Dintre fotografii care au imortalizat dezastrul nuclear de la Cernobîl, Igor Kostin este cel mai celebru. Practic nu există documentar despre accidentul nuclear din fosta Uniune Sovietică care să nu conţină un interviu cu Igor.
Născut la 27 decembrie 1936 în Basarabia în timpul României Mari, Kostin a fost la epicentrul dezastrului, la doar câteva ore după explozia reactorului 4 în noaptea de 26 aprilie 1986. „Secretul” l-a dezvăluit 20 de ani mai târziu, în 2006 cu prilejul unui interviu acordat site-ului eurozine.com: „Un prieten de-al meu, un pilot de elicopter cu care am lucrat în timpul intervenției sovietice din Afganistan m-a sunat în miez de noapte și mi-a spus: «Vino repede, ceva se întâmplă la Cernobîl! Ceva s-a întâmplat acolo!»” 45 de minute mai târziu, Kostin era deasupra centralei nucleare.
Aici, fotograful a văzut amploarea dezastrului: „O scenă stranie și magică în același timp”, după cum și-o amintea Igor. În continuare fotograful rememora acea primă întâlnire cu infernul radioactiv: „Am luat imediat aparatul de fotografiat. Nu știam ce fac. Am deschis ușile de la elicopter și am început să fac fotografii. În acest moment am fost, probabil, la aproximativ 50 de metri deasupra reactorului 4. După 20 – 30 de imagini, dintr-o dată aparatul a renunțat să mai funcționeze. Am luat un altul, care de asemenea, s-a oprit după numai cinci fotografii. Un aparat mi s-a stricat după altul. «Îmi pare rău, i-am spus atunci pilotului, ceva este în neregulă cu aparatele de fotografiat. Eu nu pot lucra.» Am înconjurat reactorul încă odată și am zburat înapoi spre Kiev.”
Igor Kostin în elicopter în timp ce survola reactorul distrus de la Cernobîl
© Igor Kostin
Pe drum, Kostin a început să resimtă efectele contaminării radioactive: greață, tuse, vomă. Era însă numai începutul. Acasă, când a developat filmele a constatat că pe acestea, doar primele șase sau șapte cadre erau expuneri pe film, restul fiind negre. Era moartea emanată de radiațiile nucleare. Fotografiile transmise de Igor agenției de presă Novosti nu au fost publicate decât după dezmembrarea Uniunii Sovietice. Motivul îl dezvăluie chiar fotograful: „Lucram pentru cea mai mare agenție a acelor vremuri, însă cu toate acestea, am primit acordul și acreditarea din partea biroului CC al PCUS abia la 5 mai 1986, după mai bine de o săptămână de la explozie. Faptul că am fost la Cernobîl înainte de această dată a fost ilegal.”
Una din primele fotografii realizate de Igor Kostin la câteva ore după explozia reactorului 4
© Igor Kostin
Odată cu Kostin, prin acordul personal al lui Mihail Gorbaciov, au mai fost acreditați reprezentanți ai TASS, de la Izvestia, un jurnalist de la o revistă cu tematică militară și o echipă de la televiziunea centrală. Toți, prin munca lor au documentat una dintre cele mai nemiloase lupte: operațiunea de curățare a efectelor exploziei de la Cernobîl. Kostin, prin obiectivul aparatului de fotografiat a imortalizat-o sub toate aspectele ei într-un număr impresionant de fotografii: peste 5.000. Dintre acestea, cele mai reprezentative pentru el au fost cele cu bioroboții, oamenii care au luat locul roboților pe acoperișul blocului 3 pentru a curăța de grafitul radioactiv aruncat din reactorul distrus.
„Bioroboți” adunând resturile radioactive de pe acoperișul reactorului 3 de la Cernobîl. În partea inferioară a fotografiei se observă urmele radioactivității care emana din bucățile de grafit aruncate din reactorul distrus.
© Igor Kostin
Ieșind în serii de câte opt oamenii, bioroboții stăteau între 20 și 40 de secunde, timp în care abia apucau să arunce câteva lopeți de grafit. Radiațiile, pretutindeni prezente, îi pândeau și le periclita sănătatea. Erau condamnați. Viața pentru ei avea să capete o cu totul altă turnură după acea unică ieșire pe clădirea reactorului. La final, fiecare dintre ei a primit mulțumiri, o diplomă și un premiu de 100 de ruble. Igor Kostin a ieșit de cinci ori pe acoperișul reactorului 3 și s-a ales cu cinci diplome, cele mai scumpe mențiuni din viața sa. Despre acel loc fotograful spunea că „radioactivitatea era la un nivel foarte ridicat încât serile în care developam pelicula observa că aceasta devenise incandescentă. Era strălucirea morții… Pe acoperiș era locul cel mai contaminat, cu 1.500 Roentgen pe oră. Doza mortală era de 500…”
Igor Kostin prezintă fotografia realizată în momentul premierii „bioroboților”
© David Borrat
Pentru munca desfășurată în zona contaminată în perioada de după explozie, dar și în anii următori, la Cernobîl, Kostin a fost distins cu premiul World Press Photo. Mediul în care a operat era extrem de nociv, astfel că, la fel ca şi în cazurile eroilor săi imortalizați în infernul radioactiv, şi asupra sănătăţii lui Igor Kostin radioactivitatea şi-a pus letala amprentă în cel mai dureros mod: cancer tiroidian.
Reactorul 4 al Centralei Electrice Nucleare de la Cernobîl distrus în aprilie 1986
© Igor Kostin
Cu prilejul comemorării a două decenii de la catastrofa nucleară de la Cernobîl, Igor Kostin a declarat: „Acum înțeleg Cernobîlul altfel. Ceea ce făceam eu acolo se poate spune că era istorie. O istorie scrisă de obiectiv. Pentru mine asta era cel mai important. Am simțit că o istorie se scrie acolo și cineva trebuia să o ia în serios. Fotografiile mele sunt ca un manual pentru celelalte generații, ca așa ceva să nu se mai întâmple.”
Igor Kostin fotografiat în anul 2006 la Kiev
© Sergei Supinsky
În 2015, pe 9 iunie, în urma unui accident de mașină, Igor Kostin, fotograful de la Cernobîl, care a înfruntat pericolul radioactiv, a plecat la ceruri pentru a-și întâlni eroii din fotografiile realizate la Cernobîl.
Mihăiță ENACHE