Tragedia Titanicului de la începutul secolului XX a devenit un reper al catastrofelor maritime. Atunci, peste 1.500 de oameni au murit odată cu scufundarea tlansatlanticului imposibil de scufundat. 33 de ani târziu, la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, pachebotul german Wilhelm Gustloff era torpilat de către un submarin sovietic. Bilanţul: peste 9.000 de oameni au sfârşit în apele îngheţate ale Mării Baltice. Nu ştiu dacă e moral să scriem aşa – nota Eugen Lungu într-un articol al revistei Sud-est – dar, după numărul victimelor, Wilhelm Gustloff cumula masa critică a câtorva Titanice. Totuşi, în ciuda acestui aspect, tragedia navei germane a stat vreme de decenii ascunsă opiniei publice.
Montaj: deepimage.co.uk
Emblemă a luxului anilor ’30, Wilhelm Gustloff a fost „înrolat” la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind pe toată durata conflictului „casă” pentru recruţii care urmau un program de formare pentru a se alătura marinei militare germane (Kriegsmarine). În 1945, pe măsură ce războiul se apropia de sfârşit, iar Armata Roşie invada Prusia Orientală,Wilhelm Gustloff s-a alăturat celorlalte nave care au început evacuarea refugiaţilor şi soldaţilor răniţi care încercau cu disperare să-şi găsească salvarea din calea armatei sovietice.
Plecare în ultimul voiaj…
Foto: forum.torrents.ro
Pe 30 ianuarie 1945, la o temperatură de minus 20 de grade C, peste 9.000 de oameni, majoritatea civili, au urcat la bordul vasului Wilhelm Gustloff, depăşind de cinci ori capacitatea navei. Jumătate dintre aceştia erau copii. După mai multe încercări, nava pleacă din portul Gdansk spre Stettin. Cei aflaţi la bord răsuflă uşuraţi, crezând că au scăpat de coşmar. Ceea ce nu ştiu ei este că supremaţia fostului pachebot este contestată între cei cinci căpitani aflaţi la bord. Este luată în considerare ruta cea mai rapidă, în detrimentul celei mai sigure. Căpitanii aleg să meargă în larg, cu luminile aprinse, expunându-se astfel riscului de a fi atacaţi cu torpile, în loc să meargă pe lângă ţărm, dar unde exista posibilitatea să existe mine neexplodate.
Locurile unde nava germană a fost lovită de torpilele sovietice
Foto: wilhelmgustloffmuseum.com
Puţin după căderea serii, nava este reperată de către submarinul sovietic S 13. Comandat de Alexandru Marinescu, submarinul ocoleşte nava germană pentru a o ataca dinspre ţărm, locul cel mai puţin prevăzut de căpitanii germani. În timp ce refugiaţii ascultau discursul lui Hitler cu ocazia aniversării celor 12 ani de la venirea lui la putere, vasul este atacat cu torpile. Prima a lovit undeva în prova navei, a doua în dreptul piscinei (goală fiind, adăpostea trupele auxiliare de femei ale marinei), iar a treia torpilă a lovit sala maşinilor.
Pe punţile lui Wilhelm Gustloff, infernul se declanşează. Mărturiile şocante ale supravieţuitorilor dezvăluie dorinţa de a muri cât mai repede. Un ofiţer îşi ucide cele două fiice şi soţia, la rugămintea acesteia, pentru a le curma suferinţa. Treptat, nava se înclină, fapt ce face ca aceasta să se scufunde rapid.
La ora 22:18, Wilhelm Gustloff dispărea în apele îngheţate ale Mării Baltice, în apropierea insulei daneze Bornholm. În urma lui, tabloul este unul dezolant: mii de femei şi copii decedaţi. Dintre cei aflaţi la bord, doar circa 1.000 au supravieţuit. Jumătate dintre cei decedaţi au fost copii. Victime ale vestelor de salvare, care erau concepute pentru susţinerea corpului unui adult. Heinz Schön, supravieţuitor al catastrofei şi unul dintre cei mai prolifici autori şi istorici ai acestui caz îşi amintea: Erau capete de adulţi care pluteau în jurul meu, alături de care erau mii de picioare de copii ridicate în aer. Capetele lor erau sub apă, erau înecaţi…
Umbrele creionează umbra fantomatică a epavei lui Wilhelm Gustloff
Foto: maritimequest.com
Din păcate, numărul exact al celor dispăruţi în această tragedie nu va fi cunoscut niciodată, întrucât după plecarea de la cheul din Danzing, Wilhelm Gustloff a continuat să culeagă refugiaţi ce se apropiau de navă, în ambarcaţiuni mici, în bazinul portului, precum şi în radă. Ultimele cercetări estimează că la bord s-ar fi aflat 10.582 de persoane…
Alexandru Marinescu
Foto: compunews.com
Considerat cel mai de succes comandant de submarine din Armata Roşie după ce a reuşit să scufunde un al doilea vas german după atacarea navei Wilhelm Gustloff, Alexandru Marinescu a fost retrogradat datorită problemelor sale cu alcoolul şi a indisciplinei. Abia la începutul anilor ’90, acesta a fost declarat Erou al URSS, pomenit în Marea Enciclopedie sovietică, iar la Odessa i s-a ridicat o statuie, şcoala superioară din acest port purtându-i numele.
Monument impotriva uitarii
Foto: deepimage.co.uk
În ciuda proporţiilor tragediei navei Wilhelm Gustloff, până în prezent, nimeni nu a revendicat actul şi nu a fost niciodată considerat drept o crimă de război. În acest sens, grăitoare sunt vorbele unui supravieţuitor de pe nava Wilhelm Gustloff: Morţii sunt liniştiţi, ei au uitat totul. Pentru noi e mai greu, noi murim câte puţin în fiecare an!
Mihăiţă ENACHE