Lucrare realizată în premieră națională, realizarea metroului din capitala României avea să conducă la înființarea prin Decretul Consiliului de Stat nr. 15 din 3 februarie 1975 a Întreprinderii Metroul București. Subordonată Consiliului de Miniștri, IMB-ul avea ca obiect de activitate „proiectarea și executarea metroului în municipiul București, îndeplinind funcțiile de titular de plan, proiectant și antreprenor general.”
Potrivit decretului de înființare, în executarea atribuțiilor ce-i reveneau, Întreprinderea Metroul București se ocupa de „concepția, realizarea și punerea în funcțiune la termenele planificate a liniilor de metrou”. Concret, aceasta răspundea atât de „elaborarea în termen a studiului tehnico-economic și a celorlalte documentații, de calitatea soluțiilor tehnice și economice prevăzute în acestea”, cât și „de buna organizare a lucrărilor, de asigurarea forțelor de muncă necesare, de procurarea materialelor de construcții și instalații, precum și de execuția ritmică a lucrărilor de construcții-montaj și de calitatea acestora”. De asemenea, IMB asigura și răspundea „de procurarea din timp a utilajelor de construcții, de contractarea – corelată cu execuția lucrărilor și punerea în funcțiune – a utilajelor, instalațiilor și echipamentelor necesare pentru realizarea și exploatarea metroului” și se ocupa de buna gospodărire a acestora, „precum și de buna folosire a forței de muncă”. Totodată, în decretul de înființare al IMB era stipulat și faptul că aceasta „asigură și răspunde de pregătirea și specializarea cadrelor necesare pentru execuția lucrărilor și exploatarea liniilor de metrou date în funcțiune”, sarcină atribuită ulterior Întreprinderii de Exploatare a Metroului București ce va fi înființată special pentru acest lucru în vara anului 1977.
Elaborat în prealabil cu concursul specialiștilor români, proiectul decretului de înființare al IMB avea să fie înaintat Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 21 din 13 ianuarie 1975. Într-o notă datată 7 ianuarie 1975 ce însoțea HCM-ul se arăta faptul că „pentru anul 1975 se propune înființarea Întreprinderii Metroul București, care va prelua, în prima etapă, proiectarea și începrea execuției lucrărilor la Linia I de metrou Militari – Titan. Această unitate va executa în anul 1975 un volum de investiții de 100 milioane lei și va avea un efectiv maxim de 1.300 salariați, din care 300 personal de proiectare. La determinarea numărului de personal s-a avut în vedere o productivitate a muncii de 80.000 lei pe salariat/an. Numărul personalului TESA va fi de 100 posturi, reprezentând 10% din numărul total al personalului întreprinderii, exclusiv cel din activitatea de proiectare. La sfârșitul semestrului I 1975, întreprinderea va supune spre aprobare studiul tehnico-economic al acestui obiectiv de investiții, în cadrul căruia se vor preciza, în funcție de volumul lucrărilor: nivelul productivității muncii, numărul de personal, durata de realizare, termenele de punere în funcțiune și alți indicatori specifici acestei lucrări. Până la aprobarea studiului tehnico-economic lucrările de organizare a șantierului și unele lucrări de bază vor fi finanțate derogatoriu, prin excepție de la legislația în vigoare, pentru a se asigura începerea lucrărilor încă din semestrul I al acestui an și respectarea termenului stabilit de punere în funcțiune. Totodată, pe baza indicatorilor și a elementelor rezultate din studiul tehnico-economic, se vor prezenta propuneri cu privire la organizarea și funcționarea acestei unități pentru perioadele următoare, eventual ca centrală industrială. Având în vedere importanța acestui obiectiv, primul de acest gen din țara noastră, se propune ca întreprinderea să fie condusă de un director, cu rang de adjunct al ministrului, iar directorii adjuncți să fie asimilați cu directorul general adjunct, directorul tehnic și directorul economic din centralele industriale de grad special, grupa I de ramuri.”
© „Scînteia” nr. 10.080/18 ianuarie 1975, pag. 1
Problema înființării Întreprinderii Metroul București avea să fie analizată în cadrul ședinței Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din 17 ianuarie 1975. A doua zi, „Scînteia” își informa cititorii asupra rezultatului oarecum previzibil al discuțiilor purtate în Comitetul Central între orele 10:00–14:00: „Comitetul Politic Executiv a aprobat înființarea IMB, subordonată Consiliului de Miniștri, având ca obiect activitatea de proiectare și executare a metroului în municipiul București.” Ceea ce oamenii muncii nu puteau citi în coloanele de plumb ale organului de presă al PCR era maniera în care a decurs ședința tovarășilor de partid prezidată de Nicolae Ceaușescu, așa cum reiese din stenograma păstrată în fondurile Arhivelor Naționale ale României, pe care o reproducem în rândurile de mai jos:
„Nicolae Ceaușescu: Punctul 9. Proiectul de decret privind înființarea Întreprinderii Metroul București. Aici se propune o organizare. Se propune ca să fie condusă de un director cu rang de ministru adjunct.
Elena Ceaușescu: Legat de toată organigrama aceasta, fără să nu cunosc importanța acestui metrou, mi se pare că este mare numărul de directori și serviciile respective. Schema este puțin cam încărcată. Se propune un director general, doi directori adjuncți, o serie de servicii. Sunt vreo patru directori, plus serviciile respective. Mi se pare ceva cam mult.
Nicolae Ceaușescu: Este un director cu proiectarea.
Emil Drăgănescu: Sunt trei directori, unul cu proiectarea, unul specializat pe probleme de execuție și un director economic, la nivel de centrală. Sigur că aceasta va fi pe măsura înaintării lucrărilor, pentru că acum dorim să începem.
Nicolae Ceaușescu: Numărul de oameni să fie încadrați treptat, treptat.
Emil Drăgănescu: Acum sunt 1.300 de oameni și vor ajunge la 8.000.
Nicolae Ceaușescu: Proiectantul este necesar.
Elena Ceaușescu: Ca număr de directori mi se pare mare.
Nicolae Ceaușescu: Este un director cu proiectarea metroului. Construcția metroului va continua până în 1990, pentru că nu ne oprim numai la linia aceasta.
Elena Ceaușescu: Proiectarea are patru servicii.
© ANR, Fond DCS, Dosar nr. 15/1975, f. 9
Nicolae Ceaușescu: Să nu intrăm în schemă. Ne gândim să punem un director general de la armată.
Emil Bodnăraș: Este bine să se și priceapă.
Nicolae Ceaușescu: Trebuie ordine.
Emil Drăgănescu: Organizator bun să fie.
Nicolae Ceaușescu: Directorul general are conducerea tuturor sectoarelor. Trebuie organizarea întregii activități. Să fim de acord la nivelul acesta, cu observația să se înscrie că încadrarea se va face treptat, pe măsură ce va fi necesar. Să nu începem de la început cu maximum de personal.
Emil Drăgănescu: Proiectantul să fie de la început și muncitorii, în funcție de productivitatea muncii, cu 80.000 – 85.000 lei pe muncitor.
Nicolae Ceaușescu: Am văzut problemele de organizare, însă trebuie să vă spun că totul trebuie executat în țară, inclusiv scuturile.
Emil Drăgănescu: Numărul personalului TESA va fi de 100 posturi.
Emil Bodnăraș: Utilajele de săpare, care înaintează, le aveți?
Emil Drăgănescu: Da; traseul este stabilit, trebuie să începem lucrările ca în 1977 să dăm în funcțiune prima linie de metrou.
Nicolae Ceaușescu: La partea care este pe malul Dâmboviței începem anul acesta în două părți și să atacăm și subteranul și vom avea câțiva kilometri și subteran.
Emil Drăgănescu: Atacăm pe malul Dâmboviței de la Uzina Semănătoarea la Abator, de la Abator până la zona centrală la București Sud, la sol pe 2,5 km, iar de la Ion Șulea vor fi 7 km, de la Ion Șulea la Bd. Sălăjan pe o distanță de 5 km. În total 19,5 km atacăm până în 1977. La 30 decembrie 1977 trebuie să mergem cu metroul.
Nicolae Ceaușescu: Să fim de acord!”
Cuvântul secretarului general al partidului avea să fie respectat întocmai, Cancelaria CC al PCR informându-l, la 20 ianuarie 1975, pe prim-ministrul Manea Mănescu asupra faptului că „CPEx al al CC al PCR a aprobat proiectul de decret […] privind înființarea Întreprinderii Metroul București, cu indicația de a se include în decret prevederea ca posturile din schema de funcțiuni a întreprinderii vor fi încadrate cu personal pe măsura necesităților”.
Bibliografie:
ANR, Fond CC al PCR – Secția Cancelarie, Dosar nr. 7/1975;
ANR, Fond DCS, Dosar nr. 15/1975;
„Scînteia” nr. 10.080/18 ianuarie 1975.
Articol realizat în cadrul proiectului cultural „Prin tunelul istoriei metroului bucureștean” realizat de Asociația Redescoperă Istoria în colaborare cu Arhivele Naționale ale României, Biblioteca Metropolitană București și Muzeul Municipiului București și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.