată de către departamentul de propagandă al celui de-al Treilea Reich. Imaginea îl înfățișează pe Hitler și pe arhitectul său Albert Speer în data de 23 iunie 1940.  Franța era cucerită și Fürherul era stăpân peste Europa, Anglia fiind ultimul bastion al democrației. Interesant este faptul că pentru a-l împiedica pe Hitler să urce în Turnul Eiffel, Rezistența Franceză a tăiat cablurile lifturilor, știind că acesta nu va urca peste 1.000 de trepte.

1940 – Hitler în Paris

• 1941 – portretul lui Winston Churchill. Această fotografie a fost făcută de Yousuf Karsh, când Churchil mersese în Ottawa. Portretul acestuia, i-a adus fotografului faima internațională.

1941 – portretul lui Winston Churchill

• 1945 – steagul URSS pe Reichstag. Dacă imaginea de mai sus arăta triumful lui Hitler, atunci aceasta arată înfrângerea totală a Germaniei. Fotografia ce îi înfățișează pe Raqymzhan Qoshqarbaev și Georgij Bulatov ridicând steagul sovietic pe principala clădire din Berlin, a fost făcută de fotograful Yevgeny Khaldei. Imaginea a fost folosită în scopuri propagandistice de Armata Roșie, dar și de către Vest, pentru a arăta puterea cooperării.

1945 – steagul URSS pe Reichstag

• 1945 – ciuperca bombei atomice de la Nagasaki. Aviaţia americană a fotografiat norul în formă de ciupercă generat de explozia bombei atomice Fat Man de la Nagasaki, ce a pus capăt celui de-al Doilea Război Mondial în Pacific.

1945 – ciuperca bombei atomice de la Nagasaki

• 1950 – dozatoare de apă separată

1950 – dozatoare de apă separată

• 1963 – călugărul în flăcări. Un călugăr buddhist din Vietnam și-a dat foc într-o intersecție aglomerată din Saigon, pentru a atrage atenția asupra politicii represive a regimului catolic care controla guvernul Vietnamul de Sud în acea perioadă.

1963 – călugărul în flăcări

• 1968 – execuție. Fotograful Eddie Adams l-a imortalizat pe Nguyen Ngoc Loan în timp ce îl executa pe cel care părea a fi șeful unei grupări responsabile de mai multe omoruri, printre care și familia unui apropiat de-al generalului. Fotografia i-a curmat viaţa lui Nguyen Ngoc Loan, astfel că acesta avea să moară răpus de cancer. Adams i-a trimis flori şi un bilețel pe care era scris mesajul: Îmi pare rău. Am lacrimi în ochi.

1968 – execuție

• 1969 – urma de pe Lună. Pe 20 iulie 1969 Neil Armstrong a devenit primul om ce pășea pe Lună. Fotografia ce îi arată urma pe solul selenar a devenit celebră arătând capacitatea omului de a ajunge la stele cu ajutorul tehnologiei, inteligenței și curajului. Fotografia a fost realizată de către astronautul Buzz Aldrin, iar urma este și acum pe solul selenar întrucît Luna nu are  atmosferă, și deci nici vânt care să o șteargă.

1969 – urma de pe Lună

• 1972 – Phan Thị Kim Phú. Devenită simbol, imaginea arată o tânără de nouă ani ce fuge, după ce casa ei a fost lovită de o bombă cu napalm, rănindu-i grav spatele. În scurt timp a devenit fata războiului din Vietnam și simbolul pacifiștilor de pe întreg mapamondul. Cu toate acestea, viața ei a devenit un calvar după ce comuniștii au ajuns la putere și au folosit-o ca material propagandistic împotriva Vestului corupt. Imaginea a fost făcută de fotograful Huynh Cong Ut.

1972 – Phan Thị Kim Phú

• 1972 – corpul lui „Che” Guevarra. Această imagine a fost făcută de Armata Boliviană pentru a demonstra că celebrul revoluționar a fost omorât cu adevărat. Cunoscut drept mâna dreaptă a lui Fidel Castro în timpul revoluției din Cuba, Che a încercat să instaleze socialismul în mai multe țări sud-americane şi chiar africane. Idealismul său însă, i-a făcut mulți dușmani, printre care și CIA ce au pus o recompensă pe capul sau, cerând apoi ca dovadă mâinile sale pentru a verfica moartea.

1972 – corpul lui „Che” Guevarra

• 1984 – fata afgană. Sharbat Gula era una din elevele dintr-un campus de refugiați când fotograful Steve McCurry a profitat de ocazie și a fotografiat-o. Fata avea atunci 12 ani. Identitatea ei a fost descoperită abia în 1992.

1984 – fata afgană

• 1985 – Omayra Sanchez. Una din cele 25.000 de victime ale vulcanului Nevado del Ruiz (Columbia) care a erupt pe 14 noiembrie 1985, Omayra Sanchez avea doar 13 ani și a stat prinsă timp de trei zile sub noroi şi apa, chiar pe locul unde fusese casa ei. Atunci când paramedicii, cu resurse limitate, au încercat să o ajute, au realizat că, din păcate, nu mai era nimic de făcut. Pentru a putea fi scoasă din acea capcană mortală, copilei i-ar fi trebuit amputate picioarele, dar lipsa specialiștilor ar fi dus la o moarte sigură. Potrivit paramedicilor şi jurnaliştilor care i-au fost alături, Omayra a fost puternică până în ultima clipă a vieţii ei. Pentru trei zile, cât a durat agonia sa, ea s-a gândit tot timpul că se va putea întoarce la şcoală, sa-și continuie studiilei şi să-și reîntâlnească prietenii. Fotograful Frank Fournier Omayra, cel care a surprins această imagine terifiantă a morții inevitabile, a călătorit în întreaga lume, generând controverse despre indiferența guvernului columbian față de victimele catastrofelor naturale.

1985 – Omayra Sanchez

• 1986 – Cernobîl. Prima fotografie a reactorului 4, sfârtecat de o explozie în noaptea de 26 aprilie 1986, a fost luată dintr-un elicopter de fotograful ucrainiean Igor Kostin, la câteva ore după accidentul nuclear, expunându-se astfel unei doze mari de radiaţii.

1986 – Cernobîl

• 1989 – Piata Tiananmen. Imaginea aceasta a devenit cunoscută pe întregul mapamond și a ajuns să semnifice puterea individului. Un singur om a oprit o coloană de tancuri pregatită să împrăștie manifestanții. Din păcate, nu se știe nici cine este omul din imagine și nici cine a făcut fotografia.

1989 – Piata Tiananmen

• 1994 – Sudan. Această imagine a șocat lumea întreagă. Cu toate acestea, fotograful Kevin Carter a câştigat premiul Pulitzer pentru imortalizarea unui copil subnutrit care se târa spre o tabără ONU aflată la un kilometru distanță. Vulturul așteapta moartea copilului, pentru al putea mânca. Fotograful s-a sinucis la câteva luni după realizarea fotografiei.

1994 – Sudan

• 1999 – refugiații din Kosovo. Un copil în vârstă de numai doi ani este trecut printr-un gard de sârmă ghimpată în mâinile bunicilor, într-un campus din Kukes, Albania.

1999 – refugiații din Kosovo

• 2000 – Bliss. Acesta este numele unei fotografii a unui peisaj din ținutul Napa, California, cu dealuri verzi și cer albastru. Această imagine este folosită ca wallpaper pentru Windows XP.

2000 – Bliss

• 11 septembrie 2001. Un om s-a aruncat de la fereastra unuia din cele două turnuri gemene din New York.

11 septembrie 2001

Această ultimă fotografie, care încheie de altfel, modesta mea selecţie, înfăţişează un om care moarte. Dincolo de stereotipurile şi prejudecăţile pe care le nasc fotografiile, asistăm neputincioşi la desfăşurarea unor astfel de drame. Cum spuneam şi mai sus, fotografia este o armă. Doar cel care se află în spatele obiectivului decide dacă apasă sau nu pe declanşatorul aparatului foto…

Mihăiță ENACHE