Fabricată în peste 6.000 de exemplare, locomotiva germană cu abur „de război” BR 52 este unul dintre cele mai iconice vehicule feroviare ale celui de-Al Doilea Război Mondial. Având o construcție simplificată, adaptată condițiilor de război, locomotivele BR 52 au făcut „istorie”, remorcând nenumărate trenuri – militare ori civile – pe „drumurile de fier” din întreaga Europă, inclusiv în România.

„Rezultat” al celui de-Al Doilea Război Mondial, locomotiva BR 52 își trage „originea” dintr-un alt tip de locomotivă germană – BR 50 –  aceasta din urmă reprezentând „standardul” în ceea ce privește „aburoasele” destinate remorcării trenurilor de marfă ale căilor ferate germane (Deutsche Reichsbahn). Prima locomotivă BR 50 a fost livrată în martie 1939, pentru ca în următoarele luni, uzinele Henschel, Krauss Maffei și WLF să lucreze la primele mașini ale producției de serie. În anul 1940, numărul locomotivelor BR 50 din parcul căilor ferate germane a crescut, însă în ciuda eforturilor depuse de muncitorii germani, acestea aveau să fie insuficiente pentru remorcarea trenurilor armatei germane care, în iunie 1941, a atacat Uniunea Sovietică. Pentru asigurarea necesarului ofensivei germane, Deutsche Reichsbahn a trimis pe front și trenuri formate din material rulant învechit. Decizia avea să se dovedească însă a fi una neinspirată, astfel că pe lângă lucrările de „standardizare” a ecartamentului larg utilizat în URSS, feroviarii germani au fost nevoiți să remedieze problemele tehnice ale locomotivelor depășite moral. Mai mult decât atât, pentru germani lucrurile aveau să se complice odată cu venirea iernii, traficul feroviar fiind puternic afectat atât de căderile abundente de zăpadă, cât și datorită temperaturilor care coborau până la -40°C. Statistic, prima iarnă a Frontului de Est a scos din circulație circa 70% din parcul de locomotive germane, astfel încât garniturile destinate diviziilor germane ce activau în „îndepăratul Est” au rămas mult timp cu roțile „înțepenite” pe liniile gărilor din Reich-ul lui Hitler.

Locomotiva BR 52 001
© Eisenbahnstiftung.de

„Nașterea” locomotivei de război BR 52

Scăderea „randamentului” Deutsche Reichsbahn l-a determinat pe Führer să ordone realizarea unui număr de 15.000 de locomotive. Realizarea acestora avea, potrivit lui Hermann Göering – responsabil pentru planul de patru ani – prioritate față de alte proiecte de înarmare, însă transpunerea în realitate a acestui deziderat nu era posibilă decât implicând toate fabricile constructoare de locomotive din Reich, precum și cele din teritoriile ocupate. „Materialul didactic” pus la dispoziția constructorilor a fost o locomotivă BR 50, care a fost simplificată, îmbunătățindu-i-se, în același timp, izolația împotriva înghețului, mașina fiind definită ca fiind „de tranziție” pentru producția de masă a viitoarelor locomotive de război (Kriegslokomotive) BR 52. Prototipul seriei de război – mașina 52.001 – a fost livrată de fabrica de locomotive Borsig din Berlin la 12 septembrie 1942, producția de serie fiind demarată apoape instantaneu în marile fabrici de locomotive controlate de către germani. Acestea aveau să livreze căilor ferate germane până în decembrie 1942 peste 190 de locomotive BR 52. La prima vedere, acestea nu se deosebeau față de 50-ul „standard”. Identice din punct de vedere al formei și al dimensiunilor, locomotivele BR 50 și 52 erau diferite la „interior”, mașinile de război având piese și subansamble simplicate (osii montate, tendere și anumite părți ale cazanului). Aceste modificări au avut ca rezultat reducerea timpului de realizarea a unei locomotive, de la 17.650 ore/om pentru un BR 50, la doar 6.000 ore/om pentru o mașină de război.

Locomotive BR 52 în construcție
© Eisenbahnstiftung.de

Gândite să fie durabile, și totodată ușor de întreținut, locomotivele BR 52 puteau remorca o garnitură cu o greutate de 1.200 tone cu o viteză de 65 km/h. Statistc, în timpul războiului (1942-1945) au fost construite 6.356 de locomotive BR 52, acestora adăugându-li-se alte 363 de mașini realizate după ’45. Construite într-un flux tehnologic impresionant în peste 10 fabrici, locomotivele BR 52 au fost alocate direcțiilor căilor ferate germane din estul Rinului, precum și pentru remorcarea trenurilor în cadrul regionalelor Rbd Halle, Berlin, Oppeln, Konigsberg și Viena. Merită menționat faptul că peste 1.000 de mașini – construite între anii 1942 – 1943 – au fost alocate regiunilor ocupate din est, unde calea ferată juca un rol vital pentru aprovizionarea frontului. Prezență obișnuită pe căile ferate din Germania, în anii războiului, locomotivele BR 52 au remorcat trenuri militare întreaga Europă, în țări precum Norvegia, Belgia, Luxemburg, Franța, Italia, Austria, Ungaria, România, Iugoslavia, Bulgaria și Turcia. În multe dintre aceste țări, locomotivele germane au fost ținta raidurilor aeriene aliate sau chiar a sabotajelor rezistenței. După război, mașinile BR 52 au fost utilizate pe liniile sovietice din Rusia, Ucraina, Moldova, Belarus, Estonia, Letonia și Lituania, ulterior, fostele locomotive de război ajungând și în Vietnam, Japonia și China.

Locomotiva 150.1100 a fost cea de-a 100-a mașină BR 52 livrată de către germani Căilor Ferate Române
© Eisenbahnstiftung.de

Locomotiva de război în România

În timpul războiului, circa 150 de locomotive BR 52 – construite în perioada anilor 1943 – 1944 – au fost exportate în România (100), Turcia (10), Serbia (15) și Croația (24). În ceea ce privește mașinile comandate de CFR, acestea erau construite de fabricile Wiener Lokomotivfabriks – AG (Floridsdorf), Berliner Maschinenbau AG, vormals L. Schwartzkopff (Berlin), Maschinenbau und Bahnbedarf AG (Berlin), Skoda-Werke (Pilsen) și Henschel & Sohn (Kassel), livrarea acestora desfășurându-se în intervalul lunilor martie – octombrie 1943. În România, mașinile germane au format seria 150.1000 cu numerele de parc 1001 – 1100, acestea fiind repartizate unui număr de șapte depouri CFR ce deserveau liniile pe care se efectuau transporturi militare: Buzău, Câmpina, Orșova, Pașcani, Pitești, Ploiești și Turnu Severin. Merită menționat faptul că nici o locomotivă din cadrul acestei serii nu a fost pierdută în război ori capturată de Armata Roșie. După încheierea războiului, România a primit din partea URSS, drept „compensație de război” un număr de 19 locomotive BR 52 „captură de război”. Starea mașinilor era în general proastă, locomotivele prezentând uzuri mari, descompletări sau chiar defecțiuni majore. Recepționate de CFR, aceste locomotive au fost încadrate în seria 150.1100, fostele locomotive de război germane primind numerele de parc 1101 – 1112 și 1117 – 1123. Aceste mașini au sosit în țară în perioada anilor 1948 – 1949, din Austria, „via” Ungaria. Inițial, „destinația finală” a locomotivelor era Uniunea Sovietică, România fiind o „haltă” pentru efectuarea reparațiilor și a modificărilor necesare pentru serviciul pe ecartamentul larg. Reparațiile au fost efectuate la Atelierele CFR Grivița din București și Nicolina din Iași pe parcursul a 10 ani (februarie 1948 – decembrie 1958), primele locomotive 150.1100 intrând în serviciul depourilor CFR Brașov, Craiova, Iași, Petroșani și Turnu Severin în perioada februarie 1951 – ianuarie 1959. Pentru un randament cât mai mare, din anul 1953, locomotivele au fost dotate cu instalații de ars păcura. Fiabilitatea fostelor locomotive de război germane a recomandat utilizarea acestora  în anii comunismului la remorcarea tuturor categoriilor de trenuri: de călători, marfă, mixte și de lucru. Suplimentar, aceste mașini au executat și serviciul de manevră sau chiar au fost întrebuințate ca generatoare de abur pentru încălzire. La nivelul anilor 1973 – 1975, mașinile de pe raza depourilor Câmpulung Est, Petroșani și Teiuș erau încă utilizate pe scară largă la remorcarea trenurilor de călători și a celor de marfă, acestea fiind foarte apreciate atât de personalul de întreținere, cât și de echipele de mecanici și fochiști care le deserveau. Retrase din serviciu începând cu anii 1976 – 1979, locomotivele seria 150.1000 și 150.1100 – foste BR 52 – au fost cele care au încheiat – alături de seria 50.100 – tracțiunea cu abur la CFR. În anii ’80, câteva mașini încă se „încăpățânau” să „pufăie” în serviciul de manevră, în depouri sau triaje, sau chiar se „aventurau” în linie curentă remorcând trenuri de lucru ori chiar mărfare locale. În anul 1989, ultima locomotivă în serviciu regulat – 150.1123 (fostă BR 52 1127) – își încremenea bielele în parcul „rece” al depoului Câmpulung Est (C. Moldovenesc) după ce parcursese 522.837 km de la ultima reparație (ianuarie 1978).

Locomotiva 150.1105 la Copșa Mică în octombrie 1999
© Axente Sever

Un „patrimoniu” ruginit

Trase pe linie moartă, numărul fostelor locomotive de război existente în parcul CFR s-a redus simțitor în doar 10 ani. Astfel, în perioada anilor 1987 – 1988 au dispărut sub flacăra nemiloasă a oxiacetilenei 44 de mașini, operațiune continuată apoi între 1990 – 1997, când alte 55 de locomotive au fost casate. În ciuda tentației fierului vechi, din seriile 150.1000 și 150.1100 au fost păstrate ca exponate de muzeu un număr de 16 locomotive. Într-o încercare de a le conferi un statut demn de istoria „scrisă” pe șine, șapte dintre aceste locomotive au fost clasate, în iulie 2000, prin ordin al Ministerului Culturii, în patrimoniul cultural național în categoria „tezaur”. Locomotivele care au acest statut își trăiesc „bătrânețea” prin diferite depouri ale CFR din țară, cele care sunt cât de cât complete putând fi numărate pe degetele de la o mână. În Germania și Austria fostele locomotive de război remorchează trenurile turistice. Același lucru fac și rușii cu un vehicul care, în timpul războiului, a fost de cealaltă parte a frontului. În România, mașina 150.1105 – singura „războinică” care putea să remorcheze trenurile turistice – ruginește în Depoul Sibiu. Retrasă din serviciul regulat în iunie 1985, după parcurgea a 987.125 km de la ultima reparație generală interioară, fosta BR 52.196 a revenit la „cârlig” în anii ’90, remorcând vagoanele cu iubitorii drumului de fier și al „monștrilor” mâncători de cărbuni. Având cazanul expirat, vechea mașină este singura locomotivă BR 52 din România care păstrează ecranul de fum original, locomotivele livrate CFR-ului în ’43 neavând inclus această componentă. Șansele ca aceasta să „pufăie” din nou sunt extrem de reduse, întrucât în România nu se mai pot repara astfel de locomotive. Cu acest verdict „legat” de tender, precum o tinichea care zornăie teribil, fostele locomotive de război sunt, rând pe rând, expuse static în gările românești, cele mai recente mutări fiind ale lui 150.1051 la Galați (2013) și ale mașinii 150.1091 la Timișoara Nord (2015). Însă nu toate locomotivele sunt atât de „norocoase”, așa cum o demonstrează o fostă locomotivă trofeu de război. Aflată la sute de kilometri distanță, în celălalt capăt al țării, pierdută printre bălăriile care au luat locul unei linii dispărute de mult, locomotiva – tezaur 150.1120 zace dezmembrată. Istoria colosului de fier ruginit – cândva mașina de război BR 52 2643 – din depoul Suceava Nord a devenit notorie și grăitoare pentru „grija” purtată patrimoniului național. Abandonată la capăt de linie în plin câmp de cei care trebuiau să o protejeze, locomotiva a fost „ușurată” de tot surplusul de metal. Singura măsură de protecție luată – la câțiva ani după ce povestea ei a fost prezentată în mass-media – a fost aceea de a îngrădi epava fostei locomotive cu un banal gard de sârmă. Degradată în proporție de 90%, piesa de tezaur reprezintă „o bucată de metal” pierdută pentru istorie, iar ceea ce pare paradoxal este faptul că acest lucru nu s-a întâmplat în anii tulburi ai celui mai distructiv război din istorie, ci în anii de pace ai mileniului III, epocă în care valoarea istoriei este direct proporțională cu prețul unui kilogram de fier vechi…

Locomotiva 150.1120 în aprilie 2011
© Mihai Marian Tudosa

Datele tehnice ale locomotivei BR 52

Lungime22.940 mm
Înălțime4.525 mm
Ecartament1.435 mm
Greutatea în serviciu cu tender atașat102,7 t
Capacitate tender27.000 l apă și 10 t cărbune
Viteza maximă80 km/h

Bibliografie:

Lăcrițeanu Ș., Popescu I., „Istoricul tracțiunii feroviare din România”, Editura ASAB, 2007;

Mărgineanu G., Lăcrițeanu Ș., „Parcul locomotivelor cu abur cu ecartament normal al Căilor Ferate Române (1869 – 2000)”, Editura AGIR, 2014;

Slaughter P., Wassiljew A., Beier R., „Kurze Geschichte der Kriegslokomotiven Baureihe 52 und ihr Verbleib in Ost und West”, Frank Stenvalls Förlag, 1996.