În urmă cu aproape două secole, la 14 septembrie 1822, orientalistul francez Jean Francois Champollion facea una din cele mai senzaționale descoperiri ale epocii, reușind să descifreze primele semnificații ale unor scrieri hieroglifice egiptene.
Hieroglifele pasionau de multă vreme lumea științifică, incapabilă să găsească vreo legătură între aceste ciudate reprezentări pictografice și semnificația lor. În lipsa de explicații, erau deja lansate numeroase supoziții. Mulți opinaseră că aceasta nu este o scriere, ci numai un ornament, alții căutau să găsească printre imagini semnele unui enigmatic alfabet sau făceau comparații cu alte scrieri vechi, fără nicio legătură cu pictogramele egiptenilor.
Deși era bine familiarizat cu scrierile antice și cunoștea la perfecție mai multe limbi orientale, șansele nu păreau să-i ofere lui Champollion ocazia de a-i depăși pe toți aceștia. Nimeni nu părea în stare să descopere cheia ciudatelor semene și să le pătrundă sensul. Nimeni, în afară de întâmplare.
În 1899, Napoleon se retrăgea din nordul Africii dupa ce-l cucerise. Înaintau armatele engleze, iar în urma lor, aliații otomani.
Atunci, un militar francez a descoperit, într-un fort de lângă localitatea La Rosetta, apărată de bonapartiști, o piatră ciudată, lungă de peste un metru, lată de peste o jumătate de metru și groasă cam de două palme. Piatra era în întregime inscripționată cu niste semne neînțelese.
Cercetând simbolurile atât cât putea el, militarul francez a observant câteva litere grecești, printre pictogramele egiptene. A anunțat imediat corpul de cercetători egiptologi care îl însoțeau pe Napoleon în expediția sa.
Aceștia și-au dat seama că ar putea fi vorba de un text bilingv, scris în egipteană și greacă, dar niciunul nu avea destule cunoștințe de limba vechilor egipeni pentru a încerca o cercetare.
De altfel, evenimentele militare făceau cercetarea imposibilă, cu atât mai mult cu cât trupele franceze în retragere voiau să valorifice descoperirea în contul lor, iar englezii aflați în ofensivă erau hotărâți să intre ei în stăpânirea relicvei.
Aceștia din urmă au reușit să o încarce pe un vas abia în 1802 și să o transporte la Londra pentru a fi studiată. Experții de la British Museum au efectuat numaidecât mai multe copii mulate, pe care le-au difuzat la principalele universități europene, ca sa fie accesibile cat mai multor specialiști.
Continuarea articolului o puteți citi pe site-ul ziare.com