1303: Prin bula In supremae praeminentia dignitatis, papa Bonifaciu al VIII-lea pune bazele Universității Sapienza din Roma. Aceasta este cea mai mare și cea mai veche universitate de stat din capitala Italiei.

Logo_Sapienza_2006_-_3D

Universitatea Sapienza din Roma

 Universitatea Sapienza din Roma, oficial Sapienza – Università di Roma, cunoscută anterior ca Università degli Studi di Roma „La Sapienza”, este o universitate de stat autonomă în Roma, Italia. Aceasta este cea mai mare și cea mai veche universitate europeană universități finanțate de stat din Roma; Sapienza a fost fondată în 1303, mai mult de șase secole înainte de Tor Vergata și Roma Tre. În italiană sapienza înseamnă „înțelepciune” sau „cunoștințe”.

1517: Începe domnia lui Ștefăniță Vodă în Moldova (1517–1527).

491px-033_-_Bogdan_cel_Orb,_Stefanita,_Petru_Rares

Ștefăniță Vodă, Domn al Moldovei
Ștefăniță (mijloc) flancat de tatăl, Bogdan cel Orb și bunicul său, Petru Rares

Ștefăniță Vodă cel Tânăr a fost domn al Moldovei între 20 aprilie 1517 și 14 ianuarie 1527. Este fiul lui Bogdan al III-lea și nepotul lui Ștefan cel Mare. Și-a petrecut tinerețea în Polonia, Crimeea, Germania și Constantinopole, unde, ocupându-se de comerțul cu pietre prețioase a făcut avere. Din aceasta a plătit Porții 220 mii ducați pentru a urca pe tron. Cunoscând limbile polonă, turcă, latină, germană, greacă, tătară și armeană, a fost una din cele mai interesante figuri de domnitori moldoveni. Grigore Ureche aprecia că “ar fi putut să fie un mare conducător și altor țări”, aluzie probabil la faptul că visul de unire al celor trei țări românești încolțise deja la cronicarii vremii. Există și varianta urcării pe tron la vârsta de 11 ani. Fiind minor, țara era condusă de Divan, în fruntea căruia se afla hatmanul Luca Arbore, țara fiind închinată turcilor. Cu toate acestea, la 1518, Ștefăniță încheie un tratat cu polonezii, tratat care era potrivnic turcilor. În același an, tătarii intră în Moldova, dar sunt înfrânți de Ștefăniță, care primește ajutor și de la polonezi. Lupta a avut loc la Ciuhru lângă târgul Serbanca.

A luat conducerea țării la vârsta de 11 ani și a stricat relațiile cu polonezii fiind ofensat de Sigismund, care a refuzat să-i dea una din fete de soție. Hatmanul Luca Arbore, voind să fie și pe mai departe în relații bune cu Polonia, de frica turcilor, a trimis o solie la polonezi. Pentru această faptă, Ștefăniță îi ucide pe hatman și pe cei doi fii ai săi. Boierii se răscoală împotriva lui Ștefăniță, însă răscoala a fost înnăbușită și mulți boieri au fost uciși. Cu toate acestea, Ștefăniță atacă și înfrânge o armata turcescă condusa de Tassa-pasa ce se refugiase în Moldova, respinsă fiind de polonezi și ia o prada bogată. Din cauza semeției lui, bunele relatii cu polonezii nu au mai putut fi restabilite. Din acest motiv, se crede că nobilii de la curtea poloneză, care se temeau că Ștefăniță s-ar putea alia cu turcii, au pus-o pe însăși soția lui să-l otrăvească, la 14 ianuarie 1527. Moare la Hotin și este înmormântat la Mănăstirea Putna. Viața lui Ștefăniță a fost sursa de inspirație pentru piesa Viforul, scrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea.

1653: Oliver Cromwell dizolvă “Parlamentul cel Lung”. În 3 noiembrie 1640, regele Carol I Stuart al Angliei convoacă acest parlament care își desfășoară activitatea timp de 13 ani până în 1653 când este dizolvat de către Oliver Cromwell.

1792: Franța declară război Boemiei și Ungariei.

1799: Premiera, la Weimar, a poemului dramatic “Moartea lui Wallenstein” de Friedrich Schiller.

1809: Victoria lui Napoleon asupra trupelor Imperiului Austriac în Bătălia de la Abensberg.

800px-Abensberg_

Napoleon Bonaparte adresându-se trupelor bavareze

Bătălia de la Abensberg a opus o armată austriacă comandată de Arhiducele Carol unei armate franco-germane („Armata din Germania”), comandate de Împăratul Napoleon I. Oprit în fața orașului Regensburg de diviziile Friant și St. Hilaire, Arhiducele preferă să lupte, masându-se între Grub și Dinzling, sperând că va primi întăriri de la fratele său, Arhiducele Ludovic și de la corpul generalului Hiller. Cu toate acestea, Napoleon își concentrează forțele mai repede și folosește poziția centrală pentru a îl împiedica pe primul să facă joncțiunea, învingându-l la Siegenburg pentru ca apoi să îl atace pe Arhiducele Carol cu grosul trupelor sale, format din Corpul lui Lannes, diviziile Morand și Gudin (ambele din Corpul lui Davout) și divizia de cuirasieri a lui Saint-Sulpice, împreună cu bavarezii lui De Wrede. Centrul armatei autriece este spart dar Arhiducele Carol conduce o retragere organizată spre Landshut, acoperită și de sosirea Corpului lui Hiller. În tot acest răstimp, Davout, cu cele două divizii care îi mai rămăseseră, a supravegheat grosul forțelor austriece în apropriere de Leundorf, iar după ce victoria a fost obținută la Abensberg, a primit ca întăriri corpul mareșalului Lefebvre, format din două divizii bavareze.

1841: Primul roman polițist din lume a văzut lumina tiparului: “Crimele din Rue Morgue” scris de Edgar Allan Poe.

1862: A fost finalizată prima testare a procesului de pasteurizare, de către Louis Pasteur și Claude Bernard.

1884: Papa Leon al XIII-lea publică enciclica, Humanum Genus.

1889: S-a născut Adolf Hitler, politician german și conducător (“Führer”) al Germaniei Naziste (d. 1945).

Adolf

Adolf Hitler în 1933

Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria — d. 30 aprilie 1945, Berlin) a fost un om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (NSDAP), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei. Ajuns la putere în 1933, liderul mișcării naziste, Hitler, a dus o politică de pregătire și de declanșare a celui de al Doilea Război Mondial, precum și de punere în aplicare a unui plan naționalist și rasist de exterminare în masă a evreilor și altor „indezirabili” din Europa, precum și de lichidare a adversarilor politici din Germania. În anul 1938 americanii l-au declarat omul anului.

1893: A murit George Barițiu, mare om de cultură, conducător al luptei de emancipare națională a românilor ardeleni (n. 1812).

200px-GeorgeBarit

George Bariț

 George Bariț, uneori scris Gheorghe Barițiu, (n. 4 iunie 1812, Jucu de Jos, comitatul Cluj – d. 2 mai 1893, Sibiu) a fost un istoric și publicist român transilvănean, întemeietorul presei românești din Transilvania.

 Gheorghe Bariț a fost fiul lui Ioan Pop Bariț, preot greco-catolic, și al Anei Rafila. Studiile primare le-a efectuat la școala unitariană din Trascău (azi Rimetea, județul Alba) între 1820-1824. A urmat apoi Gimnaziul la Blaj și studiile liceale la Liceul Piariștilor din Cluj, la secția umanioare și filosofie, iar apoi Facultatea de Teologie la Blaj între 1831-1835. Mediul Bisericii Române Unite cu Roma a jucat un rol hotărâtor în formarea intelectuală a lui George Bariț. Atât tatăl, cât și bunicul său au fost preoți greco-catolici. El a fost pregătit la rândul său pentru cariera ecleziastică, însă s-a decis pentru cariera didactică, începând prin a preda la Liceul Comercial Românesc din Brașov.

 În anul 1838 a întemeiat la Brașov Gazeta de Transilvania, primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. În același an a început la Blaj publicarea Foii pentru minte, inimă și literatură, primul ziar literar românesc din toate timpurile.Difuzarea lor peste munți era asigurată de prietenul sau librarul Iosif Romanov. George Bariț fost una din figurile cele mai importante ale Revoluției de la 1848 în Transilvania. În 1861, din inițiativa sa și a canonicului Timotei Cipariu, a luat ființă Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (Astra). A fost mai întâi secretar, apoi președinte al Astrei. Asociația a editat începând din 1868 revista Transilvania, pe care a condus-o între 1868 și 1889. În această revistă a publicat numeroase articole și studii de istorie și politică. Colectivului redacțional al revistei Transilvania i se datorează editarea primei enciclopedii românești, apărută în trei volume la Sibiu, între 1898 și 1904. George Bariț a publicat tot la Sibiu, tot în trei volume, între 1889 și 1891, principala sa operă, initulată Părți alese din Istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă. A fost membru fondator al Societății Literare Române (1866), precursoarea Academiei Române. În anul 1893 a devenit președinte al Academiei Române.

Pentru cinstirea lui George Barițiu, Banca Națională a României a pus în circulație, în atenția numismaților, la 10 septembrie 2012, o monedă de aur, cu titlul de 900‰, cu valoarea nominală de 100 de lei, într-un tiraj de 250 de exemplare, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la naștere. Moneda este rotundă, cu un diametru de 21 mm, are o greutate de 6,452 g, cantul monedei este zimțat și este emisă de calitate proof.

1902: Marie și Pierre Curie, în laboratorul lor din Paris, au izolat cu succes săruri de radiu dintr-o substanță minerală.

220px-Electron_shell_088_radium

Configurația electronică a atomului de radiu

Acest element radioactiv a fost descoperit de către savanta poloneza Marie-Sklodovska Curie. Acest element are o abundență relativ redusă în scoarța terestră și extragerea sa întampină probleme, acestea datorându-se în mare parte radioactivității sale mari. În general, acest element se găsește în minereul numit pechblendă, alături de alte elemente (metale) cum ar fi bariul, uraniul și thoriul. În trecut, radiul se folosea la obținerea unor obiecte fosforescente în întuneric (cadrane de ceas, întrerupătoare de curent, diferite indicatoare, vopsele fosforescente, etc,) Întrebuințarea radiului în vopsele este foarte periculoasă din cauza cantității mari de material conținute și din această cauză astfel de produse nu se mai utilizează. Au fost incidente grave cauzate de acoperirea corpului cu vopsea cu radiu, lucru care a dus la formarea unor arsuri radiologice extinse pe suprafața corpului și acest lucru a dus la moartea persoanei contaminate radioactiv. Chiar și Marie Curie a murit din cauza anemiei aplastice, boala atribuită radiațiilor.

Astăzi, radiul se folosește în medicină, sub forma radiumterapiei (Curieterapie) care presupune introducerea unor ace conținătoare de radiu sau a unor capsule în organele afectate de cancer. Tot în trecut, radiul se folosea pentru prepararea emanației de radiu ce apare prin descompunerea radioactivă a radiului) care se înfiola în fiole mici de sticlă sau de aur (golden seeds), avand același scop ca și capsulele cu radiu. Radonul are dezavantajul de a avea un timp de înjumătățire foarte scurt, și de aceea capsulele introduse în țesăturile pacienților trebuiau extrase sau înlocuite, lucru chinuitor pentru bolnavi. În prezent, compușii radiului nu au nici o utilizare practică iar metalul (grupa a II-a a sistemului periodic, perioada a 7-a) este foarte reactiv, oxidându-se în aer și reacționând violent cu apa formând hidroxid de radiu, Ra(OH)2. Singura aplicație fiind cea din medicina nucleară dar și aceasta tinde sa fie înlocuită de terapia cu raze gamma și raze x. Radiul metalic este un metal albicios, foarte reactiv, cum s-a menționat mai sus. Radiul mai este utilizat foarte rar ca sursă de neutroni.

1921: România a semnat “Convenția și Statutul asupra regimului căilor navigabile de interes național”, precum și “Convenția și Statutul asupra libertății tranzitului”, adoptate în cadrul Conferinței de la Barcelona.

1938: A fost dizolvat partidul naționalist “Totul pentru țară”.

Legionary_stampTotul pentru Țară a fost partidul legionar, constituit în urma dizolvării Gărzii de Fier (1933) și format din elementele organizației dizolvate. L-a avut ca președinte pe generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, apoi pe inginerul Gheorghe Clime. De fapt, conducătorul era Corneliu Zelea Codreanu. La alegerile din decembrie 1937, partidul a obținut 66 de mandate.

Istoria partidului a început în iunie 1927, când Corneliu Zelea Codreanu a înființat Legiunea Arhanghelul Mihail. În 1930 și-a luat numele de Garda de Fier, care a fost dizolvată de liberali în 1933. S-a reînființat sub numele de Totul pentru Țară. În noiembrie 1938, Carol al II-lea, din dorința de a instaura o guvernare personală, a hotărât “epurarea aparatului de stat de elemente legionare, principalii conducători “gardiști” au fost arestați și, ulterior (30 noiembrie 1938), 13 dintre ei – inclusiv Corneliu Zelea Codreanu – , executați”.

La începutul lui 1940 regimul reprezentat de dictatura regală a negociat cu legionarii și s-a ajuns la o aparentă conciliere. Tot în anul 1940 partidul și-a schimbat denumirea în Mișcarea Legionară. Pe 14 septembrie 1940 România a fost proclamată de către regele Mihai I ca “stat național-legionar” (art. 1), Mișcarea Legionară (fostul partid “Totul pentru Țară”) a devenit “singura formațiune politică recunoscută de stat” (art. 2), iar Ion Antonescu a fost intitulat “conducător al statului și șef al regimului legionar” (art. 3).

Totuși, legionarii nu au condus singuri, din guvern făcând parte în principal militari și oameni ai partidelor istorice, iar puterea politică o deținea Antonescu. Așa-zisa guvernare legionară a fost foarte scurtă, ținând din data de 14 septembrie 1940 și până la data de 23 ianuarie 1941 când a început prigoana lui Antonescu împotriva legionarilor.

Din cauza neânțelegerilor dintre Ion Antonescu și Mișcarea Legionară în privința politicii economice și externe precum și de natură executivă, tensiunea dintre cele două părți escaladează și pe 16 ianuarie 1941 Antonescu i-a destituit pe Constantin Petrovicescu și pe Alexandru Ghica, pe primul din funcția de ministru de interne, iar pe al doilea din cea de prefect al poliției. Legionarii ripostează și au loc evenimentele din 21-23 ianuarie 1941, cunoscute sub numele de rebeliunea legionară. Antonescu înnăbușă rebeliunea, unii legionari sunt arestați și condamnați (cca. 8 mii), alții (cca. 700) reușesc să fugă în Germania.

Mișcarea Legionară a fost desființată de mai multe ori și o dată s-a auto-dizolvat. La 11 ianuarie 1931 are loc prima dizolvare a Garzii de Fier de către Ion Mihalache, ministru de Interne în Guvernul G.G. Mironescu; în martie 1932 Garda de Fier este dizolvată pentru a doua oară de Guvernul Iorga – Argetoianu; la 10 decembrie 1933 premierul liberal I.G. Duca operează a treia dizolvare a Gărzii de Fier; iar în urma presiunilor politice la 21 februarie 1938 Corneliu Zelea Codreanu dispune autodizolvarea partidului “Totul pentru Țară”, pentru ca mai apoi Corneliu Zelea Codreanu să fie arestat și asasinat la ordinul lui Carol al II-lea, așa după cum confirmă și Rabinul Șef Alexandru Șafran.

1943: Într-o scrisoare adresată mareșalului Ion Antonescu, Constantin I.C. Brătianu și Iuliu Maniu protestează împotriva intenției de a angaja România într-un război direct contra marilor democrații occidentale.

1947: Presa anunță punerea în circulație a bancnotelor de 1 milion de lei, eveniment ce marchează creșterea vertiginoasă a inflației.

1949: A avut loc primul Congres mondial al partizanilor păcii.

1950: Începe naționalizarea unei părți a fondului de locuințe de la orașe.

1950: Echipa României se clasează pe primul loc la Campionatul mondial de dezlegări de probleme de șah.

1970: A fost lansat în Marea Britanie primul album solo semnat Paul McCartney.

1972: “Apollo 16” aselenizează pe Lună.

Apollo-16-LOGO

Simbolul misiunii

 Apollo 16 a fost a zecea misiune umană din programul Apollo, a cincea misiune care a aselenizat și prima misiune care a aselenizat într-una din zonele înalte ale Lunii. Ea a fost lansată la 16 aprilie 1972 și s-a încheiat la 27 aprilie. A fost o misiune de clasă J, cu rover lunar și a adus înapoi 94,7 kg de mostre de rocă și sol lunar. Misiunea a conținut trei EVA-uri pe Lună: una de 7,2 ore, alta de 7,4 ore și o a treia de 5,7 ore, precum și o activitate extravehiculară de 1,4 ore pe drumul dintre Lună și Pământ.

Subsatelitul Apollo 16 a fost lansat din Modulul de Comandă și Serviciu în timp ce acesta se afla pe orbita Lunii. El a efectuat experimente de studiu al câmpurilor magnetice și ale particulelor solare. El a fost lansat la 24 aprilie 1972 la ora 21:56:09 UTC și a orbitat Luna timp de 34 de zile, și 425 de revoluții. În drum spre Lună, astronauții misiunii Apollo 16 au realizat mai multe fotografii ale Pământului, dintre care una prezintă America de Nord acoperită în porțiunea sa nordică de nori. În ciuda unei avarii a Modulului de Comandă, avarie care era să ducă la renunțarea la aselenizare, Apollo 16 a reușit să aselenizeze pe Terra Descartes la 21 aprilie.

1986: Pianistul Vladimir Horowitz susține un concert în Rusia natală pentru prima dată după 61 de ani.

220px-HorowitzStairsBain

Vladimir Horowitz

Vladimir Horowitz (născut Vladimir Samoilowitsch Gorowitz) (n. 1 octombrie 1903 (sau 1904) – d. 5 noiembrie 1989 în New York) a fost un pianist evreu american născut în Ucraina. Virtuoz al pianului, Horowitz s-a remarcat prin tehnica și capacitatea sa extraordinară de interpretare a pieselor clasice. Este considerat unul dintre cei mai mari pianiști al secolului XX.

1992: Un mare concert în memoria lui Freddie Mercury are loc pe stadionul Wembley în Londra.

2007: Președintele României Traian Băsescu a fost suspendat de Parlament. În urma referendumului din 19 mai (74,48%) suspendarea a încetat.