Rujul conferă acea culoare specială buzelor, care le face să strălucească și să fie senzuale. Dar v-ați întrebat vreodată care este istoria sa?
Foto: beauty-advices.com
Ei bine, istoria rujului începe acum aproximativ 5000 de ani și a luat naștere în anticul oraș Ur, lângă Babylon. În acele vremuri, pietrele semiprețioase erau zdrobite și unse pe buze, drept ruj.
Mai târziu, femeile egiptene storceau din iod și brom o substanță roșie-violet, care le punea sănătatea în pericol. Cu timpul, această practică s-a numit Sărutul morții.
Este știut faptul că rujul reginei Cleopatra era făcut din “gândaci de cârmâz” sau carmin (acesta era produs prin zdrobirea și uscarea unor insecte care creșteau pe cactuși – coșenila roșie și coșenila poloneză; chiar și în zilele noastre, carminul tot din aceeași sursă provine – din insecte!) pentru a-şi colora buzele într-o puternică nuanţă de roşu carmin. Acestora li se mai adăugau câteva ingrediente pentru a obține acel pigment rosu aprins, și se adăugau ouă de furnici pentru a da o bază. De asemenea, henna era un colorant preferat de femeile egiptene (colorantul, de o culoare roșcat-maronie, era folosit și la vopsirea părului sau ca tatuaj și era obținut din frunzele uscate și zdrobite ale arbustului tropical cu același nume). Iar pentru ca rujul să strălucească se foloseau solzi de pește.
În secolul XVI, rujul a devenit foarte popular în Anglia, în timpul reginei Elisabeta I. Ea a introdus trendul feței dată cu cretă albă în contrast cu un ruj roșu foarte aprins. În această perioadă, rujul era făcut din ceară de albine, plante, dar și sulfit de mercur roşu.
Atât femeile cât și bărbații erau fascinați de ruj. Totuși, în anul 1653, rujul s-a lovit de opoziția pastorului Thomas Hall, care a pornit un adevărat război, declarând că rujul nu este altceva decât opera diavolului.
În 1770, Parlamentul englez a dat o lege împotriva rujului, afirmând ca femeile care seduc bărbații cu ajutorul machiajului sunt vrăjitoare. În 1800 chiar și regina Victoria s-a împotrivit utilizării lui.
Totuși, după cel de-al Doilea Război Mondial, rujul a devenit foarte la modă și datorită industriei filmului.
Rolul cerii din ruj era să mențină forma rujului. Din acest motiv, se folosea o mare varietate de ceară. În afară de acest ingredient, rujul conține și ulei de măsline, minerale, unt de cacao, lanolină și petrolatum. Pe lângă toate acestea, există și elemente de hidratare precum Vitamina E, aloe vera, amino-acizi, colagen și substanțe pentru protecția solară.
Atenție! Verificați atunci când alegeți un ruj ingredientele pe care acesta le conține. În urmă cu câțiva ani s-a descoperit ca multe rujuri conțin plumb, o substanță ce dăunează sănătății. Studiile făcute în cadrul Campaniei pentru Cosmetice Sănătoase arătau că foarte multe rujuri, printre care se numărau și marci cunoscute, conțin plumb. Cum reglementările din domeniu sunt încă la inceput, companiile nu pot fi împiedicate să producă astfel de cosmetice atâta timp cât precizează pe etichetă ingredientele folosite. Între timp, unele companii au eliminat plumbul din compoziția rujurilor. Totuși ar fi bine să verificați acest aspect în cazul fiecărui ruj pe care îl achizitionați.
Știați că …
* În timpul Renaşterii islamice, medical şi chimistul arab din Andaluzia Abu al-Qasim al-Zahrawi (Abulcasis) a inventat rujul solid, alcătuit din parfum şi alte ingrediente presate în forme? El a descris procesul de fabricaţie în enciclopedia sa de medicină şi chirurgie, cunoscută sub titlul de Al-Tasrif.
* Max Factor, marele artist în arta machiajului pentru vedetele de la Hollywood, a inventat luciul de buze în anul 1930?
* În 1950, chimistul american Hazel Bishop a creat primul ruj care nu se întinde şi rezistă mult timp pe buze?
* Pe parcursul întregii vieţi, o femeie “consumă” până la 3 kg de ruj, doar prin simplul fapt că acesta se ia de pe buze în timpul mesei?