Omenirea a fost întotdeauna fascinată de arme. Armele au fost și vor fi întotdeauna folosite în războaie. Inițial, ele erau folosite ca arme de vânătoare, dar în curând s-au transformat în arme cu care oamenii își ucideau semenii. Noi am evoluat, iar armele au ținut pasul cu noi. Acum avem arme cu o asemenea putere de distrugere încât este foarte greu de imaginat. Dar să revenim la vremurile în care aceste arme moderne nu fuseseră încă inventate, iar războiul era foarte diferit. Astăzi, când vorbim despre arme antice ne gândim imediat la săbii, sulițe, arcuri și topoare. Ei bine, nu doar aceste arme se foloseau pe atunci. În lista următoare veți descoperi unele dintre cele mai neobișnuite arme din timpuri străvechi, și veți crede sau nu, acestea chiar au fost efectiv folosite.

1. Chu Ko Nu

Chu Ko Nu

Arma chineză Chu Ko Nu a fost practic strămoșul puștii automate. Era compus dintr-un arc montat pe un suport care trăgea proiectile, de multe ori numite șuruburi. În partea de sus a arbaletei se afla carcasa din lemn în care aveau loc 10 șuruburi. Atunci când mânerul dreptunghiular din spate era tras înapoi, șurubul era lansat. Această arbaletă permitea o rafală de trageri față de o arbaletă obișnuită.

Chu Ko Nu a fost folosit ultima dată în războaiele chino-japoneze din 1894-1895. Există un depozit care conține un anumit număr de șuruburi în partea de sus a arcului, iar mecanismul este acționat prin deplasarea unui mâner dreptunghiular înainte și înapoi. Pentru o mai multă eficacitate, unele dintre șuruburi se turna seva unei flori otrăvitoare, denumită otrava lupului, sau gluga călugărului (Aconitum).

2. Pinuti

PinutiPinuti, o sabie filipineză din Visayas, Filipine. Arma a fost inițial concepută ca unealtă agricolă. Mânerul era de obicei realizat din lemn de guava, care era ușor. Lama în sine măsura aproximativ 16 -18 cm lungime. În limba cebuano, pinuti înseamnă albit. Datorită contactului cu plantele și cu sângele animalelor, sabia căpăta o înfățișare întunecată. Când fermierii își ascuțeau sabiile pentru luptă, lama era lustruită și devenea albă.

3. Macuahuitl

MacuahuitlMacuahuitl-ul era o armă cu o formă asemănătoare unei săbii de lemn. În marginile sale erau încorporate lame prismatice făcute din sticlă vulcanică. Similară cu o bâtă mare de lemn, avea tăieturi în care era fixat un obsidian ascuțit. Acesta măsura între 3 și 4 m lungime și 3 centimetri lățime, cu o canelură de-a lungul marginii, în care erau inserate bucăți ascuțite de cremene sau obsidian, puternic fixate cu un compus adeziv. Deoarece macuahuitl-ul nu avea un vârf ascuțit, nu putea fi folosit ca o armă ascuțită. Cu toate acestea, marginile zimțate ale obsidianului făceau răni adânci inamicului.

4. Foarfeca

Foarfeca”Foarfeca” reprezenta un tip de gladiator roman ce însemna “tăietor, persoană care despică, spintecător”. Acest gladiator se lupta folosind o armă ce consta într-un tub din oțel călit, care învelea întregul antebraț al gladiatorului; tubul era închis la un capăt și avea o lamă semicirculară atașată la capătul închis al tubului. În interiorul tubului s-ar fi putut afla un mâner care permitea gladiatorului să mențină controlul în toiul luptei. Se pare că această armă era pe cât de ușor de mânuit, pe atât de mortală. Gladiatorul își putea folosi brațul protejat de această armă pentru a bloca loviturile adversarului său, iar astfel putea contraataca extrem de rapid. Forma lamei era atât de bine realizată, încât chiar și cea mai mică atingere ar fi putut cauza o rană serioasă.

5. Katar-ul

Katar-ulProvenit din statul Tamil Nadu, India, Katar-ul era o armă de tip pumnal. Acesta era caracterizat prin mânerul în forma literei H, precum și prin lama de sabie, care se afla deasupra degetelor celui care o mânuia. Era unic în Asia de Sud, fiind cel mai faimos, dar și caracteristic pumnalelor indiene. Katar-ul se folosea inclusiv în cadrul ceremoniilor. La prima vedere, Katar-ul avea o singură lamă, însă în momentul în care era activat trăgaciul din mâner, lama se împărțea în trei lame.

6. Bagh Nakh

Bagh NakhBagh Nakh era armă indiană asemănătoare o gheară. Termenul de Bagh Nakh înseamnă, în limba hindusă, Gheara Tigrului. A fost concepută pentru a fi poziționată peste degete sau pentru a fi ascunsă sub acestea, în pumn. Se compunea din patru sau cinci lame curbate și se aplica direct pe mână sau pe mănuși. Aceasta era creată pentru a pătrunde prin pielea și mușchii dușmanului și se crede că sursa de inspirație pentru realizarea acestei arme a fost chiar tigrul, cu ghearele sale puternice. Este binecunoscută prima folosire a acestei arme de către războinicul Shivaji (cel ce a întemeiat Maratha), care a folosit-o împotriva generalului din Bijapur, Afzal Khan, ucigându-l astfel cu ajutorul ei. În timpurile noastre, fetele bengaleze au început să poarte o armă ascuțită asemănătoare cu Bagh Nakh  atunci când merg la școală, pentru apărare.

Continuarea articolului o puteți citi AICI