Dacă ai dare de mână, de pe site-urile online de „chilipiruri” poți cumpăra absolut orice, inclusiv fragmente de istorie. De exemplu, o mocăniță fabricată în urmă cu 65 de ani se vinde pe internet cu prețul de 55.000 de euro. Dacă ar fi repusă în funcțiune pe un traseu turistic ori ar fi expusă într-un muzeu probabil că ar aduce beneficii mult mai mari decât dacă ar fi vândută precum o „banală jucărie”.
Locomotiva cu abur seria 764
Foto: Captură olx.ro
Potrivit descrierii care însoțește anunțul de vânzare, pe site-ul OLX, locomotiva cu abur seria 764.159 a fost fabricată la uzinele care se numeau pe vremuri „23 August” din București, în anul 1949. Aceasta are o lungime de 7,11 m lungime, cântărește 25 tone și are un ecartament de 760 mm. În vremurile sale de glorie, când era utilizată pe căile ferate forestiere, această locomotivă cu abur, cunoscută și sub numele de mocăniță, putea să atingă o „iuțeală maximă” (viteza maximă) de 30 – 40 km/h, condiții în care dezvolta o forță de tracțiune de 140 – 250 CP. Din păcate, la data publicării anunțului (noiembrie 2014), „locomotiva nu se afla în stare de funcţionare, dar era completă fiind reamenajată în vederea expunerii pentru vizionare”.
Locomotiva cu abur seria 764.159
Foto: olx.ro
În prezent, mocănița se află în proprietatea companiei SC Eurofer SRL din Brașov, o societate înființată în anul 2004 de Leancu Adrian, fiul fostului director al SNCFR și al SAAF Brașov, Leancu Virgil. Societatea „are ca obiect principal de activitate servicii de comercializare şi de închiriere de locomotive fabricate de producătorii tradiţionali: Faur Bucureşti (Uzinele «23 August») şi Electroputere Craiova”. Pe pagina web a societății brașovene, la capitolul Locomotive, sunt menționate patru locomotive „din parcul propriu” oferite spre închiriere sau vânzare, ultima poziție fiind ocupată de „locomotivă cu abur cu tender – fabricație «23 August» (Faur SA), seria 764.159, an fabricație 1949, renovată pentru expoziții”.
Pliantul locomotivei cu abur seria 764 realizat de societatea Eurofer din Brașov
Foto: olx.ro
În anunțul postat pe internet, se precizează faptul că mocănița vine însoțită de documentele locomotivei și anume: „cartea locomotivei care conţine evidenţele staţionării, parcursul lunar şi anual al locomotivei, precum și reparaţiile executate începând cu data livrării, 22 noiembrie 1949 și până la data de 10 aprilie 1989, data când mocănița a fost retrasă din funcțiune”. Interesant este faptul că, deși scoasă din funcțiune în ultimul an de comunism, mocănița a fost, se pare, utilizată și în anii ’90 la tractarea „trenurilor de jucărie” pe căile ferate înguste din jurul orașului Târgul Mureș. Potrivit informațiilor postate pe site-ul beyondtheforest.com, locomotiva 764.159 a circulat pe linia Târgu Mureș – Miheșu de Câmpie începând cu luna iunie 1995 și până la desființarea liniei în anul 1998.
Locomotiva cu abur seria 764.159 apare în oferta societății Eurofer din Brașov
Foto: Captură eurofer.ro și olx.ro
Indiferent de anul ultimei curse, este lăudabil faptul că mocănița 764.159 a scăpat cu bine de perioada premergătoare desființării căilor ferate înguste, perioadă în care s-au casat garnituri întregi de trenuri forestiere. Ar fi și mai lăudabil dacă locomotiva cu abur 764.159 ar fi inclusă în Patrimoniul Cultural Național, așa cum au fost incluse și alte exemplare ale seriei 764: 764.001 (Ordin de clasare: 2.218/04.04.2014 – Tezaur, Poziţia 9), 764.103 (Ordin de clasare: 2.218/04.04.2014 – Tezaur, Poziţia 11), 764.379 (Ordin de clasare: 2.020/19.01.2006 – Tezaur, Poziţia 6), 764.405R (Ordin de clasare: 2.020/19.01.2006 – Tezaur, Poziţia 4) și 764.455 (Ordin de clasare: 2.020/19.01.2006 – Tezaur, Poziţia 7). Pentru o țară cu tradiție în domeniul transportului feroviar, cum este România, este rușinos ca, din miile de locomotive cu abur care s-au aflat în parcul Căilor Ferate Române, și din care s-au casat (a se citi tăiate cu flacăra autogenului) exagerat de multe, să rămânem cu un număr restrâns de astfel de vehicule, dintre care doar o mică parte din aceste locomotive nu doar că sunt incluse în Patrimoniul Cultural Național al României, ci și se află într-o stare relativ bună de conservare.
Locomotiva cu abur seria 764.159 remorcând un tren în anii ’90
Foto: railnetromania.blogspot.ro
Deși s-au tras multe semnale de alarmă, situația a rămas aproape neschimbată. Dacă dorim ca generațiile care urmează să vadă „pe viu” istoria feroviară românească și nu doar să o admire în fotografiile de epocă, ar trebui să acționăm acum! Fiecare clipă este prețioasă pentru istorie! Acest lucru se pare că a fost înțeles de o serie de oameni, care depun eforturi ca trecutul să își croiască un drum spre viitor în armonie cu prezentul. Austriacul Georg Hocevar este poate unul dintre cei mai cunoscuți oameni pasionați de căile forestiere din România. Nu doar pasionat, ci și om care s-a implicat activ de câțiva ani buni pentru păstrarea și exploatarea în continuare a acestor căi ferate desprinse din poveștile cu pitici. Un alt exemplu, de această dată mai recent, mai exact din primăvara acestui an: voluntarii Asociației Prietenii Mocăniței au cumpărat un vagon de călători al mocăniței, vagon care a scăpat de flacăra autogenului și care se află în plin proces de restaurare. Gestul tinerilor care au strâns banii necesari pentru o astfel de achiziție nu ar trebui să lase indiferent/indiferenți pe cel/cei care pot/poate să contribuie la sporirea la acestei „bogății” a României, „bogăție” care încearcă să renască din propria-i cenușă.
Plăcuțe desprinse de pe locomotivele cu abur
Foto: Captură ebay.com
O altă destinație pentru mocănița 764.159 ar fi cea de a fi donată unui muzeu din România sau unei entități care să o pusă în funcțiune pe o cale ferată îngustă. Indiferent de alegerea locației, care nu va fi deloc o problemă, gestul de a dona ar reprezenta poate încă o luminiță la capătul tunelului. În urmă cu doar trei ani, omul de afaceri George Brăiloiu, a cumpărat pentru 507.500 de euro un lot de manuscrise ale lui Emil Cioran, le-a donat Bibliotecii Academiei Române (deci, statului român), dorind în schimb doar o banală copie după acestea. „E un gest simbol, într-o perioadă în care avem nevoie de simboluri”, și-a motivat omul de afaceri donația. Oare ar fi dispus cineva să-i urmeze exemplul? Va ajunge mocanița în colecția privată de trenuri a unui colecționar potent financiar de peste hotare?
Locomotive de vânzare
Foto: Captură olx.ro
Sper ca răspunsul la aceste întrebări să nu îl găsim pe site-uri de licitații, unde de ceva vreme, pe lângă fotografiile feroviare au început să apară și alte „efecte” mai mult sau mai puțin considerate ca fiind „de colecție”. Asta pentru că este vorba de locomotive care încă sunt active pe bătrânele drumuri de fier ale României: LDH70 (11.950 – 16.000 de euro), LDHM45 „tip metrou” (20.000 de euro). Nici plăcuțele „vintinge” ale materialului rulant CFR interbelic nu au scăpat de „economia de piață”. Desprinse cu dificultate, cu dalta, aceste plăcuțe sunt poate tot ce au mai rămas din locomotivele cu abur 150.187 și 230.187 (120 de euro) ori dintr-un automotor fabricat la Uzinele N. Malaxa în 1940 (220 de euro). Pentru cei cu dare de mână, acestea sunt „chilipiruri”. Pentru pasionatul feroviar, acestea nu sunt altceva decât fragmente de istorie.
Mihăiță ENACHE