2 martie în istorie

 986: Ludovic al V-lea devine regele francilor.

1127: Asasinarea lui Carol cel Bun, Conte de Flandera.

Carol I (supranumit “cel Bun”) (n. 1083 – 2 martie 1127) a fost conte de Flandra de la 1119 până la moarte.  Carol s-a născut în Danemarca, fiind unicul fiu al regelui Canut al IV-lea al Danemarcei (Sfântul Canut) cu soția sa, Adela de Flandra. Tatăl său a fost asasinat în catedrala din Odense în 1086, iar Adela s-a refugiat, înapoindu-se în Flandra, luând cu sine pe Carol, pe atunci copil. Carol a crescut la curtea comitală a bunicului său, Robert I “Frizonul” și a unchiului Robert al II-lea. În 1092, Adela a plecat în sudul Italiei pentru a se căsători a doua oară, cu Roger Borsa, ducele normand de Apulia, lăsându-l pe Carol în Flandra.

În 1111, contele Robert al II-lea a murit, locul său fiind luat de vărul lui Carol, Balduin al VII-lea. Carol a fost un sfătuitor apropiat al noului conte (care era cu câțiva ani mai tânăr), care în jurul anului 1118 a stabilit căsătoria lui Carolcu moștenitoarea comitatului de Amiens, Margareta de Clermont. Balduin a fost rănit pe când lupta cu regele Franței în septembrie 1118, și, neavând copii, l-a desemnat pe Carol ca succesor înainte de a muri în 19 iulie 1119.

Carol s-a remarcat prin bunătatea sa și generozitatea față de cei săraci, iar într-o perioadă de foamete a distribuit acestora pâine. De asemenea, a luat măsuri pentru ca grânele să fie puse deoparte pentru vremuri grele și a nu fi vândute la prețuri excesive. Impulsionat de consilierii săi, el a căutat să reducă din influența exercitată de familia Erembald. Ca rezultat, Bertulf FitzErembald, prior al catedralei Sfântului Donațian din dioceza de Bruges, a pus la cale o conspirație menită să asasineze atât pe Carol, cât și pe sfătuitorii săi.

În dimineața zilei de 2 martie 1127, pe când Carol era îngenunchiat pentru a se ruga în biserica Sfântului Donațian, un grup de cavaleri care au răspuns apelului familiei Erembald au pătruns în biserică și l-au rănit mortal. Brutala și profanatoarea crimă a unui conte devenit atât de popular a provocat o mare răscoală populară, astfel încât Carol a a fost imediat considerat ca martir și sfânt, deși din punct de vedere formal beatificarea sa a avut loc abia în 1882.

Familia Erembald, care a plănuit și a dus la îndeplinire asasinatul, a fost arestată și torturată până la moarte de către nobilii și populația din Bruges și Ghent. Regele Ludovic al VI-lea al Franței, care a sprijinit răscoala împotriva Erembalzilor, și-a folosit influența pentru a fi ales drept nou conte de Flandra propriul său candidat, Guillaume Clito.

1716: Apare lucrarea lui Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, prima monografie geografică la români, scrisă în limba latină, la cererea Academiei din Berlin. Lucrarea este alcătuită din trei părți și este însoțită de prima hartă a Moldovei.

Descriptio Moldaviae, sau Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae sau, în română, Descrierea stării de odinioară și de astăzi a Moldovei, este titlul original al operei principale a lui Dimitrie Cantemir, scrisă în latină între 1714 – 1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin. Lucrarea are un caracter enciclopedic, conținând descrieri pertinente și complete de natură geografică, politică, administrativă, organizatorică, socială, lingvistică, etnografică ale Moldovei.

Descriptio Moldaviae cuprinde trei părți:

    Prima parte este consacrată descrierii geografice a Moldovei, a munților, a apelor și a câmpiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima hartă cunoscută a Moldovei. A prezentat flora și fauna, târgurile și capitalele țării de-a lungul timpului.

    În partea a doua a lucrării este înfățișată organizarea politică și administrativă a țării. S-au făcut referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau scoaterea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de înscăunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodnă, nunți, înmormântări.

    În ultima parte a lucrării există informații despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la început au fost latinești, “după pilda tuturor celorlalte popoare a căror limbă încă e alcătuită din limba cea română, iar apoi înlocuite cu cele slavonești”.

Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine documentată, ci și pentru observațiile etnografice și folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul cărturar român care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia și folclorul.

1855: Alexandru al II-lea devine țar al Rusiei.

1870: A apărut, la București, revista Columna lui Traian, condusă de Bogdan Petriceicu Hașdeu.

1917: Nicolae al II-lea al Rusiei abdică în favoarea fratelui său Mihail.

1919: A avut loc, la Moscova, Conferința internațională a partidelor și organizațiilor comuniste. S-a creat Internaționala a III-a Comunistă.

1939: Cardinalalul Eugenio Pacelli este ales papă sub numele Pius al XII-lea.

1941: În urma rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, conducătorul statului, generalul Ion Antonescu, organizează un plebiscit cu privire la politica internă. 90% dintre votanți s-au pronunțat pentru politica guvernului Antonescu și împotriva legionarilor (2 martie-5 martie 1941).

1946: Ho Chi Minh este ales președinte al Vietnamului de Nord.

 Hồ Chí Minh, cunoscut îndeobște ca Ho Chi Minh (n. 19 mai 1890 – d. 2 septembrie 1969) a fost un om de stat și revoluționar vietnamez, care a devenit ulterior prim-ministru (1946 – 1955) și președinte (1955 – 1969) al Vietnamului de Nord.
 
Hồ Chí Minh a fost născut Nguyễn Sinh Cung, fiind de asemenea cunoscut, printre altele, sub următoarele nume Nguyễn Tất Thành, Nguyễn Ái Quốc (ceea ce înseamnă „Nguyễn patriotul“), Lý Thụy, Hồ Quang, dar este popular cunoscut ca Bác Hồ (Unchiul Hồ) în Vietnam. Hồ Chí Minh înseamnă „cel care iluminează“. Este cunoscut mai ales pentru fondarea mișcării de independență Viet Minh, în 1941 și pentru stabilirea controlului comunist asupra părții de nord a Vietnamului de Nord în anii 1960.

A fost revoluționar, prim-ministru și presedinte vietnamez. Anti-colonialist, emigrează mai întâi în SUA, iar apoi la Paris (1917), unde aderă la Partidul Socialist. Este expulzat din Franța și pleacă la Moscova, unde colaborează cu Partidul Comunist. În 1930 fondează Partidul Comunist Indochinez, iar în 1941 înființează Viet-Minh, Frontul de Independență a Vietnamului. În 1946 devine președintele Republicii Populare Vietnam. Îi susține pe luptătorii Viet-Cong în războiul dintre SUA și Vietnamul de Sud.

1949: România comunistă: A fost adoptată legea de expropriere a moșiilor mai mari de 50 de ha.

1956: Marocul își declară independența față de Franța.

1969: Primul zbor al supersonicului franco-britanic de călători, Concorde 001, care va depăși viteza sunetului la 1 octombrie 1969.

1972: S-a constituit Asociația Scriitorilor din București.

1973: Începutul retragerii trupelor americane din Vietnam (proces ce va dura până în 29 martie 1973), ca urmare a tratatului încheiat la Paris, ce încheia războiul din Vietnam (1957-1973).

1986: Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a semnat “Australia Bill”, ce reglementează relațiile politice și juridice ale Marii Britanii cu Australia.

1996: S-a deschis, în orașul olandez Nederweert, Galeria Christiana pentru artă plastică românească

2003: Irakul afirmă că va renunța la distrugerea rachetelor Al Samoud 2 interzise în cazul în care Statele Unite lansează o ofensivă unilaterală.