4 aprilie în istorie

1081: Alexios I Comnenul devine împărat al Bizanțului, luându-i locul lui Nikeforos al III-lea Botaneiates. Începe astfel dinastia Comnenilor, ai cărei reprezentanți vor conduce Imperiul Bizantin mai bine de un secol.

1459: Tratat de pace între Ștefan cel Mare, domn al Moldovei (1457–1504) și reprezentantul Poloniei, Andrei Adrowasz. Se prevedea încetarea stării de război între Moldova și Polonia, îndepărtarea lui Petru Aron de la hotarele Moldovei, recunoașterea suzeranității polone de către Ștefan.

1581: După încheierea călătoriei în jurul lumii, navigatorul englez Francis Drake este înnobilat de regina Elisabeta I a Angliei.

 Francis Drake (n. cca. 1540, d. 27 ianuarie 1596) a fost un corsar, navigator, neguțător de sclavi și om politic englez din era elisabetană. El a fost al doilea comandant al flotei engleze ce a luptat împotriva flotei spaniole în 1588. A fost primul englez care a efectuat circumnavigația Pământului din 1577 până în 1580, iar la întoarcerea sa a fost făcut cavaler de regina Elisabeta I a Angliei. A murit de dizenterie, după ce a atacat fără succes San Juan, Puerto Rico în 1596. Faptele lui sunt semi-legendare și au făcut din el un erou pentru englezi, dar pentru spanioli el era asemenea unui diavol. Drake a fost cunoscut ca și El Draque (Dragonul), care era traducerea literară a numelui său, datorită acțiunilor sale. Regele Filip al II-lea a oferit o recompensă de 20 000 de ducați (cam 10 mil. de dolari după standardele din 2007) pentru capul lui. În timp ce în Anglia era plâns, în Spania era sărbătoare și bucurie.

1818: Congresul american a decretat arborarea unui steag cu câte o stea pentru fiecare stat al SUA.

1841: William Henry Harrison moare de pneumonie și devine primul președinte al Statelor Unite care moare la birou și unul dintre președinții cu cele mai scurte mandate (o lună de zile).

William Henry Harrison (n. 9 februarie 1773 – d. 4 aprilie 1841) a fost un lider militar american, politician și cel de-al nouălea președinte al Statelor Unite ale Americii (4 martie 1841 – 4 aprilie 1841). Harrison a servit ca primul guvernator al Teritoriului Indiana și, mai târziu, ca membru al House of Representatives și senator din partea statului Ohio.

Harrison a dobândit o faimă națională ca erou de război, după învingerea indienilor americani în bătălia de la Tippecanoe, din 1811, luptă în urma căreia a dobândit numele de “Tippecanoe” sau “Old Tippecanoe”. Ca general în Războiul din 1812, contribuția sa cea mai notabilă a fost obținerea victoriei în cadrul bătăliei cunoscută ca Battle of the Thames, victorie care a clarificat dominația americanilor asupra britanicilor în zona de care Harrison era responsabil.

Când William Henry Harrison a ocupat oficial funcția de președinte al Statelor Unite ale Americii, în 1841, la vârsta de 68 de ani, era cel mai în vârstă președinte al țării, record ce a ținut 140 de ani, până la alegerea lui Ronald Reagan în alegerile prezidenţiale din 1980. Harrison a murit după doar 31 de zile de la ocuparea funcției, stabilind astfel un alt record, de data aceasta neegalat, acela de a fi președintele celei mai scurte președinții din istoria SUA. Harrison a fost, de asemenea, primul președinte american care a decedat în timpul mandatului său.

1850: Domnitorul Grigore Alexandru Ghica a înființat Corpul Jandarmilor.

1905: Un cutremur care a avut loc la Kangra (India) s-a soldat cu moartea a 370.000 de oameni .

1920: A fost realizat primul film românesc de desen animat „Păcală în Lună”.

1921: S-a înființat, la București, Institutul de seruri și vaccinuri „Dr. Ion Cantacuzino”.

1939: Faisal al II-lea devine rege al Irakului.

1944: Bombardament masiv al aviației anglo-americane asupra Bucureștiului, soldat cu mari distrugeri materiale și mii de morți.

1945: Al Doilea Război Mondial: Teritoriul Ungariei a fost complet eliberat de sub ocupația fascistă, de către trupele române și sovietice.

1949: Douăsprezece națiuni: Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Belgia, Olanda, Danemarca, Italia, Luxemburg, Norvegia, Islanda, Canada și Portugalia, semnează Tratatul Nord Atlantic, creând NATO.

 Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN în franceză și spaniolă) este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie 1949. Actualmente cuprinde 28 state din Europa și America de Nord.

Alianța s-a format din state independente, interesate în mentinerea pacii si apararea propriei independențe prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să raspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. Inițial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda si SUA. La 18 februarie 1952, au aderat la tratat Grecia si Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG a devenit membra NATO.

La constituirea ei, ideea de baza a alianței, menținută timp de peste 50 de ani, era aceea a realizării unei apărări comune, credibile și eficiente. În acest sens, în articolul 5 al Tratatului se specifica: „Partile convin ca un atac armat impotriva uneia sau a mai multora dintre ele in Europa sau in America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva tuturor si, in consecinta, daca se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitand dreptul sau individual sau colectiv la autoaparare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Natiunilor Unite, va da asistenta Partii sau Partilor atacate, prin luarea in consecinta, individual si concertat cu celelalte parti, a acelor masuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea fortei armate, pentru a restaura si a mentine securitatea zonei Nord-Atlantice.”

Această frază s-a referit la început la cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva aliațiilor europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunea Sovietică ca și cum ar fi fost atacată ea însăși. Totuși temuta invazie sovietică din Europa nu a mai venit. În schimb, fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului la 12 septembrie 2001 drept răspuns la Atentatele din 11 septembrie 2001.

1968: Martin Luther King Jr. este asasinat de James Earl Ray la un motel din Memphis, Tennessee.

 Martin Luther King Jr. (n.15 ianuarie 1929, Atlanta, Georgia – d. 4 aprilie 1968, Memphis, Tennessee) a fost un pastor baptist nord-american, activist politic, cunoscut mai ales ca luptător pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare din Statele Unite ale Americii.

Cunoscut și sub abrevierea MLK, a organizat și a condus marșuri în favoarea dreptului la vot, pentru desegregare rasială și alte drepturi civice elementare pentru cetățenii de culoare nord-americani. Cele mai multe astfel de legi, și anume Civil Rights Act, Voting Rights Act, au fost promulgate sub președinția lui Lyndon B. Johnson.

În timpul unui marș pentru libertate (28 august 1963) a pronunțat unul dintre cele mai celebre discursuri: I have a dream (Am un vis). L-a cunoscut pe John Fitzgerald Kennedy care i-a acordat sprijinul în lupta împotriva discriminării rasiale. Martin Luther King a fost cel mai tânăr laureat al premiului Nobel pentru Pace în 1964 pentru lupta împotriva segregației rasiale și discriminării rasiale. A depus eforturi în lupta împotriva sărăciei precum și a opririi războiului din Vietnam. King a fost asasinat pe data de 4 aprilie 1968, în Memphis, Tennessee. După moartea sa i s-a acordat Medalia prezidențială pentru libertate în 1977 și Medalia de Aur în 2004; În 1986 ziua lui Martin Luther King a fost declarată zi federală în Statele Unite.

1968: Programul Apollo: NASA lansează Apollo 6.

1979: Președintele Zulfikar Ali Bhutto al Pakistanului este executat.

1983: Prima misiune orbitală a navetei spațiale „Challanger” (STS-6).

Naveta Spațială Challenger, construită pentru zborul pe orbită OV-099, a fost a doua navetă spațială construită de NASA, prima fiind Columbia. Prima misiune a început pe 4 aprilie 1983. Naveta a reușit să efectueze 9 misiuni complete, cea de-a zecea lansare fiind și ultima lansare pe care a efectuat-o naveta Challenger. Pe data de 28 ianuarie 1986, naveta a explodat la doar 73 de secunde de la lansare, din explozie rezultând și decesul celor șapte membri ai echipajului. Din cauza acestui accident, timp de doi ani și jumătate nici o navetă americană nu a mai realizat vreo misiune spațială, până la lansarea lui Discovery în anul 1988, în cadrul misiunii STS-26. Challenger a fost înlocuită de Endeavour, lansată pentru prima dată în 1992.

După primul zbor în aprilie 1983, Challenger a devenit rapid naveta spațială preferată a celor de la NASA având mai multe misiuni într-un an decât Columbia. În anii 1983 și 1984 Challenger a realizat 85% dintre misiunile spațiale ale NASA. Chiar și după ce au fost create rachetele Discovery și Atlantis. Challenger a fost modificată odată cu Discovery la Centrul Spațial Kennedy pentru a putea plasa Centaur-G în afara orbitei pământului. Misiunea STS-51-L a fost un succes.
 
Cu naveta spațială Challenger au ajuns în spațiu prima femeie, primul afroamerican, primul canadian, iar Challenger a fost și prima navetă lansată pe timpul nopții. Challenger a fost de asemenea și prima navetă spațială care a fost distrusă în timpul unei misiuni. Deoarece a fost distrusă atât de repede, Challenger a fost și singura navetă care nu a purtat sigla NASA.

1997: A fost fondată echipa de fotbal Sheriff Tiraspol.

Sheriff Tiraspol este un club de fotbal din Tiraspol, Transnistria, Republica Moldova. Clubul a fost fondat pe 4 aprilie 1997. FC Sheriff este cartea de vizită a orașului Tiraspol. Echipa își desfășoară meciurile pe Arena principală a Complexului Sportiv Sheriff ce are o capacitate de 14.000 locuri. În vara anului 1996 are loc debutul clubului de fotbal Tiras care evolua în Divizia B a Moldovei. După prima etapă din campionat sponsorul general al echipei devine firma Sheriff iar pe 04 aprilie 1997 echipa își schimbă numele în Sheriff a cărui președinte devine Victor Gușan. Astfel Sheriff Tiraspol este unica echipă care, începându-și evoluția în Divizia B, a reușit nu numai să ajungă în Divizia Națională ci și să câștige în mai multe rânduri titlul de campioană.

2003: A fost inaugurat Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi din București.

Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi este un muzeu național din București, amplasat în Str. Londra nr. 39, sector 1. Sunt expuse 667 hărți, gravuri, desene, litografii, precum și o serie de obiecte specifice tematicii muzeului. Exponatele sunt dispuse în cele 16 săli într-o suită ce respectă latura științifică îmbinată în mod armonios cu cea artistică, căutând să pună în valoare evoluția istorică a realizărilor cartografice pe întregul mapamond și, mai ales, a celor care se referă la spațiul geografic al țării noastre. Dintre exponatele cele mai de seamă se cuvin menționate hărțile realizate de marii geografi ai secolului al XVI-lea după informațiile provenite de la marii geografi și istorici ai antichității ca: Strabon, Ptolemeu, Herodot și alții. Printre geografii și creatorii Renașterii, perioadă din care putem vorbi de o producție cartografică, realizată pe bază matematică, se remarcă S. Münster a cărui Cosmografie a dominat, prin numeroasele ediții, producția cartografică a celei de-a doua jumătăți a secolului al XVI-lea. Marii geografi G. Mercator și A. Ortelius, inițiatori ai cartografiei științifice, sunt prezenți cu operele lor alături de alți geografi de seamă ai epocii, hărțile concepute de ei privind spațiul est-european ocupând un loc central. Puținele exponate realizate mai aproape de zilele noastre se înscriu și ele în a fixa unele momente istorice și politice generate de dorința popoarelor de a fi libere.