Sergentul Stubby este primul câine erou de război din lume și cel mai decorat câine din timpul războiului. De asemenea, este singurul câine care a primit gradul de sergent în armata Statelor Unite. A făcut parte din armata americană timp de 18 luni și a participat la 17 lupte pe Frontul de Vest în timpul Primului Război Mondial.
În 1917, un pitbull cutreiera campusul Universității Yale, unde se antrenau membrii Regimentului 102 Infanterie și și-a atras simpatia unității deoarece participa la exerciții și învățase chiar să salute cu lăbuța dreaptă. Soldatul Robert Conroy l-a adoptat și l-a botezat Stubby. Conroy l-a dus în Franța, unde Stubby a fost expus la gaz muștar, ceea ce i-a produs o sensibilitate ridicată la gaze toxice, iar astfel avertiza regimentul cu privire la atacurile iminente cu gaze. Spre exemplu, în februarie 1918, a salvat regimentul de atacuri surpriză cu gaz muștar. De asemenea, el depista unde se aflau răniții și încerca să-i aline, îndeplinea rolul de curier în timpul luptelor, în plin foc, și cel puțin o dată a prins un spion german de turul pantalonilor. Într-o zi a auzit un zgomot provenind dintr-o bucată mică de perie, și drept urmare, Stubby a început să ”investigheze”, descoperind în cele din urmă un spion german. Stubby și-a lăsat urechile pe spate și a început să latre. Soldatul a luat-o la fugă, dar Stubby l-a prins în scurt timp, mușcându-l de picior. Soldatul a căzut, iar câinele l-a ”capsat” de… posterior. Câțiva soldați Aliați au venit alertați de zgomot și, când au văzut că Stubby capturase un spion, l-au aplaudat.
După război, Stubby a devenit mascota Georgetown University atunci când stăpânul său, Robert Conroy, a urmat cursurile Facultății de Drept, cei doi fiind nedespărțiți. Din cauza vârstei înaintate, micul războinic s-a îmbolnăvit și a murit, pe data de 4 aprilie 1926, în brațele prietenului său.