FOTOREPORTAJ: Expoziția „Artă și Ceremonial la Mesele Regale”, la Castelul Peleș

Eleganță. Artă. Rafinament. Stil. Distincție. Protocol. Acestea sunt cuvintele care ar putea descrie cel mai bine lumea fascinantă în care trăiau regii. O lume fantastică, o lume de poveste, la  care omul obișnuit putea doar visa. Iar prin visele sale, indiferent de câtă imaginație ar fi dat dovadă, tot nu s-ar fi putut apropia de realitate.

Expoziția temporară „Artă şi ceremonial la mesele regale“, deschisă la Castelul Peleș până la finalul lunii aprilie, ne introduce în viaţa cotidiană a familiilor regale din România perioadei 1866-1930, Carol I şi Elisabeta, Ferdinand şi Maria. Cu această ocazie sunt expuse colecţiile de porţelanuri, tacâmurile din argint, paharele din cristal destinate meselor de la Curte, programul şi meniul zilnic cu felurile de mâncare preferate.

Patrimoniul artistic al Muzeului Național Peleș cuprinde colecții bogate de artă decorativă destinate odinioară meselor regale, compuse din servicii diverse din porțelan, argint și sticlărie. Serviciile de argint sunt creații ale atelierelor germane (Paul Telge din Berlin, Ed. Wollenweber din Munchen), englezești (Glasgow, Sheffield și Londra), franceze (Froment Maurice și Cosson Corby) și extrem-orientale (Gem Wo din Hong Kong).

Serviciile de masă din porțelan sunt realizate în celebrele ateliere germane Meissen, Nymphenburg, Dresda și în Anglia, de către Minton, Copeland și Wedgwood. Seturile de pahare sunt lucrate în cristal de Boemia și Murano și gravate cu monograme regale. Se remarcă sticlăria de lux Baccarat și Webb, garniturile de tacâmuri din argint sau metal argintat produse în ateliere germane, franceze și rusești. Valoroase sunt garniturile de mobilier de sufragerie, compuse din dulapuri-dressoir, credențe și bufete de proveniență italiană și germană. Serviciile de voiaj au reprezentat o componentă importantă în cadrul deplasărilor familiei regale în călătorii, la vânătoare sau la picnicurile organizate în împrejurimile orașului Sinaia.

Achiziționate sau primite în dar de la oaspeți regali, găzduiți de cuplul regal la castel, ele sunt mărturii ale fastului curților regale și ale unui „savoir vivre” de altădată…

În cele  patru încăperi destinate expoziției „Artă și Ceremonial la Mesele Regale” s-a recreat atmosfera din timpul micului dejun, a ceaiului de la ora 5 (five o’clock tea), a dineului oficial, dar și atmosfera specifică plecării Familiei Regale la vânătoare.

Încă de la intrare, vizitatorii sunt întâmpinați, în semn de bun-venit, cu covrigei, la fel ca și în Bavaria, de către o statuetă îmbrăcată în veșminte tradiționale, statuetă imortalizată pe veci în nemișcarea sa ospitalieră.

Iar după o astfel de întâmpinare primitoare, pășim într-o altă lume, care poate fi definită printr-un singur cuvânt: REGALITATE.

Încă de la venirea sa în România, Carol I avea un program bine stabilit, inspirat de protocolul de la Curtea Regală din Berlin. Fiind o fire disciplinată, Regele respecta întotdeauna programul zilnic, regulă pe care o impunea și oaspeților săi.

Încă de dimineață, Regele ieșea la plimbare, îmbrăcat în costum civil și însoțit de aghiotantul său. După plimbarea de dimineață, urma micul dejun cu Regina Elisabeta în salonul pentru mic dejun, apoi primea corespondența. Mareșalul Curții era prima persoană pe care Regele o primea; acesta aducea raportul zilnic și aștepta ordine.

La ora 10:30, Regele era pregătit în Cabinetul său pentru primirea audiențelor. Veneau miniștri care prezentau Regelui diferite proiecte și decrete. După discuții punctuale, Suveranul urma să le aprobe.

Regele Carol I a achiziționat piese de mobilier de o valoare excepțională pentru patrimoniul Castelului Peleș. În general, Casa Regală cumpăra mobilierul de la diferite expoziții universale sau prin comenzi directe la furnizori sau magazine de artă.

O piesă reprezentativă pentru decorarea unei sufragerii și care se păstrează astăzi în patrimoniul de la Peleș este dulapul-dressoir. Termenul de „dressoir” provine din franceză și a apărut în Evul Mediu, iar cu timpul, datorită decorului elaborat de către ebeniști, va defini originea și vechimea familiilor nobiliare.

Această piesă de mobilier servea la etalarea veselei din aur, argint, porțelan sau sticlă, iar în bufet se păstrau fețele de masă și șervețelele.

Numărul rafturilor era determinat de rangul nobiliar (două pentru baroni, trei pentru conți, patru pentru duci, cinci pentru regi).

Dressoirul din Salonul pentru mic dejun de la Peleș, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sculptat în lemn de nuc, a fost realizat într-un atelier central european (probabil italian), în stil baroc, și se impune prin valoarea sa estetică și armonia compozițiilor sculpturale. Piesa este compusă dintr-un corp cu panourile frontale amintind de arhitectura renascentistă.

Prânzul și cina s-au servit mereu la ore fixe. Prânzul, care se lua în sufragerie, începea întotdeauna la ora 13.00, oră care trebuia respectată cu strictețe.

Oaspeții erau așteptați de către suverani în Sala Maură. După dejun, Regele Carol avea obiceiul să se plimbe prin grădina castelului sau prin oraș, iar după amiaza se ocupa de alte audiențe. Între orele 14 – 16, Regina scria, broda, citea sau se odihnea.

Așadar, prânzul se servea la oră fixă. Invitații erau de obicei miniștri reținuți după audiențe, Mareșalul Palatului, aghiotantul de serviciu, doamnele de onoare, locotenentul din regimentul de serviciu în corpul de gardă.

Locurile la masă, de lângă perechea regală, erau semnalate din vreme de către aghiotant pe un plan al mesei, pe care fiecare invitat îl consulta înainte de a intra în sufragerie. În Ceremonialul Curții era specificat faptul că, ”la Curtea României, ca și la ceea a Belgiei, la masa Domnitorului toate locurile sunt deopotrivă onorabile.”

Pentru prânzurile de gală la Curte, se trimiteau din timp invitații din ordinul Domnitorului de către Mareșalul Curții. Invitațiile conțineau, în afară de nume și calitatea invitatului, ora prânzului și ținuta obligatorie. La Sinaia, ritualul mesei îl urma pe cel de la București, dar era mai relaxat. La masă, pe lângă Familia Regală și obișnuiții Casei Regale (rudele Suveranilor, personalul civil și militar al Palatului, arhitectul, bibliotecarul Palatului, medicul) erau deseori invitați muzicieni (George Enescu, Grigoraș Dinicu sau muzicieni străini) și un grup de tineret (fiice ale doamnelor de onoare sau ale familiilor aristocrate) la prezența cărora Regele ținea în mod deosebit, pentru înveselirea mesei.

Când suna gongul, Regele Carol I și Regina Elisabeta se întâlneau în Sala Maură cu oaspeții zilei și se îndreptau spre sufragerie.

Masa era elegantă, serviciile din porțelan de Meissen, paharele din cristal și tacâmurile din argint străluceau în lumina difuză a candelabrelor…

Toți cei prezenți așteptau ca Regele să se așeze primul, iar la plecare toată lumea se ridica atunci când Regele părăsea masa. Nu era indicat ca cineva să se ridice în timpul mesei. În prezența Regelui, la masă, nimeni (nici membrii Familiei Regale) nu putea începe un nou fel de mâncare înaintea Suveranului. În timpul mesei, Suveranul rupea tăcerea cu câteva cuvinte. Începea conversația, tonul era scăzut dacă Regele părea suferind sau preocupat. Dar în general, se glumea, se râdea mult. Seara, după cină, se jucau jocuri de societate. Miza era o plimbare la Brașov cu automobilul Palatului.

Regele Carol I mânca puțin și în general, se rezuma la mese formate din legume și iubea mult fructele. Preferată era și carnea de vită și vițel: cotlet, file, ficat, creier. Vânatul era și el pe placul perechii regale: se pregăteau potârnichi, iepuri, rațe și gâște sălbatice, porci mistreți. Regina Elisabeta comanda lapte de bivoliță, adus de la lăptăria unui francez, Thierry.

Fețele de masă și șervetele existente la Castelul Peleș au fost lucrate la comanda Casei Regale, pentru mesele de ceremonii, dar și pentru dejunurile cotidiene.

Una dintre cele mai fine piese, realizată în jurul anilor 1910, lucrată cu mult talent artistic și pricepere, este fața de masă pentru 36 de persoane din sufrageria Castelului Peleș, din damasc alb, decorată marginal cu flori și frunze de ciulin, simbolul nemuririi.

Este o piesă care s-a păstrat într-o stare de conservare impecabilă. Ornamentația se compune din patru medalioane reprezentând stema Vechiului Regat al României și stema Angliei, flancate de câte doi lei, surmontate de coroana regală și deviza Familiei Regale: „NIHIL SINE DEO”.

Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale și George Enescu erau deseori invitați la mesele regale de la Castelul Peleș. Tânărul Enescu (care era considerat copilul de suflet al Reginei Elisabeta și avea un apartament la mansarda castelului) se simțea bine la Sinaia, dar avea o singură problemă la Peleș și nu chiar de neglijat: masa.

În Destăinuiri despre George Enescu, Ilie Kogălniceau, fiul Ninetei Duca, povestește despre ce se întâmpla: „Protocolul impunea însă reguli stricte la masa regală, și anume ca Regele și Regina să fie serviți primii, în același timp. Regele Carol mânca puțin și repede. Când termina, i le lua farfuria, și, în același timp, se ridicau și farfuriile celorlalți comeseni, indiferent dacă aceștia mai mâncau sau nu. Asta însemna că ultimii serviți nu apucau uneori să-și golească farfuria. Enescu – fiind cel mai tânăr, era servit de obicei ultimul – trebuia deci să mănânce repede.”

Potrivit lui George Enescu, un gurmand recunoscut, avea și momente de satisfacție plenară: când se serveau crenvurști sau porumb fiert. Nu pentru că îi plăceau mai mult decât altele: „se bucura însă, când se serveau crenvurștii, care se mâncau cu mâna, ca și porumbul fiert. Se evita anevoioasa manipulare cu furculița ce se înfigea greu în două, trei boabe, conform uzanțelor…”

Surtout de table, realizat din argint cu pietre semiprețioase, a fost creat în 1887 la Munchen, după proiectul celebrului arhitect și artizan german Franz Brochier. Având o greutate de 24 de kg, surtout de table reprezintă un cortegiu de vânătoare și impresionează prin atenția acordată detaliilor, amplitudinea compoziției și finețea cizelurii.

În partea superioară se află zeița Minerva, zeița înțelepciunii, a războiului drept, a artelor și a meșteșugarilor.

Păunul – simbolul dinastiei din care făcea parte Regina Elisabeta: Dinastia de Wied.

La ora 17.00, Regele lua ceaiul împreună cu Regina, apoi se interesa de personalul administrativ al Curții. Înainte de cină, aveau loc serate muzicale și literare, organizate de Regina Elisabeta, de două ori pe săptămână.

În incinta expoziției este redată, de asemenea, și atmosfera ceaiului de la ora 5. Regina Elisabeta, deși era de origine germană, a fost cea care a introdus la Curte ceremonialul 5 o’clock tea. Deși Regele Carol accepta să ia parte la acest eveniment, Regele Ferdinand, în schimb, nu participa.

Cina era servită la ora 20.00 și participau oaspeți apropiați ai Familiei Regale. După cină, oaspeții se retrăgeau, iar Regele juca biliard, pe când Regina Elisabeta rămânea în compania doamnelor de onoare. La ora 23.00 se stingeau, fără excepție, toate luminile la castel.

În ultima încăpere a expoziției este recreată atmosfera de pe vremea când Familia Regală pleca la vânătoare sau la picnicurile organizate în împrejurimile orașului Sinaia. Trusa de voiaj prezentată este din anul 1932 și a fost realizată în Atelierul Schlaggenwald. Piesele componente sunt din porțelan aurit.

Aceasta a fost scurta incursiune prin lumea fascinantă a expoziției ”Artă și Ceremonial la Mesele Regale”, iar imaginile din această galerie foto stau mărturie a eleganței și a rafinamentului care caracterizează Castelul Peleș.

Așadar, până la finalul lunii aprilie, puteți admira această expoziție, fie și numai pentru a vă întoarce, vreme de un ceas, într-o epocă de poveste… regală.

Expoziţia este deschisă până în 30 aprilie 2015, cu următorul program de vizitare:

Miercuri 11:00 – 16:15
Joi – Duminica 9:15 – 16:15
Ultima intrare la ora 16:15.

Tariful de vizitare:

Adulţi – 6 lei
Card Euro <26 – 1,5 lei
Elevi şi studenţi – 1,5 lei
Pensionari – 3 lei

Fotoreportaj realizat de Alice Diana BOBOC și Mihăiță ENACHE

Pentru documentarea acestui articol s-au folosit informații din catalogul ”Artă și Ceremonial la Mesele Regale” – Un catalog al Muzeului Național Peleș – Editura Coresi – decembrie 2014

Dorim să mulțumim pe această cale domnului Mircea Hortopan, directorul adjunct al Muzeului Peleș, precum și doamnei Dana Voitescu, purtătorul de cuvânt al Muzeului, pentru amabilitatea cu care ne-au oferit informațiile necesare realizării acestui articol!