Modul în care autoritățile românești au intervenit pentru salvarea oamenilor prinși sub clădirile transformate în ruine de cutremurul de pământ din 4 martie 1977 a fost analizat de Nicolae și Elena Ceaușescu în cadrul ședinței Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din 6 martie 1977. Pe lângă valoarea de document istoric, stenograma acestei ședințe arată, poate pentru prima dată, latura umană a soților Ceaușescu, care erau nemulțumiți față de felul cum în teren decurgeau amplele operațiuni de salvare a vieților omenești – care în ochii secretarului general al PCR erau prioritare, fiind definite drept „problema numărul 1” – și care nu vor ezita să-l mustre pe general-colonelul Ion Coman, ministrul Apărării Naționale (1976-1980):

Nicolae Ceaușescu: Tovarășe Coman, răspunzi de toată problema aceasta. Cum răspunzi? Nu au ce le trebuie pentru lucrări. Nu au nici o concepție, nu au scări să se urce sus. Acolo sunt încă oameni și nu există scări pe care să se urce. Avem scări de pompieri dar nu au fost aduse unde trebuia. Nu se răspunde numai stând în birou și dând ordine. Totul trebuie văzut la fața locului. Ne-am învățat numai să raportăm fără să facem nimic. Eu am fost acum acolo. […] Dacă intrau în cursul dimineții se mai puteau salva oameni. A fost și profesorul Ciorăscu. Mai sunt și alți oameni de răspundere care au murit. Există așa o mentalitate care nu se poate admite. De ieri trebuiau găsite soluții pentru a putea intra. Se putea intra din blocurile de alături care, chiar dacă sunt crăpate, nu se dărâmă așa ușor. Unora le-a fost frică să intre ca să nu se dărâme peste ei. Și mai vorbim de spirit de sacrificiu!

Elena Ceaușescu: Fiecare se păzește pe el. Stau și numără cârpele și cămășile. […] În timpul burgheziei primul lucru care s-a făcut a fost să se pătrundă la oameni. Noi vorbim acum de umanism. Primul lucru trebuia făcut pentru salvarea oamenilor nu pentru strângerea hainelor și cautarea actelor de identitate. La oameni nu se gândesc absolut de loc.

Nicolae Ceaușescu: În Capitală această problemă este sub orice critică de prost organizată. Nici tov. [Ion] Dincă nu a făcut nimic. Am discutat de câteva ori și nu s-au luat măsuri. Nu știu ce se întâmplă aici. Avem tot aparatul aceasta în mână și trebuia să luăm măsuri de organizare. Trebuia chemați și cascadorii care s-au oferit singuri să ajute. Au spus că ei sunt învățați să umble peste tot.

Elena Ceaușescu: Cascadorii aceștia – 10 – 15 oameni – s-au oferit singuri. Dar am văzut că nu ne interesează oameni. Ne interesează mai mult o mașină, un drum, un buletin de populație, banii. Este revoltătoare concepția aceasta.

Nicolae Ceaușescu: Am discutat ieri la ședință dar nu este organizare, se mișcă foarte greu, sub orice critică de greu. Nu s-au făcut detașamente așa cum am vorbit. Trebuie să faceți detașamente de gărzi patriotice. Nicăieri pe unde am fost nu am făcut Gărzi Patriotice, în afară de fabrici. Am discutat lucrurile acestea numai pentru presă?

Elena Ceaușescu: Îmi era și rușine când am auzit ce se spunea aseară la presă. Toată lumea vedea că lucrurile erau altfel decât se spunea. Gărzile Patriotice nici nu erau mobilizate. Stăteau câțiva soldați în jurul blocurilor căzute și se învârteau în jurul lor.

Nicolae Ceaușescu: Trebuia să fie o activitate în primul rând pentru salvarea oamenilor. Trebuiau găsite soluțiile să se intre din lateral și în subsoluri, trebuiau făcute spărturi. Am văzut pe unii care trăgeau de o sârmă în sus. De abia acolo s-a prăbușit peste oameni și au mai murit jumătate din oamenii care puteau fi salvați.

Elena Ceaușescu: Am văzut pe unii care stăteau și numărau niște inele de perdele, făceau inventarul. Asta era cel mai urgent de făcut?

[…]

Nicolae Ceaușescu: Trebuie să se spargă în zidurile de alături, ca să se facă niște găuri, chiar pentru aerisire, până reușim să ridicăm toate plăcile, tot molozul, toate dărâmăturile. Se poate una ca asta!

Elena Ceaușescu: Parcă a dispărut sentimentul de omenie!

Nicolae Ceaușescu: Se lucrează birocratic. Îmi este greu să înțeleg toate acestea!

Elena Ceaușescu: Nu s-a pus de la început problema ca să se facă totul pentru salvarea oamenilor.”

Nicolae și Elena Ceaușescu erau nemulțumiți de modul de acțiune al autorităților
© Arhivele Naționale ale României, Fond CC al PCR – Albume foto Nicolae Ceaușescu – Activități în țară, AF nr. 2/1977 vol. 1, foto nr. 029

Nici Teodor Coman, ministrul de Interne (1975-1978) și însărcinat cu cazarea oamenilor rămași fără locuințe nu era „cruțat” de secretarul general al PCR:

Nicolae Ceaușescu:  Cu cazarea l-am însărcinat pe Teodor Coman. M-am dus ieri să văd unde sunt cazați oamenii și nu am găsit nimic, deși mi-a spus că au fost cazați 50 de oameni.

Teodor Coman: Aveți dreptate, tovarășe Ceaușescu. Aseara până la ora 2 aveam 4.200 locuri în aceste cămine dar nu erau create condiții pentru primirea sinistraților, nu erau aranjate.

Nicolae Ceaușescu:  De ce? Am stabilit lucrurile acestea la ora 9 dimineața și dacă până la ora 10 seara nu erau aranjate, ce fel de ordine este? Aici era vorba ca să ajute și tovarășul Burtică, care răspunde de învățământ. Trebuia chemat ministrul Învățământului să cheme oamenii, să mobilizeze tineretul. Unde am mobilizat? Lucrăm dezorganizat. Nu există nici un cap. Toate sarcinile se transmit de la unul la altul, ca niște curieri, dar noi avem nevoie de oameni de execuție. Fiecare transmite la altul și s-a spălat pe mâini că a transmis. Am învățat numai să comanăm, nu să facem treabă. Oamenii stau în stradă cu copiii, noi hotărâm cum să facem și pe urmă nu rezolvăm nimic. Nu suntem în stare ca într-o zi să rezolvăm problema aceasta! Am spus că, dacă nu aveți unde să-i cazați, să luați hotelurile. Ați spus că nu este nevoie de hoteluri, dar oamenii sunt în stradă. Nu se poate lucra așa!

Elena Ceaușescu: Am dat cămine, dar nu s-a făcut nimic. Oamenii stau în parc. Sunt niște lucruri inadmisibile în felul în care unii din tovarăși își fac datoria. […] Vin oameni din afară să ne ajute și noi ce facem? Îmi este rușine când văd cum se comportă unii!”

Merită menționat faptul că în cadrul ședinței speciale a CPEx al CC al PCR din după-amiaza zilei de 6 martie 1977, Elena Ceaușescu aducea în discuție și echipamentul deficitar al salvatorilor:

Elena Ceaușescu: Trebuiesc și acești oameni să fie echipați. Nu au fost luate aceste măsuri! Oamenii – din câte am constat eu acum – nu erau echipați, nu aveau lanterne, nu aveau căști pe cap.

Ion Coman: Avem tot ce ne trebuie.

Elena Ceaușescu: Nu este adevărat! Oamenii lucrau cu chibrituri. Și, tovarășe Coman, nu a fost bine organizat! Nu suntem în stare ca să intervenim imediat. Să ne fie clar!”

Bibliografie

Arhivele Naționale ale României, Fond CC al PCR, Secția Cancelarie, Dosarele nr. 20 și 21/1977.  

Foto deschidere: Nicolae Ceaușescu vizitează blocurile „Casata”, „Continental” și „Nestor” distruse de seism

© Arhivele Naționale ale României, Fond CC al PCR – Albume foto Nicolae Ceaușescu – Activități în țară, AF nr. 2/1977 vol. 1, foto nr. 028