În urmă cu 50 de ani, pe 19 martie 1965, Gheorghe Gheorghiu – Dej murea așa cum își dorește un lider comunist: aflându-se la putere. Născut în noiembrie 1901, Gheorghiu – Dej urma să aibă o carieră politică spectaculoasă după 23 august 1944, ajungând liderul Partidului Comunist Român și conducătorul incontestabil al Republicii Populare Române.
Gheorghe Gheorghiu – Dej
Arhivele comunismului păstrează o cantitate impresionantă de fotografii realizate în anii epocii lui Dej. Dintre acestea, Redescoperă Istoria a făcut o selecție și vă prezintă în imagini viața tovarășului Gheorghe Gheorghiu – Dej.
Născut într-o familie de muncitori, Gheorghe Gheorghiu – Dej a urmat cursurile gimnaziale în Moinești, apoi a învățat meseria de electrician, ulterior lucrând la Căile Ferate Române. În 1926 s-a căsătorit, la Galați, cu Maria Stere Alexe, fiica unui sifonar. Au avut două fiice: Vasilica (viitoarea actriță de cinema Lica Gheorghiu, n. 15 martie 1928) și Constanța („Tanți”), născută în 1931.
Gheorghe Gheorghiu – Dej la vârsta de 15 ani (1916)
Atelierului unde a lucrat Gheorghe Gheorghiu-Dej în anii tinereţii – Moineşti, 1919
Casa în care a locuit Gheorghe Gheorghiu-Dej la Moineşti în anul 1919
Anica Gheorghiu (stânga), mama lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1920)
Casa în care a locuit Gheorghe Gheorghiu-Dej, între anii 1924-1928, la Galaţi
La începutul anilor ’30 a intrat în rândurile Partidului Comunist Român. Este arestat între martie 1933 și august 1944, ca urmare a rolului jucat în organizarea grevei de la Atelierele Grivița din 1933, fiind condamnat în același an la închisoare, începându-și ispășirea pedepsei în închisoarea Doftana. În anul 1936 este ales membru al CC al PCR, devenind lider al facțiunii din închisori a partidului. Având în vedere acest statut de care se bucura, Dej a fost transferat în lagărul de la Târgu Jiu pe perioada celui de-Al Doilea Răazboi Mondial. În august 1944 evadează din lagăr. Din 1945 este ales Secretar General al Partidului Comunist Român, însă, în realitate, nu a reușit să dețină controlul asupra partidului până în 1952, când a epurat partidul de membrii facțiunii moscovite în frunte cu Ana Pauker, (liderul neoficial al partidului de la terminarea războiului, care s-a bucurat multă vreme de sprijinul lui Stalin).
În perioada anilor 1946 – 1947, Gheorghiu Dej a fost membru al delegației române conduse de Gheorghe Tătărescu la Tratativele de Pace de la Paris.
Gheorghe Gheorghiu – Dej în anii 1932 (stânga), 1933 (în arest – centru) și în 1937 (dreapta)
Gheorghe Gheorghiu-Dej (rândul doi, al doilea din dreapta) în curtea închisorii militare din Craiova, în mai 1934
Gheorghe Gheorghiu-Dej şi I. Colef în curtea închisorii Doftana în anul 1938
Desen în cărbune reprezentând evadarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din lagărul de la Târgu Jiu (august 1944)
În 1958, Gheorghiu-Dej (secondat de mai vechiul său protejat, Nicolae Ceaușescu) a obținut o victorie politică importantă, reușind să determine guvernul sovietic să retragă ultimii militari ai Armatei Roșii de pe teritoriul României. După această dată, Dej a încurajat sentimentele antisovietice. Scrierile istorice au început să menționeze Basarabia românească, iar în ultimii ani ai regimului dejist au fost publicate textele lui Karl Marx, care fuseseră cenzurate până atunci – cele care făceau referire la imperialismul țarist și la ocuparea teritoriilor românești ce făceau parte în anii deceniului al șaptelea din Uniunea Sovietică.
Gheorghe Gheorghiu-Dej în anii 1944 (stânga), 1950 (centru) și în 1960 (dreapta)
Gheorghe Gheorghiu-Dej discutând cu un grup de muncitori din Valea Jiului, care îi arată condiţiile neomeneşti în care sunt nevoiţi să muncească la societatea minieră „Petroşani” (23 noiembrie 1944)
Gheorghe Gheorghiu-Dej în faţa silozurilor de cărbuni îndreptându-se spre intrarea minelor de la Petrila (24 noiembrie 1944)
Gheorghe Gheorghiu-Dej printre muncitorii mineri în minele de la Petrila, la 300 m adâncime (23 noiembrie 1944)
Gheorghe Ghorghiu-Dej în faţa microfonului, la mitingul oamenilor muncii din Capitală, care a avut loc pe stadionul A.N.E.F (septembrie 1944)
Gheorghe Gheorghiu – Dej rostindu-şi cuvântarea la Primul Congres General al Sindicatelor Unite care a avut loc la Bucureşti între 20-30 ianuarie 1945
Gheorghe Gheorghiu – Dej vorbind la demonstraţia oamenilor muncii din Capitală cu prilejul instalării primului guvern pro-comunist din istoria României (Piaţa Naţiunii, 6 martie 1945)
Gheorghe Gheorghiu Dej în mijlocul unui grup de muncitori din Petroşani, unde a sosit pentru a participa la Conferinţa Regională a P.C.R.(11 august 1945)
Gheorghe Gheorghiu – Dej şi preotul Popescu Moşoaia la o întâlnire F.N.D. în anul 1945
Gheorghe Gheorghiu – Dej vorbind la Marea Adunare Populară din Piaţa Naţiunii, cheamă oamenii muncii la luptă pentru aplicarea în practică a programului de guvernare al F.N.D. (13 februarie 1945)
Gheorghe Gheorghiu – Dej vorbind la marele miting al oamenilor muncii, din curtea Atelierelor C.F.R. Griviţa, cu prilejul împlinirii a 12 ani de la marile lupte ale muncitorilor ceferişti şi petrolişti (16 februarie 1945)
Gheorghe Gheorghiu – Dej alături de membri ai Statului și Guvernului în faţa Patriarhiei cu prilejul zilei de 10 Mai 1945
Gheorghe Gheorghiu – Dej la recepţia Comisiei aliate de control, cu prilejul zilei de 9 Mai 1945, ziua Victoriei împotriva fascismului
Gheorghe Gheorghiu Dej participă la serbarea de 1 Mai (1945) de la liceul Sf. Sava din Bucureşti alături de Lica Gheorghiu (stânga) și Tanţa Gheorghiu (dreapta)
Gheorghe Gheorghiu – Dej coborând din avion pe aeroportul Băneasa, cu prilejul înapoierii de la Moscova, unde delegaţia română a obţinut din partea guvernului sovietic un ajutor în cereale (13 septembrie 1945)
Gheorghe Gheorghiu – Dej alături de membri PCR în tribuna din Piaţa Palatului R.P.R. primind defilarea trupelor cu prilejul zilei de 23 august 1945
Gheorghe Gheorghiu – Dej în vizită la Legaţia Sovietică, cu prilejul reunirii Nordului Transilvaniei cu România democratică (11 martie 1945)
Gheorghe Gheorghiu – Dej asistă la primul meci de fotbal dintre o echipă muncitorească română şi o echipă sovietică pe terenul de sport al Laromet-ului (1 iunie 1945)
Gheorghe Gheorghiu – Dej taie panglica cu prilejul inaugurării viaductului de la Caracău (10 noiembrie 1946)
Gheorghe Gheorghiu – Dej vorbind la conferinţa pe ţară a candidaţilor B.P.D. din sala „Dalles” (octombrie 1946)
Gheorghe Gheorghiu – Dej vorbind la marele miting al oamenilor muncii din Piaţa Naţiunii, cu prilejul victoriei forţelor democrate în alegeri (22 noiembrie 1946)
Gheorghe Gheorghiu – Dej participă la festivitatea din Gara de Nord, unde muncitorii ceferişti predau guvernului un tren, pregătit de ei în cinstea zilei de 1 Mai (2 mai 1946)
Gheorghe Gheorghiu – Dej vorbind pe peronul Gării Băneasa, cu prilejul înapoierii în ţară de la Conferinţa Păcii de la Paris (21 septembrie 1946)
Gheorghe Gheorghiu – Dej vizitează expoziția „Refacerea şi dezvoltarea căilor ferate” deschisă la sala „Dalles” (25 septembrie 1946)
Gheorghe Gheorghiu – Dej (centru) și Nicolae Ceauşescu în mijlocul unui grup de participanţi la Congresul al VI-lea al P.C.R. (februarie 1948)
Gheorghe Gheorghiu – Dej și Nicolae Ceaușescu participă la o aplicaţie tactică în Oltenia (1950)
Gheorghe Gheorghiu – Dej la secţia de votare nr. 426 din Capitală, raionul 16 Februarie cu prilejul alegerilor pentru Sfaturile Populare (3 decembrie 1950)
Gheorghe Gheorghiu – Dej vorbind la un miting la Atelierele I.T.B. Floreasca (decembrie 1950)
Gheorghe Gheorghiu – Dej vizitează expoziţia „China Nouă”, organizată la sala Dalles de Institutul Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea (23 decembrie 1950)
Festivitatea organizată cu prilejul aniversării a 50 de ani de la naşterea lui Gheorghe Gheorghiu – Dej (8 noiembrie 1951)
Gheorghe Gheorghiu – Dej vizitând sălile unde sunt expuse darurile trimise de oamenii muncii în cinstea celei de-a 50-a aniversări a zilei sale de naştere (8 noiembrie 1951)
Gheorghe Gheorghiu – Dej întreţinându-se cu mama lui C. Pârvulescu cu prilejul sărbătoririi zilei de 23 august 1951
Gheorghe Gheorghiu – Dej vizitând parcul de cultură şi odihnă „I.V. Stalin” (astăzi Parcul Herăstrău), după inaugurare (1 mai 1951)
Gheorghe Gheorghiu – Dej și Nicolae Ceauşescu vizitează uzinele „Electroputere” din Craiova. (mai 1959)
Nicolae Ceauşescu la festivitatea prilejuită de cea de a 60-a aniversare a zilei de naştere a lui Gheorghe Gheorghiu – Dej (8 noiembrie 1961)
Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit în martie 1965, suferind de cancer la ficat. Au existat numeroase zvonuri cu privire la o iradiere intenționată a liderului comunist în timpul ultimei sale vizite la Moscova, ca urmare a politicii sale tot mai independente. Ion Mihai Pacepa aducea un argument în favoarea teoriei iradierii lui Dej, reproducând afirmațiile lui Nicolae Ceaușescu, care îl informase despre cei „zece lideri internaționali pe care Kremlinul i-a ucis sau a încercat să-i ucidă”. Se pare că Gheorghiu-Dej ar fi fost unul dintre ei.
Gheorghe Apostol susținea că el fusese numit personal de Dej ca succesor la conducerea partidului, dar Ion Gheorghe Maurer, care îl privea cu deosebită ostilitate, a manevrat în așa fel situația încât, în fruntea partidului, să fie ales Nicolae Ceaușescu (unul dintre protejații liderului decedat și un personaj de prim-plan în partid).
Trupul îmbălsămat al lui Gheorghiu-Dej a fost depus în mausoleul din Parcul Libertății din București. După 1990, trupul său a fost exhumat și reînmormântat în cimitirul Bellu, câteva alei mai sus de mormântul lui Aurel Vlaicu și ale câtorva mari generali români.
O parte a delegaţiilor de peste hotare participante la funeraliile lui Gheorghe Gheorghiu – Dej (24 martie 1965)
Merită mențioant faptul că numele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost purtat o perioadă de timp de Universitatea Politehnica din București și de orașul Onești. De asemenea, orașul rusesc Liski a purtat, în perioada 1965-1990, numele de Gheorghiu – Dej (Георгиу-Деж).
Foto: Fototeca online a comunismului românesc