Atunci când naziștii și-au predat armele, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, aliații au scăpat de cantitățile imense, conform gizmodo.com, într-un mod care nu ar fi trebuit să mire pe nimeni în anii 1940: le-au aruncat în apă. Iperita (un agent chimic foarte persistent, cunoscut și sub numele de gaz muștar), dar și alte arme chimice – cu greutatea estimată între 13.000 și 300.000 de tone -, continuă încet să se scurgă – da, chiar și acum – în Marea Baltică.
Foto: gizmodo.com
Consecințele toxice sunt evidente privind în retrospectivă, dar pe atunci exista impresia că marea părea destul de… ”mare” pentru ca rezidurile aruncate în valuri să rămână pentru totdeauna pe fundul mării.
“Marea Baltică este cunoscută sub numele de oala de noapte a Europei” declara, pentru LA Times, Yevgeny Usov (politician aparținând Partidului Verde al Rusiei) în 1992.
După ce războiul s-a încheiat, soldații britanici și americani au aruncat numeroase bombe, dar și substanțe chimice în Canalul Mânecii, precum și în apropiere de Danemarca și Suedia. Între timp, sovieticii au procedat la fel în Marea Baltică, dar, problema ivită aici erau apele de mică adâncime, precum și zona de coastă dens populată.
Deși temperaturile scăzute ale apei transformă gazul muștar într-o substanță solidă, lipiciosă, acesta rămâne toxic în continuare. Așadar, nu se știe ce se va întâmpla peste decenii cu aceste tone de gaz muștar, care vor polua în continuare zona respectivă, rămânând acoperite de ape.
Ce este cel mai rău este faptul că nimeni nu știe cu exactitate locația unde au fost aruncate aceste arme. Se pare că sovieticii nu au respectat întotdeauna perimetrele trasate pentru descărcare, iar pescarii au prins în plase substanțe de gaz muștar departe de zonele desemnate. Cercetătorii de la Universitatea de Tehnologie Militară din Polonia au găsit, de asemenea, ”urme” de gaz muștar pe coasta poloneză, tot departe de zona trasată. Între timp, în zonele în care se presupunea că au fost aruncate substanțele chimice, oamenii de știință susțin că au descoperit numeroși pești bolnavi și care prezentau anomalii genetice.
Peste 3.000 de kilograme de gaz muștar au fost prinse în plasele de pescuit, iar pescarii au avut nevoie de spitalizare pentru că au intrat în contact cu substanțele chimice. Se pare că la “Recolta de fier”, care se referă la ”rămășițele” provenite din Primul Război Mondial – și anume bombe, proiectile, sârmă ghimpată, gloanțe, schije, și pe care fermierii din Belgia și Franța le dezgroapă în fiecare an pe vechiul front de vest -, am putea adăuga și ”captura” toxică din Marea Baltică.
Alice Diana Boboc