11 iunie în istorie

1184 î.Hr.: Războiul troian – Potrivit calculelor lui Eratostene, Troia este arsă.

Războiul troian a fost un conflict militar celebru al Antichității, care i-a avut ca protagoniști pe eroii ahei și inamicii acestora, locuitorii orașului Troia din Asia Minor. Conform mitologiei grecești, neînțelegerea ar fi izbucnit după ce Paris, prințul Troiei, ar fi răpit-o pe Elena, soția lui Menelaus, regele Spartei. Deși neconfirmată istoric, legenda Războiului Troian este una din cele mai importante teme ale literaturii Greciei Antice, mai ales datorită celor două mari epopei, Iliada și Odiseea, atribuite lui Homer. Iliada relatează parțial ultimul an al asediului Troiei, iar Odiseea descrie drumul întortochiat al întoarcerii acasă a lui Ulise (Odiseu), regele Itacăi și unul din principalii lideri ai armatei aheilor. Alte segmente ale legendei sunt redate într-un ciclu de poeme eroice care nu a supraviețuit decât sub forma unor fragmente. Episoadele războiului au constituit material tematic și sursă de inspirație pentru tragedia greacă sau pentru poeții romani Virgiliu și Ovidiu.

Cauzele războiului troian sub aspect mitic sunt complexe, deoarece au antrenat chiar și zeitățile Olimpului. Se spune că în timpul nunții zeiței Thetys cu regele tesalian Peleus, tocmai când zeii dănțuiau, și-a făcut apariția Eris, personificarea discordiei, înciudată că nimeni nu s-a gândit să o invite, și a aruncat în mulțime un măr de aur pe care stăteau scrise cuvintele „celei mai frumoase”. Văzând mărul, Hera, Atena și Afrodita s-au grăbit să-l revendice, susținând fiecare în parte că le întrece în frumusețe pe celelalte două. Nereușind să ajungă la o înțelegere, cele trei zeițe au hotărât să ceară o opinie imparțială. De aceea l-au ales ca arbitru pe prințul troian Paris. Ademenit cu diferite daruri de învrăjbitele olimpiene, Paris i-a oferit în cele din urmă mărul Afroditei, după ce aceasta i-a promis că Elena, cea mai frumoasă femeie pământeană, îi va deveni soție. Prin farmecele specifice, zeița a determinat-o pe Elena să se îndrăgostească de Paris și să fugă cu el în Troia. Agamemnon, regele din Micene, a hotărât să răzbune onoarea fratelui său Menelaus printr-un război îndreptat împotriva cetății care a făcut posibilă rușinea. De altfel, relațiile dintre Troia și restul Greciei erau oricum foarte tensionate. Războiul dintre troieni și ahei a durat zece ani, timp în care mulți eroi au murit, și din tabăra Eladei (Ahile, Aiax, Patrocles, Antiloh etc.) și din cea a Troiei (Hector, Deifob, Paris etc.). Chiar și lumea zeilor s-a divizat în susținerea uneia sau alteia din cele două tabere: Poseidon, Hera, Atena, Hefaistos și Hermes erau de partea aheilor, iar Ares, Apollo, Afrodita, Artemis și chiar Zeus erau de partea troienilor. Într-un sfârșit, aheii reușesc să pătrundă în cetatea asediată, prin vicleșugul calului troian. Lipsiți de milă, ei îi masacrează fără discriminare pe locuitorii Troiei și profanează templele, gest ce va atrage mânia zeilor. Puțini dintre ahei au reușit să se întoarcă acasă după război: cei care nu au murit în luptă, au fost zdrobiți la întoarcere de apele înfuriate ale lui Poseidon. Câțiva ahei au întemeiat colonii pe țărmurile cele mai îndepărtate ale lumii, purtați fiind de forțele divine. Dintre troieni, un număr redus a reușit să supraviețuiască masacrului. Mult mai târziu, romanii aveau să pretindă că sunt descendeții prințului Enea, frate al lui Paris, care, după căderea cetății, s-a întreptat către Italia împreună cu alți troieni supraviețuitori. Legenda este istorisită de Vergilius în epopeea Eneida.

Grecii antici credeau că războiul troian chiar a existat, că a fost un eveniment istoric. Ei ziceau că a avut loc în secolul al XIII-lea i.Hr. sau al XII-lea i.Hr. și că Troia se afla în vecinătatea strâmtorii Dardanele, adică în nord-vestul Turciei actuale. Până în Epoca modernă s-a crezut că atât războiul cât și orașul erau doar niște mituri și nu au existat. În 1870 însă, arheologul german Heinrich Schliemann a excavat un sit arheologic, și a estimat că ar putea fi chiar rămășițele Troiei, lucru confirmat și de alți câțiva cercetători. Nu au rămas însă dovezi clare că Troia lui Homer chiar a existat, sau că oricare din evenimentele prezentate în poemele eroice a avut loc. Mulți savanți au căzut de acord că mitul războiului troian ar putea avea și un miez istoric, epopeile homerice fiind astfel o fuziune de relatări despre asedii și expediții ale grecilor din Epoca Bronzului sau perioada miceniană. Cei care cred că legenda războiului troian derivă dintr-un anumit conflict istoric, îl plasează de obicei între 1300 î.Hr. și 1200 î.Hr., preferând adesea datele oferite de Eratostene (1194 î.Hr. – 1184 î.Hr.) care corespund cu arderea Troiei a VII-a.

1509: Căsătoria regelui Henric al VIII-lea al Angliei cu Ecaterina de Aragon, prima dintre soțiile sale.

1770: Exploratorul englez James Cook a descoperit Marea Barieră de Corali din largul coastei australiene.

1788: Exploratorul rus Gerasim Izmailov ajunge în Alaska.

1848: Începutul revoluției pașoptiste în București. Domnitorul Gheorghe Bibescu este silit să semneze „Constituția” (proclamația și programul de la Islaz) și să recunoască guvernul revoluționar provizoriu.

1859: A murit  Klemens Wenzel von Metternich, politician austriac (n. 1773)

Klemens Wenzel Nepomuk Lothar von Metternich-Winneberg zu Beilstein (n. 15 mai 1773, Koblenz — d. 11 iunie 1859, Viena) a fost un om de stat austriac și unul dintre cei mai importanți diplomați ai timpului său. A făcut parte din marea aristocrație imperială, născut fiind în familia conților (în germană Graf, în Transilvania Grof) renani von Metternich-Winneberg. În anul 1813 a fost ridicat la titlul de principe (în germană Fürst). Din 1809 a ocupat funcția de ministru de externe al Imperiului Austriac. În ultimii ani de domnie ai împăratului Francisc I și în perioada domniei împăratului Ferdinand I, a fost de facto, conducătorul statului austriac. La Congresul de la Viena, a fost principalul negociator și eminența cenușie a istoricului eveniment. Din punct de vedere politic, el apare ca un apărător al drepturilor monarhice inalienabile, într-o Europă în care începea să adie vântul democrației, fiind considerat deseori un conservator inflexibil și reacționar. Perioada dintre înfrângerea lui Napoleon la Waterloo în 1815 și Revoluția din 1848 este cunoscută ca Epoca lui Metternich.

1864: S-a născut Richard Strauss, compozitor și dirijor german (d. 1949)

 Richard Strauss (n. 11 iunie 1864, München – d. 8 septembrie 1949, Garmisch-Partenkirchen) a fost compozitor și dirijor german, strălucit reprezentant al muzicii cu program și a realizat o sinteză modernă a unui romantism aflat în prelungirea idealului clasic. I-a urmat ca dirijor lui Hans von Büllow la conducerea orchestrei din Meiningen. A dirijat la operele din Berlin, München, Viena.

1903: Regele Serbiei Alexandru I și regina Draga sunt asasinați de membri ai grupării panslaviste Mâna Neagră, care urmăreau îndepărtarea Serbiei de sub influența vestică, în folosul Rusiei. Deoarece ofițerii implicați în atentat făceau parte din Regimentul 6 Infanterie, care purta numele “Regimentul Regele Carol al României”, Carol I al României a telegrafiat la Belgrad anunțând că renunță la patronajul onomastic asupra regimentului respectiv.

1910: S-a născut Jacques-Yves Cousteau, oceanolog francez (d. 1997)

Jacques-Yves Cousteau (n. 11 iunie, 1910, Saint-André-de-Cubzac, departamentul Gironde, Franța; d. 25 iunie 1997, Paris) a fost un ofițer francez, oceanograf, cercetător, explorator. A fost de asemenea scriitor, fotograf, producător de film, inventator, inovator și explorator al vieții subacvatice, care a devenit cunoscut în întreaga lume în calitate de comandant al navei Calypso.

1941: Al Doilea Război Mondial: Acordurile româno-germane de la München și Berchtesgaden. România se angajează să participe la războiul antibolșevic, alături de Germania.

1948: Marea Adunare Națională votează Legea privind naționalizarea principalelor întreprinderi industriale, miniere, bancare, de asigurări și de transport (Legea nr. 119).

1955: A avut loc cel mai grav accident din istoria curselor auto: s-au înregistrat 83 de morți și cel puțin 100 de răniți într-un accident produs pe circuitul Leu Mans. Un Mercedes pilotat de francezul Pierre Levegh s-a lovit de Austinul britanicului Lance Macklin, s-a răsucit în aer și a explodat.

1974: A murit Julius Evola, filosof italian (n. 1898)

Julius Evola (n. 19 mai 1898 – d. 11 iunie 1974) a fost un publicist și filosof politic italian, apropiat de dreapta radicală europeană. A fost un autor pe cât de prolific și strălucit pe atât de controversat. Principalele sale lucrări Revolta contra lumii moderne (Rivolta contro il mondo moderno, 1934), Oamenii printre ruine (Gli uomini e le rovine, 1953), Fascismul (Il Fascismo, 1964) sunt traduse în toate limbile de circulație internațională. În perioada postbelică a fost marcat de ezoterism, manifestînd un interes aparte pentru mistica medievală germană și pentru curentele filosofico-religioase orientale (în special pentru budism și taoism).

1978: Virginia Ruzici, jucătoare de tenis de câmp, cucerește titlul de campioană la Roland Garros, fiind prima româncă laureată atât la simplu, cât și la dublu, alături de jucătoarea iugoslavă Mima Iausovec.

 1979: A murit John Wayne, actor american (n. 1907)

John Wayne (n. 26 mai, 1907, Iowa – d. 11 iunie 1979) a fost un actor american, vedetă a nenumărate western-uri. S-a numit inițial Marion Robert Morrison, dar părinții i-au schimbat numele în Marion Michael Morrison pentru că au dorit ca următorul lor fiu să poarte numele Robert. Numele de scenă John Wayne (de la generalul „Mad Anthony” Wayne) i-a fost dat de regizorul Raoul Walsh, cel care de altfel l-a și descoperit pe Wayne, cu ocazia filmării în 1930 a westernului The Big Trail, în care Wayne juca rolul principal. Prietenii și admiratorii îl numeau însă The Duke, nume dat de vecinii săi din Glendale, California. În 1969 a câștigat Oscarul pentru rolul său din filmul True Grit. În patru decenii de actorie Wayne a apărut în 250 de filme. Dintre acestea, majoritatea au fost regizate de John Ford, iar cele mai importante filme ale sale au fost She Wore a Yellow Ribbon (1949) și The Quiet Man (1952). John Wayne a fost căsătorit de trei ori și a avut șapte copii și 16 nepoți. În ultimii peste zece ani din viață Wayne s-a luptat cu cancerul, mai întâi la plămâni pentru ca mai apoi decesul să fie provocat de cancer la stomac.

1985: Un ou Fabergé a fost vândut pentru £1.375.00 la New York, Statele Unite.

1992: S-a desfășurat primul Târg Internațional de Carte „Bookarest” organizat la București în perioada 11-14 iunie 1992.

1997: Congresul american a cerut administraţiei de la Casa Albă să sprijine aderarea României la NATO, din primul val.

2004: Au loc funeraliile lui Ronald Reagan la Washington National Cathedral.

2005: Jurnalista franceză Florence Aubenas și însoțitorul ei, ghidul irakian Hussein Hanoun, au fost eliberați după 157 de zile de captivitate în Irak.

2008: Un incendiu a distrus Biserica Evanghelică din Bistrița, monument reprezentativ pentru tranziția de la stilul gotic la cel renascentist în Transilvania.

 Biserica Evanghelică, aflată în centrul orașului Bistrița, este un monument de arhitectură reprezentativ pentru tranziția de la stilul gotic la cel al Renașterii în Transilvania. Cu o înălțime de 75 m, se află pe locul al 5-lea între bisericile din România. Turnul ei este însă cel mai înalt turn medieval din țară, deoarece singura biserică medievală dintre cele patru care o întrec în înălțime – cea de la Cluj – are turnul din epoca modernă. Stranele Bisericii Evanghelice din Bistrița sunt o capodoperă a mobilierului renascentist din Transilvania. Ele au fost realizate de meșterul Johannes Begler în secolul al XVI-lea și sunt prevăzute cu un amplu coronament în formă de baldachin și sunt decorate cu intarsii geometrice.

Pe data de 11 iunie 2008, orele 19, ora locală, a izbucnit un incendiu la baza turnului bisericii. Ceasul din turn era oprit la ora 18:05, dar mecanismul ceasului fusese scos datorită renovării turnului. Din cauza schelelor din lemn de brad în care era îmbrăcat turnul, focul s-a extins rapid până sus. Schelele din lemn de brad au fost proiectate de prof.dr.ing. Szabo Balint de la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, Facultatea de Arhitectură și Urbanism. (Proiectul includea lemn ignifugat, însă la licitație primăria a renunțat la această soluție din cauza costurilor „prea mari” și relativei inutilități. Lemnul ignifugat ar fi putut rezista la incendiu 15, maxim 20 minute.) În mai puțin de o jumătate de oră acoperișul turnului, precum și acoperișurile a trei dintre turnurile mici care reprezentau dreptul de judecată al orașului medieval (cunoscut în limba latină drept ius gladii) s-au prăbușit. Pagubele au fost estimate de evaluatori la peste un milion de euro. Conform declarațiilor comisarului șef Sidor Bodescu, șeful Inspectoratul Județean de Poliție Bistrița-Năsăud, vinovați de producerea incendiului au fost trei copii, cu vârste cuprinse între 12 și 15 ani, care se ocupau cu colectarea fierului vechi. Ei au fost acuzați de distrugere din culpă și deoarece erau minori, răspunderea a revenit părinților. Parohia Evanghelică, proprietarul bisericii, a angajat o firmă specializată în restaurarea de monumente care a decis îngrădirea bisericii cu un gard din sârmă. Pentru repararea clădirii, care s-a dorit a fi făcută în regim de urgență, parohia și mai multe ONG-uri au deschis conturi pentru a colecta banii necesari.