16 mai în istorie

1204: Menționarea populației ortodoxe din dioceza Oradei. Papa Inocențiu al III-lea cerea episcopului de Oradea să supună această populație, probabil români, direct Scaunului Apostolic.

1527: Florența devine republică.

1605: Paul V a devenit papă.

 1703: A murit Charles Perrault, povestitor, dramaturg, traducător francez (n. 1628)

 Charles Perrault (n. 1628, Paris — d. 1703) a fost un poet francez, scriitor de proză și povestitor, membru de frunte al Academiei Franceze, care a avut un rol de frunte preponderent în disputa literară, cunoscută sub numele de „Cearta dintre antici și moderni”. Devine celebru prin poveștile lui pentru copii: Contes de ma mère l’oye Barbă albastră (poveste), Tom Degețelul (1697: Poveștile mamei mele gâsca). A fost avocat de meserie. Și-a câștigat reputația literară prin 1660 cu niște versuri ușoare și poezii de dragoste și și-a petrecut restul vieții promovând studierea literaturii și a artei. A devenit membru al Academiei Franceze, care s-a divizat curând după cearta dintre antici și moderni, în 1671. Perrault susținea vederile modernilor pentru progresul civilizației. Poemul său, Le siècle de Louis de Grand (1687: Epoca lui Ludovic cel Mare) pune scriitori ca Molière și François de Malherbe deasupra unor scriitori clasici ai Greciei antice și Romei. Încântătoarele povești din Mama Gâscă au fost scrise ca să-i distreze pe copiii lui. Poveștile lui reprezintă versiunea modernă a unor povești populare aproape uitate, repovestite de Perrault într-un stil simplu și firesc.

 1718: S-a născut Maria Gaetana Agnesi, matematiciană italiană (d. 1799)

Maria Gaetana Agnesi (n. 16 mai 1718, Milano – d. 9 ianuarie 1799 Milano) a fost o matematiciană, lingvistă și filozoafă italiană. I se atribuie scrierea primei cărți în care sunt tratate atât calculul diferențial cât și cel integral. A luptat pentru emanciparea femeii și accesul ei la educație. Maria Teresa Agnesi Pinottini, clavecinistă și compozitoare a fost sora ei. În tinerețe își manifestă aptitudinile pentru limbi străine. Dezbate cu numeroși oameni de știință probleme ca: propagarea luminii, transparența corpurilor, studiul geometric al curbelor. Se călugărește (intră în ordinul Ordre des Soeurs Bleues) și își dedică întreaga viață studiului matematicii. Scrie o lucrare despre calculul diferențial și integral pe care o publică în 1748 și care ulterior este tradusă în engleză și franceză.

Studiază curba de ecuație carteziană:

        xy^2 = a^2 (a-x). \!

care ulterior va fi numită bucla lui Agnesi.

Fiind femeie, Maria Gaetana Agnesi nu a fost admisă în cadrul Academiei Franceze, dar în schimb intră la cea italiană, care se dovedește mai liberală. Spre sfârșitul vieții se dedică operelor de caritate. Viața Mariei Agnesi a fost descrisă de Paolo Frisi (1799) și de Bianca Milesi-Mojon (1836).

1770: Maria Antoaneta (14 ani) s-a căsătorit cu viitorul rege al Franței, Ludovic al XVI-lea (15 ani).

Maria Antonia Iosefa Iohanna de Habsburg-Lorena (n. 2 noiembrie 1755 – d. 16 octombrie 1793), cunoscută în istorie sub numele de Maria Antoaneta, s-a născut arhiducesă de Austria, mai târziu devenind regină a Franței și a Navarei. La vârsta de 15 ani s-a măritat cu Ludovic al XVI-lea al Franței, devenind apoi mama „delfinului pierdut” Ludovic al XVII-lea. Maria Antoaneta este cunoscută mai degrabă pentru excesele sale legendare (considerate exagerări de unii istorici moderni), precum și pentru moartea sa: a murit executată prin ghilotinare, în toiul Revoluției Franceze, în 1793, pentru un așa-zis incest cu fiul ei, precum și pentru înaltă trădare, nedovedită, însă. S-a pretins pe durata vieții sale că ar fi fost lesbiană, că ar fi întreținut relații sexuale cu numeroși bărbați, inclusiv cu cumnații ei, dar nu există nici o dovadă în acest sens, toate acestea fiind acuze care au ajutat la declanșarea Revoluției Franceze.

1792: A fost inaugurat Marele Teatru La Fenice („Teatrul Fenix”) din Veneția cu o operă de Giovanni Paisiello.

Teatrul La Fenice (Teatro La Fenice, numele italian complet:Gran Teatro La Fenice di Venezia) este principalul teatru liric din Veneția. A fost distrus de flăcări în repetate rânduri, însă de fiecare dată a fost refăcut. Este sediul unei importante stagiuni de operă și a Festivalului internațional de muzică contemporană.

1812: A fost semnată Pacea de la București prin care se încheia războiul ruso–turc (1806–1812). Basarabia intră în componența Rusiei.

1836: Edgar Allan Poe, celebru poet american, se însoară cu verișoara sa de numai 13 ani, Virginia.

Edgar Allan Poe (n. 19 ianuarie 1809, Boston/Massachusetts – d. 7 octombrie 1849, Baltimore/Maryland), scriitor american, poet, romancier, nuvelist și critic literar, creator al genului de scurte povestiri și precursor al literaturii moderne de ficțiune științifico-fantastică. A dus o viață de boem și a sfârșit tragic în mizerie, opium și alcoolism, dar tocmai din acest infern al existenței sale s-au născut multe dintre creațiile ce aveau să impună literaturii universale norme de evaluare estetică necunoscute până atunci. În cei patruzeci de ani ai unei vieți halucinante, scriitorul a izbutit să publice multe volume de versuri, de proză, estetică și teorie literară, făcând dovada unei forțe de creație extraordinare.

1891: A murit Ion C. Brătianu, om politic român (n. 1821)

Ion C. Brătianu (n. 2 iunie 1821, Pitești –  d. 16 mai 1891, satul Florica, județul Argeș) a fost un om politic român, fratele lui Dumitru C. Brătianu. A fost membru de onoare (din 1888) al Academiei Române.  A urmat cursurile primare la Pitești avându-l ca dascăl pe Nicolae Simonide. A intrat în armata munteană în 1838 și a vizitat Parisul pentru a studia. Întors în Muntenia, a luat parte, împreună cu prietenul său, C.A. Rosetti și alți politicieni proeminenți, la rebeliunea română din 1848, fiind prefect al poliției în guvernul provizoriu al acelui an. După restaurarea rusească și otomană, la puțin timp după aceea, s-a mutat în exil, refugiindu-se la Paris, dorind să influențeze opinia publică franceză în favoarea uniunii propuse și autonomia principatelor dunărene.

 A fost inițiat în francmasonerie ca și fratele său, Dumitru Brătianu în 1846 la Paris, în Loja Ateneul Străinilor, după care se afiliază Lojii Trandafirul Perfectei Tăceri, în care i se acordă, la 14 iulie 1847, gradul de Maestru. În 1848 era afiliat Lojii bucureștene Frăția, apoi se reîntoarce la Paris, unde va fi arestat după câțiva ani pentru participare la atentatul împotriva lui Napoleon al III-lea. Se întoarce la București și fondează, în 1857, alături de alți frați reveniți și ei din exil, Loja Steaua Dunării.

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Brătianu a fost un lider liberal proeminent. A asistat în 1866 la demiterea lui Cuza și la alegerea Prințului Carol I al României, sub domnia căruia a avut mai multe mandate ministeriale în următorii patru ani. A fost arestat pentru complicitate în revoluția din 1870, dar eliberat la scurt timp. În 1876, ajutat de Constantin A. Rosetti, a format un cabinet liberal, care a rămas la putere până în 1888, fiind ministru în timpul Războiul Ruso-Turc din 1877, Congresului de la Berlin, formarea Regatului Român, revizuirea constituției și alte reforme. După 1883, Brătianu a fost singurul lider al liberalilor, cu ajutorul lui C.A. Rosetti, prietenul și aliatul politic al său timp de aproape patruzeci de ani.

În afară de a fi un politician important al României în timpul anilor critici 1876–1888, Ion C. Brătianu fost și scriitor. Pamfletele sale politice în franceză: Mémoire sur l’empire d’Autriche dans la question d’Orient (1855), Réflexions sur la situation (1856), Mémoire sur la situation de la Moldavie depuis le traité de Paris (1857) și La Question religieuse en Roumanie (1866) au fost bine primite la Paris.

A avut opt copii împreună cu Pia Brătianu: Florica, dispărută la numai 3 ani, Sabina (1863-1941, căsătorită cu doctorul Constantin Cantacuzino), Ion (1864-1927, de cinci ori prim-ministru, cel mai mare om politic și de stat al României), Constantin (1867-1950, inginer constructor și agronom, ultimul președinte al PNL), Vintilă (1867-1930, prim-ministru, primar modernizator al Capitalei, Maria (1868-1945, mama poetului Ion Pillat), Tatiana (1870-1940) și Pia (1872-1946, căsătorită Alimăneșteanu).

1920: La Roma, Papa Benedict al XV-lea a canonizat-o pe Ioana d’Arc, care a căpătat statutul de sfântă.

Ioana d’Arc (Joan of Arc sau Jeanne d’Arc) (n. 6 ianuarie 1412 – d. 30 mai 1431) este una din figurile emblematice ale Franței și sfântă a Bisericii Catolice, dar și foarte controversată întrucât unii autori au considerat că era schizofrenică (auzea voci). A fost supranumită de naționaliștii francezi fecioara din Orleans și i s-a atribuit faptul că, în urma unor viziuni, Dumnezeu i-a spus să reîntoarcă pământurile Franței care erau dominate de Anglia după Războiul de o sută de ani (1337 – 1453).

1926: A murit Mehmed al VI-lea, ultimul sultan otoman (n. 1861)

1929: La Hollywood, California are loc prima ediție Academy Awards (Oscar).

 Statueta, care reprezintă un bărbat gol cu o spadă cu sase laturi ale lamei (numarul de categorii premiate la momentul acela) în mână infipta intr-o rola de film, se numește Oscar pentru că conform unei legende, actrița Margaret Herrick ar fi exclamat la vederea statuetei că seamănă cu unchiul ei Oscar.

Prima ceremonie de decernare a premiilor Academiei desfășurată la 16 mai 1929 la hotelul Hollywood Roosevelt, a decurs fără surprize, numele premiaților cunoscându-se deja de la 18 februarie.

Inițial, în concurs se prezentau peliculele lansate în Los Angeles între 1 august și 31 iulie anul anterior ceremoniei de decernare. Pentru ceremonia din 1933 termenul a fost prelungit până la 31 decembrie 1932, iar din 1934 filmele participante trebuie să fi fost lansate între 1 ianuarie și 31 decembrie anul anterior ceremoniei. Datorită condiției ca filmul să fi fost proiectat la Los Angeles, Charles Chaplin a obținut 1973 premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră pentru filmul Limelight, un film care fusese realizat în 1952.

Alegerea câștigătorilor se face în două etape. În prima etapă sunt nominalizați la Oscar cinci candidați. Această nominalizare este făcută de membri Academiei care aparțin aceleași specalități cu cei nominalizați. Astfel, actorii nominalizează actori, scenariștii scenariști și așa mai departe. În schimb, câștigătorul de la fiecare categorie este ales de către toți membri Academiei, indiferent de specialitate. Voturile sunt secrete, astfel că nici unul dintre membri Academiei nu cunoaște rezultatele anticipat. Scrutinul este efectuat de către o firmă prestigioasă de revizie contabilă, care este însărcinată cu centralizarea voturilor. Până în momentul ceremoniei în care sunt prezentanți cei nominalizați la fiecare categorie și plicul sigilat cu numele câștigătorului este deschis, numele câștigătorilor nu este cunoscut.

1954: A murit Vladimir Ghica, prinț român, deținut politic (n. 1873)

 Monseniorul Vladimir Ghika (n. 25 decembrie 1873, Istanbul (vechiul Constantinopol), Imperiul Otoman – d. 16 mai 1954, Jilava, București) a fost un prinț, diplomat, scriitor, om de caritate, preot catolic român (biritual: latin și bizantin), nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei. Tatăl lui Vladimir Ghika a fost Ioan Grigore Ghica, diplomat, ministru de externe si al apărării al României. Unul dintre frații monseniorului a fost Dimitrie I. Ghica. Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat pe data de 31 august 2013, la București, în cadrul unei slujbe religioase solemne desfășurată la pavilionul Romexpo.

1960: Theodore Maiman, un fizician american, a produs primul laser în laboratoarele de cercetare Hughes din Malibu, California.

1966: Bob Dylan lansează albumul Blonde on Blonde.

1969: Venera 5 aterizează pe Venus și trimite date despre atmosferă.

1971: Bulgaria adoptă constituția.

1972: A fost inaugurat Sistemul hidroenergetic Porțile de Fier I, cu o putere de 1050 MW, în partea românească și tot atât în partea iugoslavă; lucrările sistemului au început în septembrie 1964.

Hidrocentrala Porțile de Fier I este cea mai mare hidrocentrală de pe fluviul Dunăre și are o putere instalată de 1080 MW. În aval există și hidrocentrala Porțile de Fier II, cu puterea instalată de 250 MW. Ambele hidrocentrale sunt exploatate în parteneriat cu partea sârbă, centralele română și sârbă la Porțile de Fier I cumulând 2160 MW, iar cele de la Porțile de Fier II cumulând 500 MW; capacitatea maximă a turbinelor este de 8700 m³/s. Centrala Porțile de Fier I este amplasată la 15 km amonte de orașul Drobeta Turnu-Severin, iar centrala Porțile de Fier II la 60 km în aval.

Navigația pe Dunăre este asigurată prin ecluze realizate pe ambele maluri la ambele obiective, ele având împreună o capacitate de trafic de 52.4 milioane tone/an pentru ecluzarea pe câte un sens și 37.2 milioane tone/an pentru ecluzarea în ambele sensuri.

Sistemul Porțile de Fier I este una din cele mai mari construcții hidrotehnice din Europa și cea mai mare de pe Dunăre. Lacul său de acumulare cu un volum de peste 2200 milioane mc se întinde de la baraj până la confluența cu râul Tisa. Lacul cuprinde în principal zona Defileului Dunării, cel mai mare defileu din Europa, cuprins între localitațile Baziaș și Orșova. Zona Porțile de Fier are un bogat potențial arheologic, istoric și turistic. Pentru protejarea habitatului său natural deosebit, regiunea defileului Dunării a fost inclusă in Parcul Natural Porțile de Fier.

Regiunea Defileului Dunării reprezintă una din cele mai pitorești și atractive zone turistice, atât prin frumusețile naturale ale regiunii cât și prin monumentele istorice datând din perioada Imperiului Roman. Ruinele castrului roman Drobeta și ale podului construit de împăratul roman Traian peste Dunăre sunt numai câteva din atracțiile oferite de Muzeul Porțile de Fier din orașul Drobeta Turnu-Severin.

1975: Alpinista niponă Junko Tabei a devenit prima femeie din lume care a urcat pe Everest.

 1980: Marin Preda, scriitor român, membru al Academiei Române (n. 1922)

1990: A fost înființat Serviciul de Protecție și Pază.

1990: A luat ființă prima societate pe acțiuni din România – după Revoluția din decembrie 1989.

2002: După zece ani de la stingerea din viață a actriței Marlene Dietrich autoritățile Berlinului i–au acordat titlul de cetățean de onoare al orașului Berlin.

2005: Kuwaitul a aprobat un amendament la legea electorală, care le asigură femeilor dreptul la vot și le ofera posibilitatea de a candida la funcții politice.

2009: Finala celei de-a 54-a ediții a concursului Eurovision a avut loc la Moscova, Rusia.