Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi în parteneriat cu Centrul pentru Dialog în Ştiinţe Craiova, Biblioteca Municipală „Ştefan Petică” Tecuci, Societatea Culturală „Ştefan Petică” Tecuci şi Şcoala Gimnazială „Sf. Nicolae” Lieşti (Cercul filatelic „Ştefan Petică!) vă invită sâmbătă, 18 octombrie 2014, începând cu ora 10:00 la evenimentul cultural „Ștefan Petică – La 110 ani după”, după cum informează un comunicat trimis redacției Redescoperă Istoria.
Manifestarea va începe cu o slujbă de pomenire şi depunere de coroane la statuia lui Ştefan Petică din curtea bisericii din Buceşti şi continuă la Casa „Hortensia Papadat Bengescu” din Iveşti cu prezentarea volumului omagial „Ştefan Petică – la 110 ani după” şi a site-ului www.stefanpetica.ro realizate cu prilejul omagierii celor 110 ani, evocări ale personalităţii poetului susţinute de profesorii Gheorghe Frătiţă şi Mihaela Bulai şi prezentarea anumitor manuscrise din fondul Academiei Române. Totodată, în cadrul activităţii culturale vor fi premiaţi elevii de la Şcoala Gimnazială „Sf. Nicolae” Lieşti, care au obţinut rezultate deosebite la învăţătură.
Evenimentul cultural face parte din Proiectul „La 110 ani după – omagiu adus primului simbolist român – Ştefan Petică” iniţiat de Centrul pentru Dialog în Ştiinţe Craiova şi finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Cine a fost Ștefan Petică
Ștefan Petică (n. 5 octombrie 1877, Bucești, Județul Tecuci – d.17 octombrie 1904, București) a fost întâiul poet simbolist declarat cum spunea George Călinescu.
Intelectual autodidact, poliglot, cu preocupări multidisciplinare umaniste în literatură (franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă, de unde a efectuat traduceri), filozofie, sociologie, antropologie, astronomie, istoria artei, finalizate cu comentarii literare, articole, studii, note, recenzii pertinente și incisive. A efectuat documentare specializată, achiziționând cărți și publicații de la diverse edituri de marcă din România, Italia, Franța, Anglia și Germania.
Și-a asigurat singur existența, practicând cu succes jurnalistica politică și literară, îndeplinind – între anii 1898-1904 – funcțiile de ziarist acreditat la „Capitala” (1888), prim redactor la „L’Echo de Roumanie. Journal Conservateur” (1902), secretar de redacție la „Literatorul” (1899) al lui Al. Macedonski, redactor la „România Jună” (1900) și „Economia națională”.
Desfășoară o intensă activitate publicistică la revistele: „Lumea nouă” (între 1896-1898), cultivând o amiciție trainică cu poeții George Tutoveanu și Ilarie Chendi, cu viitorul prozator Jean Bart, cu militanții socialiști – profesorul Ioan Nădejde și gălățeanul I. C. Atanasiu (plecat apoi la liberali), a sprijinit activ revendicările țăranilor și înființarea cluburilor socialiste la sate. Din 1900, se retrage definitiv, în urma presiunilor autorității politice, dar a activat în cadrul Ligii pentru unitatea culturală a românilor.
În anii 1902-1904 a fost student la Facultatea de Filologie, în timpul decanatului eminentului profesor Ioan Bogdan.
Bun cunoscător al operei unor iluștri literați germani (R. Wagner, Stephen Georg, Hugo von Hoffmanstall, Maeterlinck), francezi (Alfred Vallette, St. Mallarmé), englezi (Moore, Lord Tennesyn), ruși (Turgheniev, Lev Tolstoi, Pușkin, Lermontov) și maghiari (Al. Petöfi), din care a efectuat traduceri.
A utilizat pseudonimele literare Ywann și Erics. Considerat ca un intelectual precoce, un selfmademan, care promitea o operă literară de substanță, deschizător de drum în literatura simbolistă, îndeosebi după apariția volumului de poeme „Fecioara în alb” (București, 1902), fiind „primul poet simbolist autentic, teoreticianul profund și subtil al noului curent literar, <Simbolismul românesc>, fenomen component și sincron cu cel european, avangardist și care precede pe confrații literari, Al. Macedonski, și urmat de Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, G. Bacovia, N. Davidescu și gălățenii Alfred Moșoiu și Eugeniu Ștefănescu-Est.
Articolele literare, de sociologie, economie, estetică, filozofie, istorie, artă, substanțiale și sintetice: din „Noul curent literar” (în „Literatorul”, 1899), „Poezia nouă” și „Transformarea liricii”(în „România jună”, 1900), îl situează pe cântărețul și cavalerul „Fecioarei în alb”, comilitonul „Solilor păcii” și doritorul parfumului „Trandafirilor înfloriți”, să fie, după maestrul Al. Macedonski, cel de-al doilea teoretician al simbolismului românesc, întruchipând intelectualul analitic, cu viziune integratoare, multidomenială, în calitate de poet, prozator, dramaturg, sociolog, economist, ziarist.
Un merit deosebit în conservarea și verificarea ulterioară a manuscriselor literare îl are profesorul băcăuan și literatul Grigore Tăbăcaru, primul său biograf (în 1924).