Ekaterina Illarionovna Mikhailova-Demina s-a născut pe data de 22 decembrie 1925, în Leningrad, Uniunea Sovietică, și este singura femeie care a servit în prima linie a frontului în marina sovietică în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Ekaterina a transportat sute de oameni de pe câmpul de luptă și a fost de trei ori grav rănită în timpul carierei sale ca medic în marină. În ciuda faptului că a fost nominalizată pentru a primi înalte onoruri la sfârșitul războiului, i-a fost refuzat acest drept. Gestul reflecta abordarea inegală a Uniunii Sovietice de a decora, în aceeași măsură, bărbații și femeile care au luptat în război. Cu toate acestea, ea a fost decorată, cu întârziere, de către președintele Mihail Gorbaciov în mai 1990, cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice.
Mikhailova-Demina și-a pierdut părinții la o vârstă fragedă și a crescut într-un orfelinat din Leningrad. Avea doar 15 ani când armata germană a invadat Uniunea Sovietică în iunie 1941, dar s-a oferit voluntar pentru serviciul militar de la Smolensk, la scurt timp după ce un tren cu călători a fost bombardat pe drumul spre Brest. Deși Ekaterina și-a adăugat doi ani la vârsta pe care o avea, ea a fost respinsă de către biroul de recrutare, în schimb a fost acceptată de către un spital militar. Pacienții aveau să fie evacuați curând după ce clădirea a fost bombardată, dar Mikhailova-Demina a rămas pentru a lucra ca medic de teren pentru Armata Roșie, care avea nevoie cu disperare de personal medical.
Foto: 02varvara.wordpress.com
Pe măsură ce armata germană avansa spre Moscova, în vara anului 1941, Ekaterina își îndeplinea datoria de medic pe câmpul de luptă. După ce a fost rănită grav la un picior, în timpul luptei care se dădea în apropiere de Gzhatsk, a fost trimisă în Urali pentru a se recupera.
La întoarcerea pe câmpul de luptă a fost trimisă pe nava spital Moscova Roșie, o navă spital a marinei sovietice, care transporta soldați răniți de la Stalingrad la Krasnoyarsk. Deși era foarte apreciată și lăudată pentru serviciul său exemplar, ea s-a plictisit de această muncă si s-a oferit voluntar pentru prima linie în cadrul infanteriei marine sovietice din Flotila Azov. Deși cererea sa a fost respinsă inițial, ea a apelat la guvernul de la Moscova și a fost acceptată în serviciu de Batalionul Infanterie Naval Independent 369, în februarie 1943.
Foto: www.pinterest.com
La început, tânăra nu a fost bine primită de cei din unitatea sa. Cu toate acestea, Ekaterina a fost în curând acceptată după ce a dovedit că se poate descurca bine în prima linie. Munca sa a implicat atât cercetarea teritoriului inamic alături de camarazii săi, cât și tratarea răniților și evacuarea lor în siguranță. Ea și-a câștigat prima sa medalie pentru acte de vitejie pentru participarea la recucerirea Temryuk din Peninsula Taman și a primit primul dintre cele două Ordine de Război pentru Apărarea Patriei, deoarece a luat parte la bătălia de la Kerci.
În august 1944, Mikhailova-Demina a participat la o operațiune de tip comando pentru a recupera orașul Cetatea Albă din Ucraina. Unitatea ei a trecut estuarul Nistrului în bărci de cauciuc și a urcat o creastă ocupată de inamic. Mikhailova-Demina s-a aflat în primul grup care a urcat creasta și a trecut la comanda operațiunii de îndepărtare a inamicului de pe creastă. Merită menționat faptul că tânăra a luat cu asalt, singură, o poziție germană fortificată, capturând 14 prizonieri și tratând 17 oameni răniți, pe care i-a ajutat să fie în siguranță. Pentru rolul pe care l-a avut în acest asalt, Ekaterina a primit Ordinul Steagul Roșu.
Foto: 02varvara.wordpress.com
Patru luni mai târziu, în decembrie 1944, unitatea ei a avansat în Iugoslavia. În timpul unui atac asupra fortăreței Ilok din Croația, Ekaterina a fost unul din cei 50 de pușcași marini care au efectuat un atac de diversiune pe o mică insulă de pe Dunăre, aflată mai jos de fortăreață. Unitatea a trebuit să folosească copaci ca poziții de tragere în timp ce insula era inundată. În schimbul de focuri care a urmat, Mikhailova-Demina a fost împușcată în mână. Doar 13 camarazi de-ai săi au supraviețuit luptei, însă toți au fost răniți. Unele dintre victime au căzut din copaci în apa înghețată, dar au fost salvate de Mikhailova-Demina, care nu a ezitat și a sărit în apă și a folosit centurile și curelele armelor pentru a lega oamenii răniți de copaci. Șapte oameni au fost salvați de Ekaterina. În urma acestei bătălii, Ekaterina a făcut dublă pneumonie și a fost spitalizată. În ciuda acestui fapt, ea a plecat din spital mai devreme, fără a avea permisiune, și s-a întors la unitatea sa. Ekaterinei i s-a acordat cel de-al doilea Ordin Steagul Roșu pentru eroismul de care a dat dovadă.
Mikhailova-Demina fost demobilizată în noiembrie 1945, dar a continuat să lucreze după război ca medic. A fost decorată cu Florence Nightingale Medal de către Comitetul Internațional al Crucii Roșii pentru activitatea pe care a desfășurat-o în timpul războiului și este singura rusoaică ce a primit acestă medalie. A lucrat ca medic timp de 36 de ani și s-a retras în 1985.
Foto: 02varvara.wordpress.com
Ekaterina a fost nominalizată de trei ori pentru a deveni Erou al Uniunii Sovietice, cea mai înaltă distincție a țării, dar a fost refuzată de fiecare dată. A primit în cele din urmă medalia împreună cu Ordinul Lenin și Steaua de Aur printr-un decret emis de președintele Gorbaciov la 5 mai 1990, cu prilejul mărcării a 45 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Ekaterina Mikhailova-Demina, acum în vârstă de 90 de ani, a fost una dintre ultimele eroine astfel decorate înainte de căderea, câteva luni mai târziu, a Uniunii Sovietice.
Alice Diana BOBOC
Mai multe informații despre femeile – combatant din cel de-Al Doilea Război Mondial puteți afla AICI