Sarmizegetusa, marea capitală a statului dac, principalul centru politic şi religios, este, sau ar trebui să fie pentru români, ceea ce este Mecca pentru musulmani. Loc încărcat de istorie şi sacralitate, dovadă de necontestat a sângelui nostru dac, un Machu Pichu al Europei de Est, cetatea dacică dezvăluie stilul de viaţă al unei civilizaţii cucerite şi subjugate, dar care îşi păstrează încă identitatea şi tăria. Complexul din comuna Orăştioara, cu sistemul său de fortificaţii şi cetăţi, creionează o lume de mult apusă, dar care încă ne marchează prezentul. Un adevărat monument al istoriei, pe care UNESCO l-a introdus în patrimoniul său mondial.
SARMIZEGETUSA REGIA sau CASA REGILOR DACI
Cea mai veche construcţie, dintre cele 6 intrate în Patrimoniul UNESCO, este Sarmizegetusa Regia. A fost capitala dacică preromană, alcătuită dintr-un complex de sanctuare, la altitudinea de 1200 de metri, în Munţii Orăştiei. Se presupune că a fost construită în secolele III-II î. Hr., dar sunt şi specialişti care afirmă că a fost construită chiar cu 600 de ani mai devreme, iar una dintre explicaţii ar fi faptul că Marele Sanctuar Circular din interiorul complexului seamănă izbitor cu cel de la Stonehenge.
Dacă stăm să ne gândim că la acea dată, în epoca fierului, dacii cunoşteau paradigmele culturale ale tracilor sudici, ilirilor, celţilor (înăuntrul arcului carpatic) şi mai cu seamă ale grecilor şi romanilor, nu ar trebui să ne surprindă supoziţia că Stonehenge şi Marele Sanctuar par a fi făcute după schiţa aceluiaşi arhitect.
Un alt lucru foarte intersant la aceste sanctuare este şi modul lor de folosire. Se pare că ele erau utilizate pentru măsurare timpului, un fel de templu-calendar, asemănător celui maiaş. În urma cerecetărilor şI a calculelor, s-a descoperit că dacii aveau un calendar bazat pe cicluri de 13 ani, anul dacic avñd 47 de săptămâni. Anii dacici nu aveau un număr fix de zile.
Datorită rotirii continue, a faptului că fiecare an are 47 de săptămâni şi a două săptămâni de excepţie (care aveau 7 şi, respectiv 6 zile, faţă de numărul obişnuit de 8 zile), numărul de zile dintr-un an varia între 364 şI 367 de zile. Anul era împărţit în trei trimestre de 13, 21 şi din nou 13 săptămâni. Trimestrul de 21 de săptămâni corespunde “perioadei vegetative” a viţei-de-vie şi a altor căteva culturi, perioadă ce probabil constituia o durată distinctă din an, mai ales pentru un popor de agricultori şi păstori. Interesant este faptul că anul dacic începea mereu în prima zi a unei săptămâni şi se termina mereu în ultima, iar eroarea acestui calendar era de o zi la 8840 de ani!
Continuarea articolului o puteți citi pe site-ul www.revistafelicia.ro