16 iunie în istorie

1313: S-a născut Giovanni Boccaccio, scriitor italian (d. 1375)

 Giovanni Boccaccio (n. 1313 — d. 21 decembrie 1375, Certaldo/Florența) a fost un poet și umanist italian. Cu povestirile sale reunite în Il Decamerone („Decameronul”, 1470) a influențat nu numai dezvoltarea literaturii italiene, dar a și creat modelul genului de nuvelă, reluat în creația multor scriitori europeni.

1462: Vlad Țepeș a condus un atac surpriză, de noapte, asupra taberei otomane (nu se cunoaște numele localității unde s-a petrecut lupta), provocând mari pierderi inamicului și o mare debandadă; trupele lui Vlad Țepeș s-au retras apoi la nord de Târgoviște.

Atacul de noapte din 16-17 iunie 1462 a reprezentat marea lovitură a lui Vlad Țepeș, menită să demoralizeze oastea otomană, atac despre care pomenesc toate izvoarele relative la campania din 1462. Ținta atacului a fost însuși sultanul, însă acesta a scăpat, cortul său fiind confundat cu al unui vizir. Totuși efectul psihologic al atacului a fost important. Mulți turci au fost uciși, iar sultanul, conform relatărilor, “a părăsit în ascuns tabăra în chip rușinos”; văzând “marea pierdere suferită de ai săi” a dat ordin de retragere. În apropierea Târgoviștei îl aștepta un spectacol care a băgat groaza în oștile sale: o pădure de țepi în care atârnau o mulțime de turci uciși în înainte sau în timpul bătăliei; în fața acestei priveliști turcii “s-au înspăimântat foarte tare”, iar sultanul a recunoscut că “nu poate să ia țara unui bărbat care face lucruri așa de mari” și care “ar fi vrednic de mai mult”.

Cu excepția cronicilor turcești, toate celelalte izvoare mărturisesc înfrângerea sultanului, care a fost silit “să se întoarcă în fugă spre Dunăre cu mari pierderi printre ai săi și cu rușinea de a fi dat dosul”. Oastea turcă s-a îndreptat spre Dunăre, așa de repede încât la 11 iulie 1462 sultanul ajunsese la Adrianopol. Conform cronicarului bizantin Chalcocondil, sultanul l-a lăsat la plecare, la Târgoviște, ca domn pe fratele lui Țepeș, Radu cel Frumos, în ideea ca acesta să atragă de partea sa pe toți cei ce i se împotriveau lui Țepeș. Pașa de Nicopole urma să asigure sprijin armat lui Radu.

1567: Regina Scoției Mary este închisă în castelul Lochleven.

1599: Mihai Viteazul încheie, la Târgoviște, un tratat cu trimișii lui Andrei Bathory, acceptând să fie inclus în pacea cu otomanii, pentru a câștiga timpul necesar în vederea finalizării pregătirilor pentru a neutraliza ostilitățile Porții.

1612: S-a născut Murad al IV-lea, sultan otoman (d. 1640)

1613: S-a născut John Cleveland, poet englez (d. 1658)

1671: Rebelul cazac Stenka Razin este executat la Moscova.

Stepan (Stenka) Timofeevich Razin  (n. 1630 – d. 6/16 iunie 1671) a fost un lider cazac, conducătorul unei rebeliuni împotriva boierimii și birocrației țariste din sudul Rusiei.

 Primele mențiuni istorice despre Stenka Razin apar în anul 1661. El apare pentru prima oară menționat într-un document în 1661, fiind pe lista componenților soliei cazacilor de pe Don plecate să trateze cu calmîcii. În același an, Razin a făcut un pelerinaj la Mănăstirea Solovețki de la Marea Albă. Urmează o perioadă de aproximativ șase ani, pentru care nu mai există mențiuni documentare cu privire la Razin. Următoarea mențiune documentară datează din 1667, când Razin este menționat ca lider al unor briganzi, care-și aveau cartierul general la Panșinskoie, în zona mlăștinoasă dintre râurilel Tișina și Ilolia. Razin și oamenii lui se ocupau cu perceperea unor taxe de protecție pentru vasele de marfă care navigau pe Volga. Războaiele îndelungate cu Polonia din 1654-1667 și Suedia din 1656-1658 au dus la înrăutățirea situației sociale și economice ale rușilor. Taxele de tot felul au crescut, așa cum s-au înmulțit numărul bărbaților recrutați pentru armată. Numeroși țărani, care sperau să scape de povara războiului, au fugit spre sud și s-au alăturat bandelor de cazaci ai lui Razin. Alături de cazacii lui Razin au venit și numeroși supuși ruși din clasa de jos, ca și membri ai unor comunități etnice ne-ruse, precum calmîcii, care fugeau de opresiune. Una dintre primele jafuri importante ale lui Razin a fost distrugerea convoiului naval care transporta tezaurul patriarhului Moscovei și ale unor negustori bogați moscoviți. Razin a navigat mai apoi spre sud la comanda unei flote de 35 de galere, cucerind mai multe fortificații și devastând zona pe care a străbătut-o. La începutul anului 1668, cazacii de sub comanda lui au înfrânt forțele de sub comanda voievodului Iakov Bezobrazov trimise împotriva lui din Astrahan, iar în vara aceluiași an, ei au întreprins o expediție de jaf în Daghestan și Imperiul Persan, expediție care a durat opt luni de zile.

Razin a traversat Marea Caspică și a atacat regiunea de coastă a Persiei de la Derbend la Baku, a masacrat locuitorii marelui emporium de la Rasht, iar în primăvara anului 1669 și-a stabilit cartierul general pe insula Suina, de unde a reușit în iulie să înfrângă flota persană trimisă împotriva lui. Stenka Razin devenise în acel moment un om puternic, cu care cnejii și principii din regiune au intrat în tratative. Razin s-a reîntors în august 1669 la Astrahan și a acceptat o fertă de grațiere a țarului Alexei Mihailovici. În 1670, Razin, care se îndrepta în mod oficial spre cartierul general al cazacilor de Don, a atacat și cucerit Cerkassk, Țarițîn și alte localități și fortificații, pentru ca pe 24 iunie să cucerească chiar Astrahanul. După ce i-a ucis pe toți cei care i se opuseseră, după ce a jefuit bazarul local, a transformat Astrahanul într-o „republică” a cazacilor. Populația a fost organizată după modelul căzăcesc în „mii”, „sute” și „zeci”, fiecare având în frunte un ofițer, care la rândul lor erau numiți de vece – adunarea generală a cazacilor. Primul act al acestei vece a fost proclamarea lui Razin ca gosudar (aproximativ „suveran”). După trei săptămâni de petreceri, Razin a plecat din Astrahan în fruntea cazacilor aflați la bordul a tarei sute de barje. Ei aveau ca scop stabilirea unei republici căzăcești de-a lungul întregului curs al fluviului Volga. Cazacii au cucerit orașele Saratov și Samara, dar Simbirsk-ul a reușit să reziste atacului. Mai mult chiar, apărătorii Simibirskului i-au înfrânt pe asediatori pe 1 și 4 octombrie, în două bătălii pe malurile râului Sviaga. Razin a fugit de pe câmpul de luptă pe fluviul Volga, lăsându-și tovarășii pradă răzbunării trupelor victorioase. Rebeliunea lui Razin nu s-a încheiat însă după această înfrângere. Emisarii lui Stenka, înarmați cu proclamații inflamatoare, au reușit să răscoale locuitorii regiunilor Nijni Novgorod, Tambov și Penza. Proclamațiile chemând la răscoală au apărut chiar și în Moscova și Novgorod. Populația a fost ridicată ușor la luptă datorită promisiunilor lui Razin de eliberare a celor oprimați de jugul exploatării și de alungare a boierilor și reprezentanților puterii, care ar fi avut drept consecință instituirea egalității absolute în ținuturile locuite de ruși. Soarta răscoalei a oscilat până la începutul anului 1671, când, după ce rebeliunea a început să dea semene de slăbiciune, a mai durat aproximativ șase luni până la încetarea luptelor, iar prestigiul lui Razin a scăzut treptat. Până chiar și tovarășii săi cei mai apropiați din Saratov și Samara au refuzat să deschidă porțile fortificațiilor lor în fața trupelor lui Razin. După ce patriarhul Moscovei l-a anatemizat pe Stenka Razin, cazacii de pe Don au încetat să mai fie aliații lui.

Stenka Razin și fratele lui, Frol Razin, au fost luați prizonieri la Kaganlîk, ultima fortăreață pe care au mai controlat-o, și au fost duși la Moscova unde au fost torturați și rupți în patru bucăți în cadrul unei execuții publice din Piața Roșie.

Razin a inspirat un poem simfonic al lui Alexandr Glazunov și o cantată a lui Șostakovici.

1815: Armata franceză a obținut victoria asupra armatei prusace în Bătălia de la Ligny.

Bătălia de Ligny a adus față în față, la 16 iunie 1815, o armată franceză a primului imperiu, condusă de împăratul Napoleon I și o armată prusacă condusă de mareșalul von Blücher. Atacul a început ideal pentru francezi, care nu au zăbovit în a trece la ofensivă în fața unor trupe prusace care nu apucaseră încă să se concentreze. Unul din Corpurile de armată prusace, aflat prea departe, nu a mai putut interveni, iar francezii au reușit destul de rapid să penetreze linia inamică, grație atacurilor bine conduse de Grouchy și Gérard. Pentru a da lovitura de grație, menită să le taie retragerea și să le întoarcă flancul, Napoleon cheamă puternicul Corp de armată al generalului Drouet d’Erlon. Acest Corp avusese misiunea inițială de a menține contactul cu armata mareșalului Ney, angajată simultan la Quatre Bras. Tocmai când trupele lui Drouet d’Erlon manevrau pentru a se pune în poziția de atac, generalul a primit ordin de la superiorul său direct, mareșalul Ney, să îi vină în ajutor. Aceste trupe nu au mai ajuns în timp util nici în acea parte, astfel că nu au participat la niciuna dintre cele două bătălii. Văzând retragerea trupelor ce ar fi trebuit să încununeze victoria, împăratul francez trimite la atac Garda Imperială Franceză, dar aceasta nu poate decât să respingă ultimele elemente prusace, nefiind în poziția necesară pentru a le tăia retragerea. Pe plan tactic a fost o victorie franceză, dar strategic nu a schimbat radical situația campaniei. Bătălia de la Ligny nu a reprezentat victoria decisivă la care se aștepta Napoleon, astfel că von Blücher a putut să îi trimită ducelui de Wellington întăririle necesare pentru ca acesta să poată învinge, la 18 iunie, în cadrul Bătăliei de la Waterloo.

1815: Armata franceză a obținut victoria tactică asupra armatei anglo-aliate la Bătălia de la Quatre Bras.

1857: S-a născut Arthur Arz von Straussenburg, general-colonel, ultimul șef al Marelui Stat Major al armatei austro-ungare (d. 1935)

1864: Prin protocolul de la Constantinopol, puterile garante recunosc dreptul statului român de a-și modifica legiuirile interne fără o prealabilă aprobare din partea lor.

1884: S-a născut Nicolae Dăscălescu, general român (d. 1969)

Nicolae Dăscălescu (n. 29 iunie 1884, lângă Piatra Neamț – d. 28 septembrie 1969, Piatra Neamț) a fost un politician și general român. A fost secretar general al Ministerului Apărării (1937-1938). În perioadele 12 ianuarie – 18 februarie 1945 și 3 martie – 1 iunie 1945, generalul de corp de armată Nicolae Dăscălescu a condus Armata a IV-a.

1890: S-a născut Nae Ionescu, logician, filosof și publicist român (d. 1940)

Nicolae C. Ionescu (mai cunoscut ca Nae Ionescu, n. 16 iunie 1890, Brăila – d. 15 martie 1940, București) a fost un filozof, logician, pedagog și jurnalist român. Orientarea sa filozofică a fost numită trăirism. A știut să adune în jurul său și să eleveze o pleiadă de membri ai generației de aur interbelice a literaturii și gândirii românești ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Vasile Moisescu și George Murnu. În anii 1930 a fost puternic implicat în politică, susținându-l inițial pe Regele Carol al II-lea și apoi Mișcarea legionară.

1890: S-a născut Stan Laurel (Arthur Stanley Jefferson), actor american (d. 1965)

Arthur Stanley Jefferson (n. 16 iunie 1890, Ulverston, Cumbria Anglia – d. 23 februarie 1965), cunoscut mai ales sub numele Stan Laurel, a fost un actor și regizor, devenit celebru în cuplul de comici Stan și Bran.

Tatăl său a fost actor și acest lucru l-a motivat pe Arthur să devină actor la rândul lui. Nu a făcut prea multă școală, iar acest lucru l-a făcut pe Arthur să se alăture trupei lui Fred Karno, unde acesta s-a întâlnit cu viitorul star, Charles Chaplin. În 1912 au făcut un turneu în Statele Unite, unde Chaplin a rămas, dar Stan s-a întors înapoi în Anglia. În 1916, Stan a revenit în Statele Unite. În 1917, Stan a făcut primul său film, “Nuts in May”, iar la premiera filmului în public s-a aflat însuși Charles Chaplin și producătorul Carl Laemmle. Amândoi au fost impresionați de acest film. Succesul acestui film l-a încurajat pe Stan să facă și alte scurt-metraje comice, împreună cu Gilbert M. Broncho Billy Anderson, Larry Semon și Hal Roach. Stan și-a schimbat numele de familie în Laurel. Laurel a mai apărut într-un film, numit “Lucky dog”, împreună cu un actor care avea numele de scenă Babe Hardy. Între cei doi a apărut o prietenie, care nu a fost, însă, foarte puternică. Stan a declarat mai târziu că nu se mai văzuse cu Babe Hardy de 2-3 ani. Abia în 1925 Laurel și Hardy s-au întâlnit din nou, la studiourile lui Hal Roach. La acea vreme, Laurel regiza filme, iar Hardy era în distribuția lor de aproape doi ani. Dintre aceste filme putem menționa “Yes, Yes, Nanette” (1925), “Wandering Papas” (1926), scrise și regizate de Stan Laurel, iar Babe Hardy era în distribuție sub numele său adevărat, Oliver Hardy. În 1926 au început să joace împreună, însă nu ca o echipă. Unul din regizorii de la studiourile Hal Roach, Leo McCarey (regizor al mai multor filme extraordinare: “The bell of St. Mary’s” sau “Going My Way”) a format un parteneriat cu cei doi comici geniali. Laurel și Hardy au fost cât se poate de amuzanți în filmul “Putting Pants on Phillip” (1927), film care i-a transformat pe cei doi în adevărate staruri. Au continuat să facă filme încă 20 de ani. Laurel și Hardy sunt cunoscuți ca formând una din cele mai longevive echipe de comici din toate timpurile. Ei au încetat să mai facă filme în 1950, dar Stan și Oliver au făcut un tur al Angliei și au apărut în multe spectacole timp de câțiva ani. În 1960, lui Stan i s-a înmânat un premiu Oscar special, pentru creativitatea sa în materie de comedie. Cinci ani mai târziu, Laurel a murit.

“If any of you cry at my funeral, I’ll never speak to you again!” – “Dacă plânge vreunul din voi la înmormântarea mea, nu mai vorbesc cu voi niciodată!”

 1897: S-a născut Georg Wittig, chimist german, laureat al Premiului Nobel (d. 1987)

1900: A murit François d’Orléans, prinț de Joinville, fiul cel mic al regelui Ludovic-Filip al Franței (n. 1818)

1903: Fondarea, la Detroit, a Companiei „Ford Motor Company” de către Henry Ford.

La 4 iunie 1896, Henry Ford, în vârstă de 32 de ani, finaliza cu succes primul său transport fără cai, pe care l-a numit Quadriciclul.  După Quadriciclul inventat, Henry a început să lucreze pentru a face cat mai mult automobile de calitate și pentru a le scoate pentru vânzare. De două ori, Ford a atras investitorii pentru a stabili o companie pentru automobilele producătorului, dar ambele companii, Detroit Automobile Company și Henry Ford Corporation s-au destramat dupa numai un an de existență. Crezând că publicitatea ar încuraja populația să cumpere,Henry a început să desfășoare primele curse de mașini.La pistele de curse,numele lui Henry Ford a devenit bine cunoscut. Cu toate acestea, cei care nu aveau nevoie de mașini de curse, au început să și le dorească. În timp ce Ford a lucrat la proiectarea unei noi mașini, investitorii au organizat o fabrică. Acesta a fost această a treia încercare de formarea unei companii pentru a fabrica automobile, Ford Motor Company, care a avut succes. La 15 iulie 1903, Ford Motor Company a vandut prima sa masina lui Dr. E. Pfennig, un medic dentist, pentru $ 850. Ford a lucrat pentru a îmbunătăți in continuu proiectarea mașinilor și a creat în curând Modelele B, C, și F.

1913: A fost declanșat cel de-al doilea război balcanic, între foștii aliați (Bulgaria împotriva Greciei, Serbiei și Muntenegrului), cărora li se va alătura România și Turcia (16/29)

1913: S-a născut Ion Banu, filosof român, membru al Academiei Române (d. 1993)

1925: S-a născut Anatol E. Baconsky, poet, prozator, eseist, traducător român (d. 1977)

1931: S-a născut Alexandru Vulpe, istoric și arheolog român, membru corespondent (1996) al Academiei Române.

Alexandru Vulpe (n. 16 iunie 1931, București) este un istoric și arheolog român, membru corespondent (1996) al Academiei Române, directorul Institutului de arheologie “Vasile Pârvan”. Alexandru Vulpe a absolvit Facultatea de istorie a Universității București, studiind istoria antică și filologia clasică. Din 1965 devine cercetător științific al Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan” din București, iar în 1968 obține titlul de doctor în istorie cu lucrarea “Necropola hallstattiană de la Ferigile” (conducător științific Ion Nestor). începând cu 1976 devine membru corespondent al Institutului Arheologic German și membru al Consiliului Permanent al Uniunii Internaționale de Științe Pre- și Protoistorice (U.I.S.P.P.). În 1990 devine șeful secției de arheologie preistorică din cadrul Institutului de arheologie și profesor asociat al Facultății de Istorie din Universitatea București. Din 1991 este membru al Comitetului Executiv al U.I.S.P.P., iar din 1999 este director al Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan”. A susținut prelegeri la universitățile din Heidelberg, Berlin, Bonn, Frankfurt am Main, Marburg, Münster, Giessen, Saarbrücken.În anul 2000 a fost decorat cu ordinul “Steaua României” în grad de comandor, iar din 2009 este membru titular al Academiei Române și președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie.

1940: Al Doilea Război Mondial: Franța cere armistițiu, încheiat la 22 iunie cu Germania și, la 24 iunie, cu Italia

1940: Guvernul condus de Paul Reynaud a demisionat. Mareşalul Phillipe Petain, erou în Primul Război Mondial, devine premier al guvernului francez de la Vichy.

1955: Papa Pius al XII-lea îl excomunică pe Juan Perón.

1958: În noaptea de 16/17 iunie au fost condamnați la moarte și executați organizatorii revoluției anticomuniste, din 1956, din Ungaria (Imre Nagy, Pal Maleter, Miclos Gimes); au fost reabilitați juridic în iunie 1989, iar la 16 iunie 1989 au avut loc funeraliile naționale ale lui Imre Nagy.

1963: A fost lansată nava cosmică Vostok-6, pilotată de Valentina Terescova, prima femeie cosmonaut.

1964: Au fost grațiați deținuții politici din România.

1977: Leonid Brejnev devine președinte al URSS.

 1977: A murit Wernher von Braun, inginer german (n. 1912)

 Dr. Wernher Magnus Maximilian Freiherr von Braun, cunoscut mai ales ca Wernher von Braun (n. 23 martie 1912, Wyrzysk, Prussia, d. 16 iunie 1977, Alexandria, Virginia, SUA) a fost un om de știință germano-american, pionier și vizionar al dezvoltării tehnologiei și zborurilor rachetelor. Wernher von Braun, conducător al programului german de creare a rachetelor germane (cea mai cunoscută: V-2) atât înainte de-al Doilea Război Mondial, cât și în toiul lui, a fost adus în Statele Unite, împreună cu o bună parte a echipei sale științifice de la Peenemünde, printr-o operație secretă numită Operațiunea Paperclip. A devenit cetățean al Statelor Unite. A lucrat la programul militar american ICBM (Intercontinental ballistic missiles “rachete balistice intercontinentale”), apoi la NASA, ca director al Centrului Marshall pentru Zboruri Spațiale (Marshall Space Flight Center) și ca șef al proiectului rachetei Saturn V, superracheta anilor 1960 care a permis Statelor Unite să lanseze în spațiu nave din ce în ce mai performante din seria programului spațial Apollo, care a culminat cu aselenizarea astronauților în misiunile spațiale Apollo 11, Apollo 12, Apollo 14, Apollo 15, Apollo 16 și Apollo 17. Von Braun este unanim considerat „părintele” programului spațial al Statelor Unite, fiind de asemenea amintit ca liderul științific al echipei de specialiști din Germania Nazistă care a proiectat și realizat racheta V-2, care a ucis peste 7.000 de oameni în Marea Britanie în 1944 și 1945 (la care se adaugă un număr și mai mare de victime în anii de dezvoltare și testare în Germania a rachetei).

1983: Iuri Andropov devine președinte al URSS.

1990: În cadrul unei ședințe de guvern au fost analizate Manifestațiile din Piața Universității. Președintele și Guvernul cer intervenția armată și sprijinul populației.

1991: A fost inaugurat al doilea Pod de Flori.

Podul de Flori reprezintă denumirea a două acțiuni ce s-au derulat pe malurile râului Prut la începutul anilor ’90 ai secolului XX. Cu această ocazie, pentru prima oară după cel de-al doilea război mondial, frontiera româno-sovietică a putut fi traversată fără acte. În mod simbolic, la aceste evenimente au fost lansate flori pe apa Prutului, de pe ambele maluri. Acest detaliu a dat numele manifestărilor respective.

Primul Pod de Flori: A avut loc pe 6 mai 1990. În cadrul acțiunii, locuitorilor din România li s-a permis ca în ziua respectivă, între orele 13:00 și 19:00, să treacă Prutul în Moldova Sovietică fără pașaport și viză. De-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut, au fost create opt puncte de trecere: Miorcani – Pererita, Stânca – Costești, Iași – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albița – Leușeni, Fălciu – Țiganca, Oancea – Cahul și Galați – Giurgiulești. La eveniment au participat aproximativ 1.200.000 de oameni. „Zecile de mii de români de pe ambele maluri au răbufnit ca un fluviu. Românii (de la Vest de Prut – n.r.) au fost primii care au intrat în URSS fără permisiune”, povestește ministrul Culturii și Cultelor de atunci, Ion Ungureanu. După această acțiune, procedurile de trecere a frontierei sovieto-române au fost simplificate considerabil.

Al doilea Pod de Flori: S-a desfășurat pe 16 iunie 1991. De data aceasta, locuitorii din Moldova au putut să treacă fără acte hotarul în România.

1993: Inaugurarea primului post privat de televiziune din România – S.O.T.I.

1995: Un măslin adus din Israel și oferit Papei Ioan Paul al II-lea a fost plantat în gradina Vaticanului pentru a marca prima aniversare a stabilirii relațiilor diplomatice între Sfântul Scaun și statul evreu.

1997: A fost adoptat Tratatul de la Amsterdam (Maastricht II), prin care se dorea crearea – prin extinderea UE – a unei Europe unite.

2003: Argentinianul Luis Moreno-Ocampo a depus jurământul, devenind astfel primul Procuror al Curţii Penale Internaţionale (CPI), instanţă care se ocupă de sancţionarea încălcărilor grave ale drepturilor omului.

2004: O echipă de cercetători de la Universitatea Innsbruck (Austria) a publicat, în revista de știință „Nature”, un articol în care anunța realizarea primei „teleportări”; experimentul nu presupunea deplasarea dintr-un spațiu în altul, ci transferarea proprietăților fizice ale unui foton unui alt foton, instantaneu, fără a exista nici o cale de comunicare între cele două particule de lumină.

2005: Al IV-lea Congres Internațional de Cardiologie Intervențională. (Târgu Mureș, 16-18)

2005: Companiile Electro-Motive Diesel (EMD) și CFR Călători lansează pe piață prima serie de locomotive Diesel electrice clasa 621 modernizate.

2005: Premieră națională a unei piese de teatru în limba rromani, „Zurinka”, de Ziua Mondială a Limbii Rromani, stabilită de UNESCO pentru data de 16 iunie. (Teatrul „Ariel” din Târgu Mureș)

2005: Președintele Traian Băsescu și premierul Călin Popescu-Tăriceanu participă la reuniunea Consiliului European de vară. Șeful statului român are o întrevedere cu regele Belgiei, Albert al II-lea. Este prima dată când România și Bulgaria participă, în calitate de observator, la lucrările Consiliului European (Bruxelles, 16-17)

 2013: A murit Iustin Pârvu, arhimandrit, stareț al Mănăstirii Petru Vodă (n. 1919)

Iustin Pârvu (n. 10 februarie 1919, satul Poiana Largului, județul Neamț – d. 16 iunie 2013) a fost un cunoscut duhovnic și stareț al Mănăstirii Petru Vodă din județul Neamț și un militant al mișcării legionare. Împreună cu Cleopa Ilie, Arsenie Boca, Ioanichie Bălan, Dumitru Stăniloae și Arsenie Papacioc, a fost un important reprezentant al ortodoxiei românești contemporane.