Erwin Johannes Eugen Rommel a fost unul dintre cei mai distinși și remarcabili feldmareșali ai Germaniei, ai Wehrmacht-ului și al celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind totodată unul dintre cei mai mari comandanți militari germani. Rommel a fost comandatul general al trupelor germane din Africa, trupele Wehrmacht-ului cunoscute sub numele de Deutsches Afrikakorps, ceea ce i-a atras porecla Vulpea Deșertului datorită campaniilor militare reușite pe care le-a repurtat pentru armata germană în Campania din Africa de nord. Mai târziu, a fost numit comandantul forțelor germane menite să se opună invaziei aliaților din Normandia.
Feldmareșalul Rommel este adesea amintit nu numai pentru remarcabilele sale realizări militare, dar și pentru cavalerismul și respectul arătat adversarilor săi. Este cunoscut ca unul din membrii marcanți ai Wehrmacht-ului care s-a opus ordinelor directe, atunci când acestea încălcau codul onoarei militare și al onoarei umane. Poziția lui Rommel în raport cu național-socialismul (nazismul) german este controversată, dacă se ia în considerație și prietenia lui cu Goebbels, șeful propagandei naziste, care-l simpatiza. Erwin Rommel a fost considerat de unii, fără dovezi clare, ca făcând posibil parte din grupul de conspiratori care a intenționat să-l asasineze pe Hitler în încercarea de insurecție antinazistă sub numele de cod „operațiunea Valkiria”.
Erwin Johannes Eugen Rommel (15 noiembrie 1891 – 14 octombrie 1944), s-a născut în Heidenheim, în sudul Germaniei. A crescut cu un accent sudic pronunțat care îl diferențiază de aristocrația prusacă din acele timpuri. Tatăl său a servit pentru scurt timp în armată, apoi a devenit profesor. Mai târziu, reamintindu-și de copilăria sa, Rommel scria că „anii mei de tinerețe au fost foarte fericiți”.
La vârsta de paisprezece ani, Rommel, împreună cu un prieten, a construit un mic planor care putea să zboare pe distanțe scurte. Tânărul Erwin era considerat un viitor inginer aeronaut și va da dovadă toată viața de calități tehnice excepționale. Totuși, spre dezamăgirea familie sale, tânărul Rommel s-a înrolat în 1910 în Regimentul 124 de Infanterie Württemberg ca ofițer cadet și, la scurt timp după aceea, a fost trimis la Școala de Ofițeri din Danzig (azi Gdansk, Polonia). A absolvit-o în 15 noiembrie 1911 și a fost înaintat în grad, devenind locotenent în ianuarie 1912.
În timp ce se afla la Școala de Cadeți, prin 1911, Erwin Rommel își întâlnește viitoarea sa soție, tânăra de 17 ani, Lucia Maria Mollin. S-au căsătorit în 1916, iar în 1928 vor avea un fiu, Manfred, care va deveni mai târziu primarul orașului Stuttgart.
În timpul Primului Război Mondial, Rommel a luptat în Franța, de asemenea în România și Italia, inițial ca membru al Regimentului 6 de Infanterie Württemberg, și cea mai mare parte a războiului în batalionul de vânători de munte Württemberg din corpul de armată al zonei Alpilor, Alpenkorps. Pe durata stagiului din această unitate, a căpătat o reputație prin luarea unor decizii tactice rapide și profitarea de avantajul confuziei inamicului.
A fost rănit de trei ori și decorat cu Crucea de Fier, Clasa I și a II-a. Rommel a mai primit și cea mai înaltă decorație prusacă, crucea Pour le Mérite după bătălia din munții din vestul Sloveniei – Bătăliile de la Isonzo – frontul Soca. Decorația a primit-o ca urmare a Bătăliei de la Longarone, și a capturării Muntelui Matajur, Slovenia, și a apărătorilor săi, care numărau 150 de ofițeri italieni, 9.000 soldați și 81 piese de artilerie. Batalionul său a folosit arme chimice (gaze) pe durata bătăliei de la Isonzo, acest lucru jucând un rol important în victoria repurtată de Puterile Centrale împotriva Armatei Italiene în Bătălia de la Caporetto. Rommel a servit un timp în același regiment de infanterie în care era și Friedrich Paulus, amândoi având de suferit unele dintre cele mai catastrofale înfrângeri în timpul următorului război mondial.
Erwin Rommel, cu aparatul de fotografiat Leica. Se pare că Rommel i-a oferit un astfel de aparat prietenulului său, Joseph Goebbels, înainte de Campania din Vest din 1940; probabil unele dintre fotografiile realizate de el s-au păstrat, acestea fiind utilizate în acea vreme pentru propagandă.
Aceasta este o fotografie rară a lui Erwin Rommel purtând aparatul de fotografiat Leica. Fotografia a fost realizată, cel mai probabil, în timpul campaniei din Franța în vara anului 1940, atunci când Rommel era încă general. Rommel a fost un pasionat fotograf și se pare că a strâns un număr semnificativ de fotografii din cel de-Al Doilea Război Mondial, despre a căror soartă nu se cunoaște mai nimic.
O fotografie rară a generalului (mai târziu feldmareșalului) Erwin Rommel, purtând bonetă. Rommel purta aproape întotdeauna chipiu, acesta fiind un gest simplu prin care soldații îl percepeau ca pe un lider eficient.
În februarie 1940 Rommel a fost numit comandant al Diviziei 7 Panzer. În anul următor, el a fost numit comandant al trupelor germane (Afrika Korps) în Africa de Nord.
Mareșalul Erwin Rommel alături de Divizia 15 Panzer în Libia, 24/11/41 – fotografie realizată probabil cu aparatul foto personal al lui Rommel
Erwin Rommel, comandantul Afrika Korps, alături de un ofițer german neidentificat, aflați într-o mașină în timpul inspecției trupelor germane trimise pentru a ajuta armata italiană în Libia, în 1941.
Colonelul General Erwin Rommel și Generalul Siegfried Westphal împingând un vehicul blocat în nisip – Africa de Nord, la începutul anului 1941.
Rommel inspectând poziții defensive germane în Africa de Nord
Înfrângerile italienilor de către britanici în Africa de Nord l-au determinat pe Adolf Hitler să-l trimită pe Rommel în Libia, unde a asediat orașul-port Tobruk în perioada aprilie-decembrie 1941. Învins de către britanici, Rommel a revenit cu Afrika Korps în iunie 1942 și, în final a capturat orașul; acest atac a devenit cunoscut ca Bătălia de la Gazala. Nu după mult timp, Rommel a fost promovat la gradul de feldmareșalul de către Adolf Hitler.
Rommel împreună cu soldați din Afrika Korps în Africa de Nord, 1942. Această imagine a fost realizată de către fotograful personal al lui Hitler, Heinrich Hoffmann.

Feldmareșalul Erwin Rommel, generalul-locotenent Fritz Bayerlein și feldmareșalul Albert Kesselring în Africa de Nord, ianuarie – februarie 1943.
Franța: Chiar înainte de invazie, feldmareșalul Erwin Rommel, purtând bastonul de mareșalul în timpul unei inspecții ale fortificațiilor ale Zidului Atlanticului – primăvara anului 1944
Erwin Rommel inspectând Divizia Panzer – 21 mai 1944.
Feldmareșalul Erwin Rommel, comandantul Grupului de Armate B din Franța
În urma eșuării atentatului antihitlerist din 20 iulie 1944, Hitler și-a dat seama că s-ar fi iscat un scandal fără precedent dacă feldmareșalul, considerat a fi participat la complot, ar fi fost judecat și condamnat de faimosul „Tribunal al Poporului”. Hitler a dispus ca lui Rommel să i se permită să-și ia singur viața și să nu fie acuzat de înaltă trădare. Generalii Burgdorf și Maisel au fost trimiși de la Berlin să-i prezinte ultimatumul la 14 octombrie.
Rommel a cerut câteva minute de gândire. „Pot să iau mașina voastră și să mă duc în liniște undeva?” – l-a întrebat pe Burgdorf. „Nu sunt sigur că pot să mânuiesc pistolul cum trebuie”. Burgdorf adusese otravă: „Acționează în trei secunde”, i-a spus el. Fără să-și trădeze emoția, feldmareșalul și-a luat apoi adio de la soție și fiu.
Scena finală a fost relatată mai târziu de șoferul mașinii, cu care au plecat cei trei ofițeri. La câteva sute de metri de casă, șoferul și Maisel au coborât din automobil. Peste cinci sau zece minute, Burgdorf i-a chemat înapoi. Rommel horcăia pe bancheta din spate, în agonie. După ce Rommel a murit, șoferul i-a aranjat, plin de respect, trupul într-o poziție decentă și i-a pus pe cap cascheta. Erwin Rommel avea 52 de ani.
Considerat de mulți drept Ultimul cavaler al Germaniei, Erwin Rommel a avut parte de funeralii naționale impresionante, fiind considerat erou.
Mormântul modest al feldmareșalului Erwin Rommel se află în Herrlingen, Blaustein, Baden Wuerttemberg, Germania.