În 1970, în Uniunea Sovietică (mai exact în orașul Baku – azi, Azerbaijan) trăia o familie care a decis ca în micul său apartament să crească, drept animal de companie, un leu. Capul familiei, pe care, în mod ironic, îl chema Leo (sau Leu în limba rusă) și care era de profesie arhitect, s-a hotărât într-o zi să adopte un pui de leu de la grădina zoologică.
Puiul fusese respins de mama sa după naștere, iar angajații de la zoo nu mai aveau nicio speranță de viață pentru micuț, așa că Leo s-a hotărât să păstreze puiul.
Acesta a fost începutul unei lungi povești fericite, însă cu un final foarte tragic. Însă nu vă grăbiți cu presupunerile, pentru că ceea ce s-a întâmplat în cele din urmă a fost cu totul neașteptat.
Leo a reușit să hrănească leuțul, care a început să crească și să devină leu în toată puterea cuvântului, chiar în micul apartament de bloc. Duceau o viață normală de familie: Leo, soția sa și cei doi copii.
Leu era deci în toată puterea cuvântului, însă neavând totuși caracterul fioros pe care ar fi trebuit să îl aibă un leu, el fiind foarte pașnic față de oameni, dar și față de cățelul familiei. În mai puțin de un an, i-a crescut și coama care îi acorda într-adevăr statutul de rege al animalelor.
Drept urmare, a fost numit King, iar familia sa spunea despre caracterul său că este unul cu adevărat nobil.
La un moment dat au încercat să îl ducă înapoi, la grădina zoologică, însă animalul s-a enervat foarte rău pe drumul spre zoo și a sărit din mașină. Angajații de la zoo au comunicat familiei că acum nu se mai pot desparți de leu, pentru că acesta s-a obișnuit cu oamenii care l-au crescut, la fel cum se obișnuiește și o pisică. Așa că n-au avut ce face decât să îl păstreze.
Soția lui Leo, Nina, spunea că ”tânărul leu îl iubea foarte mult pe soțul meu, iar pe mine, ca femeie, mă trata blând. Însă, cu timpul, alte sentimente au început să se trezească în felină. Astfel că și-a mutat culcușul în patul conjugal, chiar între noi doi, de multe ori chiar împingându-l pe soțul meu jos din pat. Probabil că era gelos.”
Un prieten de familie, care îi vizita deseori, își amintește următoarele fapte: “King era un animal foarte prietenos. L-au luat de mic, iar atunci avea labele din față paralizate. Familia îi masa lăbuțele în continuu, până a început să meargă singur… iar el se comporta ca o pisică obișnuită. Singura lui problemă era aceea că era mare amator de a linge musafirii, iar limba lui era ca un șmirghel. Însă atunci când era certat un pic, se retragea în colțul său ori pe raftul de sus, unde era culcușul lui.”
Cu toate acestea, vecinii nu erau atât de încântați să aibă un leu drept vecin de bloc. De multe ori au făcut plângere, deranjați fiind de miros, dar și de urletele care răzbăteau din apartament, uneori chiar și în toiul nopții. Și, evident, nu erau deloc fericiți să se întâlnească cu o ”dihanie” de aproape 200 de kg în holul blocului sau în lift.
Nina a mai povestit că au pus plase din oțel inoxidabil pe balcon, astfel încât leul să nu poată evada de la etajul doi al apartamentului lor, și totuși să se poată plimba liber prin spațiul respectiv. ”Dacă se plictisea, se urca în patul nostru, ne împingea jos din pat, pe mine sau pe soțul meu, dormea acolo până dimineața. De asemenea, copiii făceau ce voiau cu el – îl călăreau ca pe un ponei, îl trăgeau de mustăți, însă el nu reacționa mânios niciodată”.
După un timp, tot mai mulți oameni au aflat despre existența acestui animal de companie atât de exotic, iar ofertele de a apărea în filme nu au întârziat să apară, în curând reușind să participe la câteva filme sovietice foarte populare. Acest fapt a permis familiei să călătorească mult și să facă astfel cunoștință cu celebrități – vedete de cinema, regizori, și nu în ultimul rând, să câștige venitul suplimentar necesar pentru creșterea unui astfel de animal.
Cu toate acestea, afacerea avut un final tragic. Într-o zi, familia a sosit pentru o filmare în Sankt Petersburg, iar peste noapte au ”cazat” leul într-o școală, acesta fiindu-i ”hotelul” pe perioada filmărilor. Cei care participau la filmare și-au luat precauțiile necesare: o mașină echipată special cu portavoce a făcut turul cartierului și a anunțat despre existența leului în școală, astfel încât să se evite zona respectivă.
Toate au mers bine până când un student a auzit despre existența leului și a mers să vadă despre ce este vorba, împreună cu prietena lui. Cei doi au ajuns la școală, au intrat pe teritoriul felinei și au zărit leul care privea pe fereastră înspre stradă.
Studentul a început să imite o maimuță, schimonosindu-se, întorcându-i spatele și aplecându-se. După cum a declarat Nina, leul stătea împreună cu asistentul lor, Sasha, care exact atunci plecase pentru a-și cumpăra niște mâncare și țigări de la un magazin din apropiere.
Chiar mai devreme, în ziua respectivă, leul fusese dresat pentru o scenă din film în care oamenii imită o maimuță, apoi el îi fugărește și își pune labele pe umerii lor, apoi el trebuia să plece, conform scenariului. Astfel încât leul era deja dresat. Drept urmare, a împins geamul și a fugit către tânăr. Acesta a fost trântit la pământ, în timp ce prietena lui aștepta afară și a început să strige: ”Ajutor! Ajutor! Leul îl sfâșie pe iubitul meu!” Exact atunci un polițist, care ieșise din tură, trecea prin zonă și, auzind strigătele fetei, a alergat spre ei. Când a văzut un băiat căzut și leul deasupra lui, a început să tragă. Din păcate, leul nu a putut fi salvat.
Toată familia era foarte tristă, chiar și cățelul. Și de fapt, cățelul a avut cel mai mult de suferit, simțind cel mai rău lipsa leului. Atunci când familia s-a întors acasă și a adus lucrurile leului – lesa, cutiile lui etc., Chap a început să se învârtească în jurul lor, căutându-și prietenul. Când, în cele din urmă, cățelul a înțeles că leul nu va mai veni, s-a urcat pe una dintre cutiile lui și a refuzat să plece de acolo. La o zi după aceea a murit din cauza unui atac de cord, după cum a pus diagnosticul medicul veterinar. De asemenea, copiii erau foarte triști: ”Se trezeau noaptea strigând: King, King, nu ne părăsi!” a povestit mama lor. Și ghiciți ce? Familia a hotărât să își ia alt leu!
Noul leu a avut o nouă poveste. Nina a fost împotriva acestei decizii, însă nimeni nu a ascultat-o. “King I, primul leu, ne-a fost recunoscător pentru că noi l-am salvat de la moarte, i-am masat labele, l-am hrănit și i-am oferit căldură, așa că ne-a recompensat cu respectul său. Noul King II nu a fost salvat de noi, astfel încât el avea pretenția să îl respectăm noi”. În afară de King II, familia a primit, cam în același timp, și o pumă (leu de munte).
Noul rege a continuat tradiția și a jucat, de asemenea, în filme. Totuși, acest nou leu era mult mai agresiv și au existat câteva incidente pe platourile de filmare.
În primul rând, a mușcat de picior regizorul care a vrut să-l forțeze să sară în apa rece a mării. Și știm foarte bine că pisicilor, în general, nu le place apa, nu-i așa?
Cel de-al doilea incident a fost în momentul în care asistentul unui cameraman a balansat prea rapid un obiect prin fața lui. Iar pentru asta, asistentul a plătit cu un deget.
Cu toate acestea, lucrurile se desfășurau destul de frumos în interiorul familiei. Leul era foarte prietenos cu oamenii, în special îl respecta pe Leo – capul familiei, considerându-l, probabil, ca fiind șeful ”haitei”. Se părea că Nina se înșelase atunci când avusese presimțiri sumbre față de noul animal.
Și, totuși, a avut dreptate. În 1978, Leo a murit în urma unui atac de cord. Femeia, cu cei doi copii, a rămas acum singură să crească un leu uriaș și un leu de munte, de dimensiuni mai mici – puma. Nina a intrat în panică și a vrut să doneze animalele grădinii zoologice din Berlin, în Germania de Est. Aproape reușise, dar nu a fost să fie așa.
Nina își amintește: ”După moartea soțului meu, a fost foarte greu pentru mine să merg mai departe. Oricum, la început, leul era destul de respectuos față de mine, dar îi lipsea tare mult stăpânul său, Leo. Leul îi găsea lucrurile și se culca peste ele, îl căuta pe soțul meu prin apartament…”
Într-o zi, în 1980, femeia s-a întors acasă de la muncă și a simțit în apartament un miros ciudat de fum. Leul răgea și era nervos, iar puma stătea pe o canapea. Nina s-a dus pe balcon și a observat că vecinul ei, care era un alcoolic, dăduse foc unor lucruri și aruncase o parte din ele asupra leului.
Nina s-a certat cu vecinul, a închis balconul și s-a întors în casă. Leul era încă nervos. S-a urcat pe raftul lui de sus, unde își avea culcușul. Apoi a venit acasă fiul ei în vârstă de paisprezece ani. Femeia a început să îi pregătească masa și, în același timp, felia carnea pentru lei.
Apoi, dintr-o dată, leul a alunecat de pe raftul de sus și a căzut pe spate. Probabil că l-a durut destul de rău, pentru că a început să ragă și a atacat-o apoi pe Nina. Băiatul a încercat să oprească leul, l-a apucat de lesă, însă leul l-a ucis. Femeia a leșinat. Când și-a revenit, leul era deja mort. Între timp, vecinii chemaseră poliția, iar polițiștii au urcat în dreptul ferestrelor și au împușcat animalele.
englishrussia.com (Traducere Alice D. Boboc)