Vineri, 23 mai 2014, Fundația Română pentru Democrație a inaugurat o celulă simbolică în memoria lui Corneliu Coposu, în Fortul 13 Jilava, cu ocazia manifestărilor organizate pentru celebrarea a 100 de ani de la nașterea președintelui fondator al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, în prezența fostului președinte al României, Emil Constantinescu și a istoricului Marius Oprea.
Cu această ocazie a fost prezentată și o expoziție „În memoriam”, organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), expoziție care a cuprins obiecte și probe relevante pentru crimele săvârșite de fosta Securitate, conform Agerpres.
„Ne dorim ca acest memorial să se transforme într-un muzeu al represiunii, al luptei împotriva totalitarismului. Pe la Jilava a trecut toată crema intelectualilor, a fost un penitenciar de tranzit, aici veneau toți deținuții politic înainte de a fi trimiși în alte penitenciare sau lagăre de muncă, ori înainte de a fi executați”, a declarat fostul președinte al României, Emil Constantinescu.
Cei prezenți la inaugurarea celulei comemorative, printre care s-a aflat și Rodica Coposu, sora lui Corneliu Coposu, au ținut un moment de reculegere pentru cei decedați în închisorile comuniste, iar un sobor de preoți a ținut o slujba religioasă.
„În această sală este coloana vertebrală a României (…) Locul acesta respiră moarte. Dacă se face un memorial, ar fi ca o exorcizare. Oficial, aici au murit 3.000-3.500 de oameni, însă neoficial au fost mult mai mulți. Gândiți-vă că 20% dintre deținuți decedau aici”, a spus Marius Oprea. În continuare, istoricul a vorbit despre memorialul care este rezultatul a 20 de ani de investigații în arhivele securității și de cercetări pe teren, de exhumări și interviuri cu rudele celor decedați.
„Vorbim de întâlnirea cu moartea, în cea mai crudă formă a ei, dezhumarea celor omorâți fără judecată, fără o lumânare, aruncați în gropi comune, în păduri, în mlaștini. Nu este o sarcină ușoară. Imaginați-va ce simțim noi când îi găsim pe cei morți. Pe securiști, deși i-am găsit, nu i-a judecat nimeni, însă urmașii victimelor încă mai suferă. În procesul comunismului, primul pas se face pornind de la familiile victimelor, apoi îl găsești pe cel ucis, apoi îi tragi la răspundere pe cei vinovați. Din păcate, la ora actuală, călăii au pensii de 7-8 ori mai mari decât victimele”, a încheiat Marius Oprea.
Memorialul Fortul 13 Jilava este un proiect inițiat de Fundația Română pentru Democrație în 2012 și a fost inaugurat public în 31 august 2013, cu ocazia beatificării monseniorului Vladimir Ghika, preot martir decedat în închisoarea Jilava.
Fortul 13 de la Jilava face parte din centura de fortificaţii a Capitalei compusă din 18 forturi şi din bateriile aferente, construită între anii 1870 – 1890, la iniţiativa regelui Carol, de generalul belgian Henry Alexis Brialmont (autorul fortificaţiilor oraşului Anvers) şi de căpitanul de geniu Ioan Clucer. După terminarea construcţiei, Fortul 13 Jilava a fost folosit ca depozit de muniţii şi garnizoană militară până în anul 1907, când la Jilava au fost aduşi o parte dintre ţăranii arestaţi. Din acel an, Jilava a fost amenajată ca închisoare militară, subordonată Statului Major al Armatei, până la 1 aprilie 1848, când a trecut în subordinea Ministerului de Interne, Direcţia Generală a Penitenciarelor. Aici au fost deţinuţi şi judecaţi membri ai Partidului Comunist, muncitori implicaţi în greva de la Atelierele CFR Griviţa, din 1933, dar şi opozanţi ai mişcării legionare. În 1940, 64 dintre aceştia au fost împuşcaţi la Jilava. Tot aici, şase ani mai trâziu, au fost încarceraţi cei care au alcătuit “lotul marilor criminali de război” – mareşalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Pantazi, Eugen Cristescu şi Radu Lecca. Pe 1 iunie 1946, în Valea Piersicilor de la Jilava au fost executaţi Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu şi Constantin Vasiliu.
În 2012, Fortul 13 – Jilava a fost clasat ca monument istoric de grupă A (importanţă naţională, cod IF – II – A – 21037) prin ordinul ministrului Culturii şi Patrimoniului Naţional nr. 2010 – 2012.
