Povestea se desfășoară la începutul secolului al XVII-lea în Muzeul Ermitaj, situat pe malul Nevei, în Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg, Rusia. Mai mult de 60.000 de piese sunt expuse în aproximativ 1.000 de săli, în timp ce 9 milioane de obiecte sunt păstrate în rezervă. Muzeul, unul dintre cele mai vechi muzee din lume prezintă, pe lângă numeroase piese ale antichității, o colecție de opere de artă europene a perioadei clasice care se numără printre cele mai vechi din lume, alături de cea a muzeului Luvru și muzeului Prado.
Palatul de Iarnă a fost reşedinţa ţarilor, iar primele colecţii au apărut la inițiativa împărătesei Ecaterinei a II-a. Muzeul Ermitaj, cu cele cinci clădiri ale sale, reprezintă un muzeu în sine şi nu datorită impresionantei colecţii de artă, ci pentru că are legătură directă cu istoria Rusiei.
Invizibil pentru cei care-l înconjoară, un narator anonim întâlnește un călător francez din secolul XIX, cu care pornește într-o călătorie extraordinară în timp, prin tumultuosul trecut al Rusiei, până în zilele noastre. Uneori, naratorul și însoțitorul său interacționează cu alte personaje, în timp ce alteori trec neobservați. Trecând prin 35 de săli și holuri somptuoase, cei doi asistă la diverse scene: Petru cel Mare biciuindu-și generalii, ceremonia primirii de către autocrat a delegației șahului persan sau dineul senin al familiei ultimului țar, fără a conștientiza pericolul revoluției iminente.
Întreaga acțiune a filmului se desfășoară numai în Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg. Și ceea ce trebuie neapărat menționat este faptul că Arca rusească este singurul film din istoria cinematografului, adică singurul lungmetraj (de 96 de minute), tras dintr-un foc, într-o singură secvenţă.
Chiar și cifrele îl recomandă spre vizionare: 300 de ani de istorie rusească, 2.000 de actori, 33 de încăperi ale Muzeului Ermitaj și 3 orechestre live. Mii de costume lucrate în detaliu, bijuterii originale pentru mulţi dintre figuranţi, 50 de machieuze, dar și multe repetiţii multe. Era suficientă o singură greşeală pentru ca toată munca să fie în zadar, deoarece muzeul n-a putut fi închis decât pentru o singură zi. De trei ori s-a strigat “motor”, iar regula a fost ca, după 20 de minute, să nu se mai poată opri filmarea.
Pelicula cinematografică, realizată în 2002, în regia lui Aleksandr Sokurov, a primit o nominalizare la Cannes, precum și 2 nominalizări la Academia Europeană de Film și reprezintă mai mult decât un film istoric, reprezintă o adevărată incursiune în istoria captivantă a Rusiei.