Amplasată la o altitudine de 1.200 de metri în Munții Orăștiei, pe un loc strategic al unui sistem de fortificații răsfirate pe culmile dealurilor din jur, cetatea dacică Sarmizegetusa Regia este o zonă în care istoria se împletește armonios cu frumusețea peisajelor din jur.

cetate1

Foto: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Cercetată sistematic de arheologic începând cu anul 1924, jefuită câteodată de căutătorii de comori, Sarmizegetusa Regia este locul în care turistul ajunge nu chiar foarte ușor și de care se desparte cu gândul că ar mai fi trebuit să afle ceva în plus.

Capitala Daciei este parte a unui ansamblu de fortificații ce ne arată forța poporului dac ce era condus acum 2.000 de ani de regii Burebista și Decebal. Importanța sistemului de cetăți dacice a făcut ca acestea să fie incluse pe lista patrimoniului UNESCO în anul 1999, sub denumirea de “Cetățile dacice din Munții Orăștiei”.

“Sistemul de fortificații realizat de regii daci în Munții Șureanu impresionează prin modul unitar al concepției care a dus la edificarea lui. Scopul este acela de a ridica un brâu de fortificații care să apere capitala religioasă, politică și economică a Regatului Dac — Sarmizegetusa Regia, azi Grădiștea de Munte, comuna Orăștioara de Sus. O serie de cetăți închid principalele căi de acces spre capitala Regatului Dac: Costești — Cetățuie, Blidaru, Bănița, Piatra Roșie, din județul Hunedoara, și Căpâlna din județul Alba; alături înflorind și așezări civile, iar zona fiind în antichitate mai dens locuită decât în prezent”, explică dr. Cristina Bodo, cercetător științific în cadrul secției de arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane (MCDR) Deva.

Specialistul spune că Sarmizegetusa Regia era formată din trei părți distincte, care, împreună, reprezintă o singură aglomerare de locuire din care făceau parte cetatea, zona sacră și “cartierele” cu construcții civile. Acestea din urmă sunt situate la est și vest de primele două.

cetate2

Foto: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Mai multe terase găzduiesc construcțiile civile, militare sau de cult ale cetății, însă numai cele religioase, situate în zona sacră, sunt susținute și protejate de ziduri puternice, despre care cercetătorii cred că au măsurat și 12-14 metri înălțime.

Pe unele dintre aceste terase construite de om a fost ridicată o impresionantă incintă sacră, unde, la un moment dat, au funcționat în paralel șapte temple, două circulare și cinci rectangulare, construite din calcar sau andezit, lemn și lut. Cele mai importante temple sunt localizate pe terasa a XI-a.

“Templul mare circular avea diametrul de 29,40 m; la exterior avem un cerc format din 104 blocuri de andezit așezate unul lângă altul. Lipit de acest șir de blocuri se află un al doilea cerc din stâlpi de andezit, grupați câte șase înguști și unul lat, aceasta repetându-se de 30 de ori. În interior au fost găsite urmele unor stâlpi de lemn placați cu lut care susțineau un perete circular întrerupt de patru intrări diametral opuse. Centrul său era ocupat de o încăpere cu absidă. Pe această terasă se află și Soarele de andezit, de fapt un altar din piatră. Diametrul total al altarului era de 6,98 m; se compune dintr-un disc central cu diametrul de 1,46 m și din zece raze lungi de 2,76 m”, detaliază dr. Cristina Bodo.

cetate3

Foto: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Aflăm că terasa a XI-a este străbătută de cele două ramuri ale unui canal din elemente din calcar în forma literei U. Acest canal pornea de lângă zidul care sprijinea terasa a X-a, trecea pe sub marginea altarului de andezit, colecta apa și alte lichide rezultate ale ritualurilor efectuate aici, apoi se vărsa dincolo de marginea terasei a XI-a, spre vale.

“Aceste temple au avut un final dramatic, ele fiind distruse sistematic de către romanii învingători, iar preoțimea, probabil, nimicită. Distrugerea s-a făcut prin incendiere și prin decapitarea pe loc a elementelor din piatră ale templelor”, adaugă specialistul MCDR Deva.

Toată piatra care s-a folosit la ridicarea impresionantelor monumente din Munții Șureanu este calcar extras de la Măgura Călanului și andezit adus din cariera Bejan, de lângă Deva.

cetate4

Foto: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Activitatea cetății era însă mult mai complexă. În așezarea civilă, care nu este deschisă vizitatorilor, au fost descoperite locuințe, hambare, ateliere, instalații de captare și transportare prin conducte de lut ars a apei potabile. Locuințele aveau două sau trei încăperi și erau de formă poligonală sau circulară.

Pe traseul actual al zidului dintre poarta de vest și poarta de sud al cetății s-au descoperit urmele unui atelier monetar dacic, iar dintr-o groapă au fost recuperate patru ștanțe cu care se băteau asemenea piese.

Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri științifice a avut loc în anul 2013. În urma unei furtuni puternice, un fag secular s-a prăbușit la pământ, iar la rădăcina sa a fost găsită o matriță complexă folosită la confecționarea bijuteriilor. Piesa din bronz, extrem de valoroasă, a fost ridicată de administratorul sitului arheologic și a fost predată istoricilor, care au început să o cerceteze în laboratoarele Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Continuarea articolului o puteți citi pe site-ul agerpres.ro