În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, soții Ion și Doina Aldea Teodorovici își pierd viața într-un accident rutier lângă București. Moartea îndrăgiților artiști ar fi fost provocată de serviciile secrete ale unei țări, fiind în tandem cu nefericitul eveniment produs asupra poetului Dumitru Matcovschi, care, în urma tamponării a intrat în comă și nu și-a mai revenit la capacitățile sale mintale după impact. Din aceleași considerente, Ion și Doina Teodorovici ar fi fost “înlăturați” pe motive politice, deoarece impactul activității patriotice al artiștilor luase o așa amploare, ce nu convenea nici puterii de la București, nici puterii de la Chișinău, cu atât mai mult celei de la Moscova.
Născut la 7 aprilie 1954 în Leova, Republica Moldova, Ion Aldea Teodorovici a fost compozitor și cântăreț român din Republica Moldova. În 1981 s-a căsătorit cu Doina Marin, iar duetul Doina și Ion este lansat la o seară de creație a poetului Grigore Vieru. Fiind respins la Radio și Televiziune, Ion ia chitara în brațe și pornește împreună cu Doina să cutreiere satele Moldovei.
Împreună cu soția sa, a militat pentru unirea Basarabiei cu România. A optat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea Teodorovici sunt primii care în anii 90′ au cântat despre limba română, Eminescu (pe care l-au reintrodus astfel în cultura din Republica Moldova).
La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: “Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre”.
În mai 1992, împreună cu poeții Grigore Vieru și Adrian Păunescu, au cântat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul. S-au aflat la o distanță de circa 300 de metri de tancurile și lunetele inamicilor.
http://youtu.be/NI7frLEZX6w
În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, la orele 2.30, mașina în care se deplasau Ion și Doina Aldea Teodorovici spre Chișinău a intrat într-un copac în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de București. În mașină se aflau patru persoane, șoferul și însoțitorul au scăpat fără nici o zgârietură în timp ce Ion și Doina, aflați pe bancheta din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului. Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională. Cu toate acestea autoritățile nu au investigat cazul, catalogându-l drept un nefericit accident, în ciuda faptului că cele mai multe indicii duceau către crimă.
Înmormântarea lui Ion și a Doinei Aldea Teodorovici a avut loc la 3 noiembrie 1992 la Cimitirul Central Ortodox din Chișinău. O asemenea mulțime n-a mai fost adunată de la proclamarea independenței. Ziarul “Moldova Suverană”, 5 noiembrie 1992: “Marți, 3 noiembrie, întreaga Republică Moldova și-a luat rămas bun de la Doina și Ion Aldea Teodorovici care, în scurta lor viață pământească, au devenit un simbol al cântecului de libertate și a celor mai sacre aspirații ale românilor din stânga Prutului. La ora 10.30. Spre Opera Națională din Chișinău, în a cărei incintă au fost aștezate sicriile, se revarsă mulțime de lume pentru ultima întâlnire cu renumiții și îndrăgiții artiști. La 12.30 sicriile sunt scoase și purtate prin marea de oameni. Înregistrarea pe banda magnetică, răsună vocea Doinei și a lui Ion Aldea Teodorovici. în nenumărate acorduri ale cântecului “Suveranitate”, interpretat de ei în urmă cu doi ani chiar în această Piață sunt purtate pe umeri spre Cimitirul Central din strada Armenească. Cei doi neîntrecuți cântăreți, Doina și Ion, nedespărțiți în moarte ca și în viață, au rămas să-și doarmă somnul de veci alături, lângă biserica vechiului cimitir al Chișinăului.
Dumnezeu să-i odihnească-n pace!