10 iunie în istorie

 323 î.Hr.: A murit Alexandru cel Mare (n. 356 î.Hr.)

Alexandru cel Mare (n. 20 iulie 356 î.Hr. – d. 10 iunie 323 î.Hr.), cunoscut și sub numele de Alexandru Macedon, Alexandru al III-lea al Macedoniei sau Alexandros III Philippou Makedonon, rege al Macedoniei (336 î.Hr.-323 î.Hr.), a fost unul dintre primii mari strategi și conducători militari din istorie. Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe macedoneni stăpâni ai Orientului Apropiat. La moartea sa, la vârsta de 32 de ani, Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată. Alexandru a contribuit substanțial la răspândirea culturii elene în întreaga lume.

1415: Prima mențiune documentară a funcției de „spătar” în Țara Românească (atribuțiile acestuia erau comanda armatei și prezentarea însemnelor autorității domnești la ceremonii).

 1437: A murit Ioana de Navara, a doua soție a regelui Henric al IV-lea al Angliei (n. 1370)

 1672: S-a născut Petru I cel Mare, țarul Rusiei (1682-1725) (d. 8 februarie 1725).  A condus Rusia din 7 mai (27 aprilie) 1682 până la moartea sa.

1836: A murit André-Marie Ampère, fizician și matematician francez (n. 1775)

André-Marie Ampère (20 ianuarie 1775 – 10 iunie 1836), a fost un fizician și matematician francez. A descoperit legea interacției curenților electrici (1820) și a propus ipoteza curenților moleculari pentru explicarea magnetismului corpurilor, fiind considerat unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului.

1860: S-a născut Hariclea Hartulari Darclée, soprană româncă (d. 1939)

1912: Mitingul aviatic de la Aspern (Austria) la care Aurel Vlaicu a obținut un mare succes; aflat în competiție cu piloți celebri ai timpului, a obținut premiul I pentru aruncarea unui proiectil la țintă, de la o înalțime de 300 metri și premiul al II-lea, pentru aterizarea la punct fix.

1922: În Sala Filarmonicii din Petrograd începe procesul public intentat de bolșevici unor preoți care s-au opus confiscării bunurilor bisericești. Principalul acuzat este mitropolitul Veniamin al Petrogradului, și, alături de el, alte 86 de persoane.

1940: Al Doilea Război Mondial: Italia declară război Franței și Marii Britanii

1940: Al Doilea Război Mondial: Canada declară război Italiei

1940: Al Doilea Război Mondial: Norvegia se predă forțelor germane

1944: Al Doilea Război Mondial: Trupele naziste au ucis aproape 650 de civili, locuitori ai satului Oradour-sur-Glane, Franța.

1967: A murit Spencer Tracy, actor american (n. 1900)

Spencer Tracy (n. 5 aprilie 1900 – d. 10 iunie 1967) a fost un actor de scenă și de film, de două ori câștigător al premiului Oscar, care a apărut în 74 de filme între 1930 și 1967. Tracy este privit în general ca unul dintre cei mai buni actori de film americani ai tuturor timpurilor.

1967: A încetat Războiul de Șase Zile dintre Israel, Siria, Egipt și Iordania

Războiul de Șase Zile a fost un conflict armat între Israel și alianța formată din statele arabe Egipt, Iordania și Siria. Acest război a durat între 5 și 10 iunie 1967. În urma victoriei militare asupra coaliției arabe, Israelul a ocupat Fâșia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan și Cisiordania. Războiul de Șase Zile a fost cel de-al treilea conflict armat arabo-israelian.

1999: Deputaţii au adoptat Legea accesului la dosarele fostei Securităţi – Legea “Ticu Dumitrescu”.

Constantin-Grigore Dumitrescu, cunoscut ca Ticu Dumitrescu, (n. 27 mai 1928, Ciumați, Prahova, România – d. 5 decembrie 2008, București, România) a fost un om politic român, fost deținut politic, fost senator de orientare creștin-democrată (PNȚ-CD), președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, inițiatorul Legii Deconspirării Securității și al Legii Lustrației, proiecte vehement contestate de cei vizați. Din 1990 a fost membru al CPUN, senator în două legislaturi (1992-2000), președinte al Asociației Naționale a Foștilor Deținuți Politici din România – A.F.D.P.R. –, din 1990 și Președinte al Uniunii Internaționale a Foștilor Deținuți Politici (1991-1999). A fost membru al Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) din anul 2006.

 A fost eliminat din Facultatea de Drept înainte de a fi arestat de Securitate și condamnat ca deținut politic la ani grei de închisoare. După eliberare, la cererea sa de a continua studiile universitare, Ministerul Învățământului, într-o comunicare oficială, îi respinge solicitarea, motivând că „se menține eliminarea din toate universitățile din țară pentru activitate antidemocrată”.

A urmat destinul familiei sale în lupta împotriva comunismului, fiind arestat în repetate rânduri de Siguranța și Jandarmeria comunistă pe când era elev al „Liceului Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, colaborator apropiat al profesorului Virgil Șerbănescu, liderul Partidului Național Țărănesc pe județul Prahova, sau student (1945-1948). După eliminarea din facultate, urmărit de Securitate, devine fugar, pentru ca în 1949 să fie arestat și apoi condamnat ca deținut politic, pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Eliberat în 1953 cu domiciliu obligatoriu, este rearestat în 1958 și condamnat la 23 de ani de muncă silnică pentru crima de uneltire. În 1962 i se comută pedeapsa la 6 ani închisoare corecțională. A supraviețuit detenției din închisorile și lagărele de exterminare comuniste, fiind eliberat în 1964, odată cu grațierea unei părți a deținuților politici din România (deținuții evrei din Comerțul Exterior, condamnați în mod abuziv pentru „uneltire impotriva ordinei sociale” și „subminarea economiei naționale”, au rămas în parte în închisorile în care se aflau la vremea respectivă).

În închisorile comuniste a avut o atitudine demnă, refuzând reeducarea și obediența față de exigențele impuse în spațiul concentraționar românesc, distingându-se aici epocile în care a fost deținut în Zarca Aiudului, la Botoșani și Văcărești. Din memorialistica epocii, scrisă de colegii săi de suferință, a reieșit cu pregnanță caracterul său puternic și intransigența față de regimul comunist.

Pentru a-și câștiga existența și totodată ca măsură de autoizolare, a lucrat pe diferite șantiere forestiere din Munții Cernei, Munții Bucegi, Munții Oituz și Munții Vrancei. A prestat diferite munci (șef echipă, muncitor, funcționar tehnic). După 1970 a devenit șeful unui mic șantier de construcții forestiere din Vrancea, care a fost timp de 17 ani consecutiv printre cele mai eficiente și rentabile șantiere din cadrul Ministerului Economiei Forestiere și de aici, venind de la sine, diplome și medalii, pe care însă nu le-a cerut și nu le-a dorit niciodată. În acest context, pentru activitatea profesională este menționat în ziarele vremii și este decorat cu Ordinul Muncii clasa a III-a, „datorită rezultatelor bune obținute în cinci ani de către șantier”. Astfel, în ziarul Scânteia din ziua de miercuri 13 ianuarie 1988, inginerul Constantin Dumitrescu, era citat într-un articol intitulat „Cu energia minții și a brațelor. În Vrancea, pe firul noilor hidrocentrale”: „Avem două astfel de echipe în cadrul brigăzii: cea condusă de comunistul Voicu și o alta, condusă de comunistul Nicolae Bunghez. E o veche dispută pentru întâietate între aceste două formații. Nici una nu se lasă mai prejos, amândouă preiau lucrările de mai mare dificultate: și unii și alții le predau în avans beneficiarilor. Bunghez a lucrat pe Valea Nărujei și a Putnei, și-a încheiat cu două luni mai devreme sarcinile pe 1987. …- De fapt, oamenii sunt totul. Avem o forță de muncă stabilă; avem, mai cu seamă, un nucleu de comuniști care se bucură de stimă, de ascultare, sunt urmați în toate acțiunile și sunt oameni de acțiune….În general, drumurile sunt…munca noastră. Noi avem la activ rețeaua de drumuri forestiere din zonă – circa 500 km de drumuri”.

La 22 decembrie 1989 a pătruns cu ceilalți oameni de curaj în sediul Comitetului Central, participând la evenimentele de atunci. De atunci s-a implicat în lupta pentru edificarea democrației în România, iar ca parlamentar a inițiat o serie de legi dintre care amintim Legea deconspirării Securității („Legea Ticu”), Legea lustrației, Legea anulării condamnărilor politice din perioada comunistă, Decretul Lege nr. 118 pentru acordarea unor reparații și drepturi foștilor detinuți politici etc. S-a afirmat în activitatea PNȚCD fiind prieten apropiat al lui Corneliu Coposu. După 2003 se retrage din activitatea politică, nefiind de acord cu compromisurile și linia spre care se îndrepta P.N.Ț.C.D.

2003: Cuplul regal spaniol, regele Juan Carlos şi regina Sofia, a sosit în Bucureşti într-o vizită de stat de două zile, la invitaţia preşedintelui Ion Iliescu.

2004: A murit Ray Charles, cântăreț și pianist american (n. 1930)

Ray Charles Robinson (n. 23 septembrie 1930 în Albany, Georgia – d. 10 iunie 2004 în Beverly Hills, California) a fost un muzician american cunoscut sub numele prescurtat de scenă Ray Charles (pentru a se evita încurcarea lui cu campionul la box Sugar Ray Robinson). El a fost un pionier în genul de muzică soul de-a lungul anilor 1950 prin fuziunea muzicii rhythm and blues, gospel, și blues, stiluri pe care la începutul carierii le-a înregistrat la Atlantic Records. El deseori a ajutat să se integreze rasial muzica country și pop de-a lungul anilor 1960 prin al său crossover de succes cu ABC Records, mai ales cu albumele sale notabile Modern Sounds. În timp ce cu ABC, Ray Charles a devenit unul dintre primii muzicieni afroamericani căruia i-au fost acordat contol artisct de către o companie de înregistrări mare. Frank Sinatra l-a numit pe Ray Charles „singurul geniu adevărat numai în show business (în engleză „the only true genius in show business”).

2008: A murit scriitorul Cinghiz Aitmatov, originar din Kârgâztan, autor sovietic tradus în lumea întreagă. A fost nominalizat la premiul Nobel pentru Literatură în 2008 (“Eşafodul”, “Vaporul alb”, “O zi mai lungă decât veacul”) (n. decembrie 1928)

 Cinghiz Aitmatov  (n. 12 decembrie 1928, Șeker, RSSA Kirghiză, URSS – d. 10 iunie 2008, Nürnberg, Germania), a fost un scriitor kîrgîz, cel mai cunoscut al țării sale. A scris în limbile rusă și kîrgîză. În 1956 este admis la Institutul de Literatură Maxim Gorki din Moscova, iar între 1958 și 1966 este corespondentul ziarului Pravda în Republica Kîrghîză. După 1985, C. Aitmatov s-a alăturat politicii de glastnost a lui M. Gorbaciov, devenind consilier al acestuia și ambasador al URSS la ONU, apoi al Rusiei la Bruxelles, pe lângă Uniunea Europeană și NATO. Între 1993 și 2008 a ocupat aceleași funcții, cu intermitențe, reprezentând Kîrgîzstanul. În 2006 a apărut în limba kîrgîză ultimul său roman, Cînd se prăbușesc munții (Mireasa eternă), prezentat de autor la Bișkek. În limba rusă traducerea a apărut în Kîrgîzstan de-abia în 2012.

2012: În România au avut loc alegeri locale.

Sărbători

România: Ziua Parașutiștilor

Portugalia: Ziua Națională

Republica Moldova: Ziua Grănicerului