Marile unități (brigăzi și divizii) nu aveau drapele sau stindarde. Pentru a răsplăti meritele statelor majore ale acestora s-a decis ca structurile citate de trei ori prin ordine de zi pe armată, să li se ofere un însemn vexilologic special, numit stindard de comandament.
Pânza acestuia era confecționată din mătase dublă, în culoarea panglicii Ordinului militar „Mihai Viteazul”. În centru, se afla cusută crucea ordinului, model 1941, iar la cele patru colțuri, cifra încoronată a regelui Mihai, înconjurată cu o cunună din ramuri din stejar. De jur împrejur, un chenar din galon de mătase auriu. Pe latura liberă avea franjuri din fir metalic auriu.
Acvila era confecționată din tablă ambutisată, aurită, de dimensiunile drapelelor (nu ale stindardelor). Spre deosebire de toate acelea, manșonul era confecționat din argint și conținea denumirile localităților unde corpul a desfășurat lupte: MOLNIȚA, HOTIN, COZLOV, IARIȘEV, CAMENCA, MALAIA BELOSIORKA, OBLITOVSNAIA.
Ceremonia de înmânare a primului stindard a avut loc la 8 noiembrie 1941, cu prilejul sărbătoririi, la București, a eliberării Basarabiei și Bucovinei, ocazie cu care stindardul Diviziei nr. 21 de infanterie, a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au fost înmânate stindarde unui număr de șapte mari unități, pentru Campania din Est și trei în Campania din Vest.
Prof. muzeograf Camelia Cristea
Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”