Cabot a fost un explorator italian care, în încercarea de a găsi o cale directă spre Asia, a ajuns să fie primul european modern care a descoperit America de Nord.
„John Cabot Painting”, de Giustino Menescardi (1762)
Pictură murală expusă în ‘Sala dello Scudo’ din Palazzo Ducale
Foto: wikipedia
John Cabot (c.1450 – 1498) – în italiană, Giovanni Caboto – s-a născut în Genova, dar se pare că ar fi făcut parte dintr-o familie venețiană. În jurul anului 1490 s-a mutat în Anglia, stabilindu-se în portul Bristol. În luna mai a anului 1497, cu sprijinul regelui Henric al VII-lea, Cabot a navigat spre vest, în speranța de a găsi o cale spre Asia, pornind la drum cu un echipaj de 18 persoane, la bordul corabiei numită Matthew.
La 24 iunie, a zărit pământul și l-a numit Newfoundland, crezând că a ajuns în Asia și a revendicat-o în numele Angliei. Cabot și membrii expediției au fost primii europeni care au pășit în America de Nord după călătoriile desfășurate cu jumătate de mileniu în urmă de către vikingi, călătorii rămase necunoscute în epocă. La întoarcere, crezând că merg pe o rută prea nordică, au călătorit către sud-vest, ajungând pe coastele bretone. Pe data de 6 august Mathew intra în portul Bristol.
Reîntors în Anglia, Cabot a fost făcut amiral, recompensat cu 10 lire și o nouă Cartă a fost scrisă pentru o nouă expediție. Mai târziu, i s-a acordat o primă anuală de 20 lire. În anul următor, pleacă din nou, decis să întreprindă o călătorie și mai îndepărtată, cu o flotă formată din 5 corăbii, cu scopul de a descoperi Japonia. Una dintre corăbii se va întoarce într-un port irlandez, din pricina sticăciunilor provocate de furtună. După reparații și-a reluat calea către vest, soarta expediției este însă incertă: Cabot și expediția sa aveau să dispară fără urmă în vastul ocean, fiind considerați pierduți pe ape.