„Orașul trăiește prin mai multe suflete”, spune directorul Muzeului Municipiului București, dr. Adrian Majuru. „Avem un oraș care se prezintă, un oraș cu mesaj, ale cărui detalii se modifică aproape cu fiecare generație. Orașul comunică prin glasul tuturor vârstelor, având astfel mai multe voci sincronizate cu atitudini, fapte, proiecții de viitor.
Oamenii de pe stradă reprezintă un barometru de civilizație urbană prin ceea ce ei sunt ca atitudine, vestimentație, proiectii de viata și mai ales prin ceea ce ei consumă cu fiecare zi sau cu fiecare vârstă.
Omul orașului are însă o viață de acasă foarte diferențiată de un calendar profesional și cultural, la rândul său mereu îmbogățit și diversificat prin acumulare și multiplicare. Povestea Lui și povestea Ei pe axa unui timp vertical, de la 1900 la anii 2000, de la străbunic și strănepot, nu are un precedent consistent în istoriografia românească. Istoria locuirii, spațiile casei, accesoriile zonelor casnice au povestea lor.
Dar există și axa unui timp orizontal, aceea a vârstelor care se tot repetă cu fiecare generație: copilărie, adolescență, maturitate și bătrânețe. Cum arătau chipurile acestor vârste de la 1900 la anii 2000 reprezintă o provocare antropologică, iar Bucureștiul poate fi un interesant studiu de caz pentru istoria culturală a României.
Această călătorie nu-şi propune să detalieze evoluţia societății urbane, ci să arate, în linii generale, câteva modificări de comportament, mod de viață, preocupări, chiar tipul de locuire şi ambientare interioară”, a mai precizat dr. Adrian Majuru.
