20 iunie în istorie

451: A avut loc Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice, ultima mare bătălie a antichității, în care o coaliție romano-vizigotă a oprit expansiunea hunilor în Europa Vestică.

 Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice sau bătălia de la Chalons a avut loc la 20 iunie 451, pe teritoriul Franței actuale, și a fost ultima mare bătălie a antichității și una dintre cele mai sângeroase bătălii din istorie. O coaliție sub comanda generalului roman Flavius Aetius și a regelui vizigot Theodoric I a învins o armată condusă de regele hun Attila, marcând sfârșitul dominației militare hunice în Europa.

1819: S-a născut Jacques Offenbach, compozitor francez de origine germană considerat întemeietorul operetei clasice franceze (d. 1880)

Jacques Offenbach (n. Jacob Eberst, 20 iunie 1819, Köln – d. 5 octombrie 1880, Paris) a fost un compozitor și violoncelist evreu originar din Germania, naturalizat francez. El este considerat întemeietorul operetei moderne ca gen de sine stătător al teatrului muzical.

1837: Victoria devine regină a Marii Britanii.

Victoria Alexandrina (n. 24 mai 1819, Londra – d. 22 ianuarie 1901, Isle of Wight) a fost regina Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei din 1837 până în 1901, împărăteasă a Indiilor, din 1877 până în 1901, și stăpână a celor 28 de colonii britanice.

Victoria a fost fiica Prințului Eduard, Duce de Kent și Strathearn, al patrulea fiu al regelui George al III-lea. Atât Ducele de Kent cât și regele au murit în 1820 și Victoria a fost crescută sub supravegherea atentă a mamei ei de origine germană, Prințesa Victoria de Saxe-Coburg-Saalfeld. Ea a moștenit tronul la vârsta de 18 ani, după ce cei trei frați mai mari ai tatălui ei au murit fără să lase moștenitori legitimi în viață. Regatul Unit era deja o monarhie constituțională, în care suveranul deținea relativ puține competențe directe politice. Privat, Victoria a încercat să influențeze politica guvernului și numirile ministeriale. Public, ea a devenit un simbol național, și a fost identificată cu standardele stricte de moralitate personală. S-a căsătorit în 1840 cu vărul ei primar, Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha. Cei nouă copii ai lor și cei 26 din cei 34 de nepoți care au atins vârsta maturității, s-au căsătorit în interiorul altor case regale sau familii nobile de-a lungul continentului, ea câștingându-și astfel renumele de “bunica Europei”. După decesul lui Albert în 1861, Victoria s-a aruncat într-un doliu profund și a evitat aparițiile publice. Ca urmare a izolării ei, republicanismul a câștigat temporar puterea, dar în a doua jumătate a domniei sale, popularitatea ei a recuperat. Jubileele ei de Aur și de Diamant au fost momente de sărbătoare publică.

Domnia ei de 63 de ani și 7 luni, care reprezintă cea mai lungă domnie a unui monarh britanic, este cunoscută sub numele de Era Victoriană. A fost o perioadă de schimbări industriale, culturale, politice, științifice și militare în cadrul Regatului Unit, și a fost marcată de o mare expansiune a Imperiului Britanic. Ea a fost ultimul monarh britanic din Casa de Hanovra. După decesul ei, coroana britanică a trecut Casei de Saxa-Coburg și Gotha (numele britanic al Casei de Wettin) reprezentată de fiul ei cel mare, Eduard al VII-lea, și nepotului ei, George al V-lea. Ultimul, sub presiunea opiniei publice, a schimbat numele Casei (care suna prea germanic în timpul Primului Război Modial) în Casa de Windsor (1917). Această Casă a fost reprezentată de strănepoții reginei Victoria, Eduard al VIII-lea și George al VI-lea și de stră-strănepoata ei, actuala regină, Elisabeta a II-a.

1867: Președintele Andrew Johnson anunță achiziționarea coloniei Alaska. William H. Seward, secretarul de stat al SUA, a negociat achiziția acestei colonii de către țara sa de la Imperiul Rus pentru 7,2 milioane de dolari.

1891: A murit Mihail Kogălniceanu, istoric, scriitor, publicist și politician român (n. 1817)

Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817 – d. 1 iulie 1891) a fost un om politic de orientare liberală, avocat, istoric și publicist român originar din Moldova, care a devenit Prim-ministru al României la 11 octombrie 1863, după Unirea din 1859 a Principatelor Dunărene în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, și mai târziu a servit ca ministru al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol I. A fost de mai multe ori ministru de interne în timpul domniilor lui Cuza și Carol. A fost unul dintre cei mai influenți intelectuali români ai generației sale (situându-se pe curentul moderat al liberalismului). Fiind un liberal moderat, și-a început cariera politică în calitate de colaborator al prințului Mihail Sturdza, în același timp ocupând funcția de director al Teatrului Național din Iași și a publicat multe opere împreună cu poetul Vasile Alecsandri și activistul Ion Ghica. A fost redactor șef al revistei Dacia Literară și profesor al Academiei Mihăileane. Kogălniceanu a intrat în conflict cu autoritățile din cauza discursului inaugural cu tentă romantic-naționalistă susținut în anul 1843. A fost unul dintre ideologii Revoluției de la 1848 în Moldova, fiind autorul petiției Dorințele partidei naționale din Moldova.

După Războiul Crimeii, prințul Grigore Alexandru Ghica l-a însărcinat cu elaborarea unui pachet de legi pentru abolirea robiei romilor. Împreună cu Alecsandri, a editat revista unionistă Steaua Dunării, a jucat un rol important în timpul alegerilor pentru Divanurile ad-hoc, și l-a promovat cu succes pe Cuza, prietenul său pe tot parcursul vieții, la tron. Kogălniceanu a susținut prin propuneri legislative eliminarea rangurilor boierești și secularizarea averilor mănăstirești. Eforturile sale pentru reforma agrară au dus la o moțiune de cenzură, care a declanșat o criză politică care a culminat cu lovitura de stat din mai 1864, provocată de Alexandru Ioan Cuza pentru implementarea reformei. Cu toate acestea, Kogălniceanu a demisionat în 1865, în urma conflictelor cu domnitorul. După un deceniu, a pus bazele Partidului Național Liberal, dar mai înainte de a jucat un rol important în decizia României de a participa la Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, război care a dus la recunoașterea independenței țării. În ultimii ani de viață a fost o figură politică proeminentă, președinte al Academiei Române și reprezentant al României în relațiile cu Franța.

1909: S-a născut Errol Flynn, actor american ( d. 1959)

Errol Leslie Flynn (n. 20 iunie, 1909 – d. 14 octombrie, 1959) a fost un actor australian, cunoscut pentru rolurile sale romantice din filmele de capă și spadă de la Hollywood.

Errol Flynn s-a născut în Hobart, Tasmania, Australia, unde tatăl său, Theodore Thomson Flynn, a fost lector universitar (1909) și apoi profesor universitar de biologie (1911) la Universitatea din Tasmania. Ambii săi părinți erau australieni cu descendențe irlandeze și britanice. Errol s-a dus în Sydney, New South Wales, când era copil și a mers la Sydney Church of England Grammar School, de unde a fost exmatriculat pentru violență și, se spune, pentru că a întreținut relații sexuale cu femeia de serviciu. A fost, de asemenea, exmatriculat de la celelalte școli la care a mers. La vârsta de 20 de ani s-a mutat în Noua Guinee unde a cumpărat o plantație de tutun, o afacere care a dat greș. La începutul anilor 1930, Flynn a părăsit țara sa natală pentru a veni în Marea Britanie și, în 1933, a obținut un post de actor pentru Northampton Repertory Company, o slujbă care a durat șapte luni. În 1933 a jucat în filmul australian In The Wake of the Bounty, regizat de Charles Chauvel, iar în 1934 a jucat în Murder at Monte Carlo, produs de Teddington Studios, un studio deținut de Warner Bros. Ultimul film este considerat pierdut. În timpul filmărilor la Murder at Monte Carlo, Flynn a fost descoperit de directorul executiv al studiourilor Warner Bros., a semnat un contract și a venit în Statele Unite ale Americii. În 1942, Flynn a devenit cetățean naturalizat al SUA.

Flynn a devenit peste noapte o senzație prin primul său rol principal, Captain Blood (1935). A fost repede introdus în filmele de capă și spadă, cum ar fi The Adventures of Robin Hood (Aventurile lui Robin Hood, 1938), The Dawn Patrol (1938), Dodge City (1939), The Sea Hawk (Corsarul, 1940) și Adventures of Don Juan (Aventurile lui Don Juan, 1948). Flynn a jucat alături de actrița Olivia de Havilland în opt filme, inclusiv Captain Blood, The Charge of the Light Brigade (1936), The Adventures of Robin Hood, Dodge City, Santa Fe Trail (1940) și They Died With Their Boots On (1941). În timp ce Flynn a recunoscut atracția sa pentru ea, afirmațiile lui Rudy Behlmer conform cărora cei doi au avut o relație în timpul filmărilor pentru The Adventures of Robin Hood au fost respinse de Olivia de Havilland. Într-un interviu pentru Turner Classic Movies, ea a spus că relația lor a fost platonică, mai ales datorită faptului că Flynn era deja căsătorit cu Lily Damita. În timpul filmărilor pentru The Private Lives of Elizabeth and Essex (1939), Flynn și actrița Bette Davis s-au certat în afara platoului, ceea de dus la faptul că Davis l-a lovit mai tare decât trebuia în timpul filmării unei scene. Deși relația dintre cei doi a fost mereu tensionată, Warner Bros. i-a făcut să mai joace împreună. Relația lor în afara platourilor a fost mai târziu rezolvată. Au fost chiar propuși pentru a juca rolurile principale din Gone With The Wind (Pe aripile vântului), dar acest lucru nu s-a materializat.

După ce SUA a intrat în Al Doilea Război Mondial, Flynn a fost adesea criticat pentru eșecul său de a se înrola în armata americană, deși el juca eroi de război în filme. De fapt, Flynn a încercat să se înroleze dar a fost respins din motive de sănătate. Refuzul studioului de a discuta această critică s-a datorat dorinței de a ascunde starea de sănătate a lui Flynn. Nu doar ca a suferit cel puțin un atac de cord, dar a suferit și de tuberculoză, dureri de spate (pe care el le-a tratat mai întâi cu morfină și apoi cu heroină) și perioade de malarie (s-a îmbolnăvit de malarie în Noua Guinee).

În anii 1950, Flynn a devenit o parodie a propriei persoane. Consumul excesiv de alcool și abuzul de droguri l-au facut să îmbătrânească prematur și să pară umflat. Autobiografia sa, My Wicked, Wicked Ways, a fost publicată cu câteva luni înainte de moartea sa și conține câteva anecdote haioase despre Hollywood. Romanul său de aventuri, Showdown, a fost publicat în 1946. Prima sa carte, Beam Ways, a fost publicată în 1937.

Flynn a zburat cu Beverly Aadland spre Vancouver la 9 octombrie 1959 pentru a împrumuta iahtul său, Zaca, milionarului George Caldough. Pe 14 octombrie, Caldough îl ducea pe Flynn spre aeroport când deodată a început să se simtă rău. A fost dus în apartamentul unui prieten de-al lui Caldough, doctorul Grant Gould (unchiul celebrului pianist Glenn Gould). A avut loc o petrecere iar Flynn a încântat oaspeții cu povești și impresii. Deoarece s-a simțit din nou rău, s-a retras într-un dormitor pentru a se odihni. O jumătate de ora mai târziu, Aadland a venit să-l verifice și l-a găsit inconștient: Flynn a suferit un masiv atac de cord. Errol Flynn a fost înmormântat la cimitirul Forest Lawn Memorial Park Cemetery din Glendale, California. A fost îngropat în sicriul său cu șase sticle de whiskey, un ultim cadou de la prietenii săi de pahar. La moartea sa, ambii săi parinți erau în viață.

1913: S-a născut Aurel Baranga, dramaturg și publicist român (d. 1979)

1917: S-a născut Iosif Constantin Drăgan, publicist și eseist român (d. 2008)

Iosif Constantin Drăgan (n. 20 iunie 1917, Lugoj – d. 21 august 2008, Palma de Mallorca) a fost un om de afaceri român, stabilit de decenii în Italia. A scris mai multe cărți, în general cu tematică istorică. A scos buletinul istoric Noi tracii. În anul 2005 a fost pe locul doi în topul celor mai bogați români, conform revistei Capital, cu o avere estimată la 850 de milioane de dolari. Conform aceleiași reviste în 2006 a urcat pe primul loc, cu circa 1,3 – 1,6 miliarde de dolari.

1928: Are loc, la București, primul concurs național de decatlon.

1933: A murit Clara Zetkin, unul dintre întemeietorii Ligii „Spartacus” și ai Partidului Comunist din Germania, inițiatoarea sărbătoririi zilei de 8 martie ca „Ziua Internațională a Femeii” (n. 1857)

1934: S-a născut Iuri Vizbor, celebru cantautor, om de litere și alpinist profesionist, unul dintre creatorii modelului artistic al cantautorilor și fondatorul genului pieselor-reportaj (d. 1984)

1936: A avut loc Conferința Internațională de la Montreux (Elveția) ce a avut ca scop stabilirea unui nou regim al strâmtorilor Bosfor și Dardanele; Convenția încheiată confirma principiul libertății de trecere și de navigație prin strâmtori pentru navele comerciale ale tuturor statelor pe timp de pace, precum și în timp de război dacă Turcia nu era parte beligerantă; delegația română a fost alcătuită din Nicolae Titulescu, ministrul Afacerilor Străine, Constantin Contescu și Vespasian V. Pella, miniștri plenipotențiari.

1938: În perioada 20 iunie – 25 iulie 1938 s-a desfășurat procesul de acoperire cu alamă a modulelor din fontă ale „Coloanei fără sfârșit”, operă a sculptorului Constantin Brâncuși, a cărei construcție a început la 15 august 1937.

1940: A fost inaugurat, la București, Institutul de Antropologie întemeiat prin strădaniile doctorului Josef Francisc Rainer (astăzi Institutul de Antropologie „Francisc Rainer” al Academiei Române).

1947: A murit Bugsy Siegel, gangster american (n. 1906)

Benjamin „Bugsy” Siegel (n. 28 februarie 1906 — d. 20 iunie 1947) a fost un gangster american, cunoscut și pentru începerea dezvoltării orașului Las Vegas.  Benjamin Siegel s-a născut în 1906 într-o familie săracă de evrei din Imperiul Rus în Ucraina de astăzi. Dar, alte surse susțin că familia sa a venit din Austria. În noaptea de 20 iunie 1947 a fost atacat și ucis. Nu se cunoaște nici astăzi cine a fost criminalul.

1954: S-a inaugurat podul cu tablier metalic peste Dunăre la Giurgiu, numit Podul Prieteniei, pe atunci cel mai mare pod combinat (de cale ferată și rutier) din Europa, construit în doi ani și jumătate, în colaborare cu alte țări vecine.

Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse este un pod din oțel peste fluviul Dunăre, care leagă malul sudic bulgăresc de malul nordic românesc, și respectiv orașele Ruse și Giurgiu. Deschis la 20 iunie 1954, și proiectat de V. Andreev, podul are 2,8 kilometri lungime, și este unul dintre cele două poduri peste Dunăre,alături de Podul Calafat-Vidin în sectorul de graniță dintre România și Bulgaria, restul traficului fiind preluat de feriboturi. Are atât o punte rutieră cu două benzi, cât și una pentru traficul feroviar, precum și trotuare pentru pietoni.

Secțiunea centrală de 85 m lungime poate fi ridicată pentru a permite trecerea navelor mai mari. Această secțiune centrală mobilă este supusă periodic la revizii de către partea română, în atribuțiile căreiă intră buna ei funcționare. Construcția a durat doi ani și jumătate și a beneficiat de sprijinul URSS.

1955: Are loc cea mai îndelungată eclipsă totală de soare a secolului: 7 minute și 8 secunde, observată în Filipine.

1959: A avut loc premiera bucureșteană a operei „Falstaff”, de G. Verdi, avându-l în rolul titular pe Petre Ștefănescu-Goangă.

1962: A murit Victor Papacostea, istoric român (n. 1900)

Victor Papacostea (n. 1900  – d. 1962) a fost un istoric, fondator al Institutului de Studii Balcanice din București, fruntaș P.N.L. și fost subsecretar de stat la Ministerul Educației Naționale în guvernele Sănătescu și Rădescu. Era de origine aromână. În perioada 1950 – 1955 și 1957 – 1958 a fost internat ca deținut politic la penitenciarul Sighet. El a fost fratele scriitorului Cezar Papacostea, al juristului Petre Papacostea, al politologului Alexandru Papacostea și unchiul istoricului Șerban Papacostea.

1963: Reprezentanți ai SUA și URSS au semnat un acord de instalare a „liniei fierbinți” – telefonice – între Washington și Moscova. Ea a devenit operațională din luna august a anului 1963.

1966: A murit Georges Henri Lemaître, fizician belgian (n. 1894)

Georges Henri Lemaître (n. 17 iulie 1894, Charleroi – d. 20 iunie 1966, Geneva) a fost un preot și fizician belgian, întemeietor al teoriei Big Bang.  Preotul născut la Charleroi a fost primul cercetător care a prezis prin calcule matematice cu 20 de ani mai inainte teoria că universul nu este static ci este în continuă expansiune. Aceasta dovada a venit 2 decenii mai târziu in anul 1965 când Penzias și Wilson descopereau prin telescoape performante ecourile exploziei primordiale, adică a conceptului de Big Bang în forma pe care o știm astăzi. Lemaître însuși și-a descris teoria sa ca “oul cosmic care explodează în momentul creației”. Aceasta a devenit mai bine cunoscută sub numele de “teoria Big Bang”, un termen peiorativ inventat de Fred Hoyle. Cu toate acestea Lemaître, ca preot, credea că Universul și deci și Pământul au fost create de către Dumnezeu.

1991: La Tribunalul Municipiului București a fost înregistrat Partidul „România Mare”.

1992: Sfântul Sinod al Bisericii ortodoxe Române a hotărât canonizarea ca sfinți a voievodului Constantin Brâncoveanu și a copiilor lui, precum si a „binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt”, prăznuit la 2 iulie.

1995: A murit Emil Cioran, eseist și filosof român (n. 1911)

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța, unde a trăit până la moarte fără să ceară cetățenia franceză. 

Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor ’90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, “pretențioase și stupide”. Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente. Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune, ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.

Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul “Andrei Șaguna” din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei. Varianta definitivă a Îndreptarului (rămasă inedită până în 1991) a fost încheiată în 1945, anul în care Cioran s-a stabilit definitiv în Franța. După retragerea cetățeniei române de către autoritățile comuniste a trăit la Paris ca apatrid.

1996: Orașul Berlin a devenit, oficial, unul din sediile ONU, găzduind două instituții ale organizației: Voluntarii ONU și Secretariatul Convenției-Cadru asupra schimbărilor climatice.

2001: Au fost deschise oficial lucrările la autostrada București – Constanța.

2012: Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare de magistrații Curții Supreme în dosarul “Trofeul calității”. În timp ce era așteptat de polițiști pentru a fi dus la închisoare, Adrian Năstase a încercat să se sinucidă cu un pistol; tentativa de suicid s-a soldat cu mai multe plăgi în zona gâtului.