2 aprilie în istorie

1453: Mahomed al II-lea a început asaltul asupra orașului Constantinopol.

1513: Juan Ponce de León a abordat un teritoriu nou, căruia a dat numele de Florida, dupa numele mitic al zilei descoperirii, Pascuas Floridas/ Florii.

1711: A avut loc tratatul de alianță dintre Moldova și Rusia, încheiat la Luțk între Dimitrie Cantemir și țarul Petru I. Acest tratat prevedea o alianță militară antiotomană, dar prin el se recunoștea și domnia ereditară în familia Cantemireștilor și autoritatea absolută a domnului.

1792: Prima lege monetară în SUA. S-a stabilit ca monedă unică dolarul.

1800: La Viena are loc premiera Simfoniei Nr. 1 în Do major a lui Ludwig van Beethoven.

1803: Are loc premiera piesei de teatru tragedia Die natürliche Tochter („Fiica naturală”) scrisă între anii 1801—1803 de Johann Wolfgang von Goethe, la Teatrul Național din Weimar.

1832: Se înfiinţează Eforia spitalelor din Bucureşti.

Sistemul sanitar românesc este fără îndoială șubrezit sau mai degrabă sabotat de perpetua confuzie birocratică în privinta surselor de finanțare. Situația s-ar îmbunătăți foarte simplu. Pe vremuri au existat bani pentru toate problemele: salarii consistente pentru întregul personal medical, burse de specialitate pentru doctorii stagiari; bani pentru mobilier, tehnică medicală de ultimă oră, medicamente și tratamente costisitoare; bani pentru modernizarea spitalelor sau ridicarea altora noi. Mai mult, toți bolnavii, indiferent de tratament și poziție socială, aveau spitalizare gratuită! Și boierul, și opincarul! Pentru aceasta a fost înființată Eforia Spitalelor Civile, de către unii care gândeau la binele societății. Eforia Spitalelor Civile a luat ființă în urma unei decizii a Generalului Kisseleff din 2 aprilie 1832, prin reunirea Fundațiunilor Colțea, Pantelimon și Iubirea de Oameni-Filantropia, numindu-se ca efori vornicul Mihail Ghika, logofatul Mihail Racoviță și caminarul Alecu Ghika, iar ca „om al meșteșugului”, doctorul Picolo. În anul 1847, Gheorghe Bibescu trece sub controlul Eforiei administrația tuturor spitalelor din țară. Domnitorul aprobă bugetul, iar cheltuielile erau supuse controlului în același fel ca și cheltuielile statului. Între 1860-1864, Eforia a funcționat ca o direcție anexă a Ministerului de Interne, revenind în 1864 la un patrimoniu distinct de cel al statului, cu caracter de instituție de utilitate publică, sub numele de Eforia Spitalelor Civile. Legea din 16 octombrie 1864 a hotărât ca bugetul ei să fie supus votului Adunării Deputaților ca și bugetul statului, administrarea bunurilor sale urmand a se face dupa normele administratiei bunurilor statului cu aplicarea legii contabilității publice și controlul curții de conturi pentru verificarea gestiunii financiare. Această lege a durat până la dispariția instituției, sub comuniști. Dintre «efori» au făcut parte de-a lungul timpului medici remarcabili, precum Alexandru Davila, Nicolae Crețulescu, C. Severeanu, Alexandru Sutu, Constantin Cantacuzino, A. Fotino, dr. Gerota, Victor Gomoiu și multi altii. După numai o sută de ani de existență, Eforia Spitalelor Civile reprezenta cea mai importantă instituție de asistență publică românească. Așezămintele spitalicești Colțea, Pantelimon și Filantropia aveau deja o istorie remarcabilă la întemeierea Eforiei.

1851: Rama al IV-lea este încoronat rege al Thailandei.

1864: S-a adoptat Legea comunală, de inspirație franceză, care prevedea organizarea comunelor urbane și rurale.

1866: S-a desfășurat plebiscitul prin care populația României a fost consultată în privința aducerii pe tronul țării a unui prinț străin – Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

1867: Mihai Eminescu a publicat, în Familia, poemul Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie.

1879: Prințul Brâncoveanu, aflat în misiune specială la Copenhaga, a fost primit în audiență solemnă de regele Christian al IX-lea al Danemarcei, căruia a notificat independența României.

1884: Academia Română a însărcinat pe B.P. Hașdeu cu realizarea dicționarului Etymologicum Magnum Romaniae, al limbii istorice și poporane.

1939: A apărut, la București, săptămânal, revista România literară, sub conducerea lui Cezar Petrescu.

1944: Declarație a ministrului de externe al URSS, Viaceslav Molotov, privind intrarea trupelor Armatei Roșii pe teritoriul României. Molotov a afirmat că regimul politic existent nu va fi modificat.

1949: Au fost naționalizate farmaciile urbane, laboratoarele chimico-farmaceutice și de analiză medicală.

1964: A fost lansată stația automată sovietică Sonda-1.

1965: România și Iordania au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă.

1979: Odată cu retragerea ultimelor trupe marine britanice, a luat sfârșit prezența Marii Britanii în Insula Malta.

1982: Trupe argentiniene au debarcat în insulele Falkland, declanșând războiul Malvinelor, dintre Argentina și Marea Britanie, care a durat până la 14 iunie 1982.

 Războiul Malvinelor a fost un conflict militar și diplomatic care a avut loc în anul 1982 între Argentina și Marea Britanie și s-a desfășurat în 3 arhipelaguri din sudul oceanului Atlantic și anume: insulele Malvine (sau Falkland), Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud. Războiul a durat de pe 2 aprilie până pe 14 iunie 1982 și a pornit de la debarcarea argentinienilor pe insulele Malvine. Cauza luptei a fost suveranitatea insulelor care de-a lungul istoriei au fost ocupate de către Spania, Franța, Argentina și ocupate de Anglia în 1833. Argentina consideră o parte a teritoriului său ocupată de o forță invazoare și în documentele interne aceste insule fac parte din Provincia Țării de Foc, Antarcticii și Insulelor Atlanticului de Sud (Provincia de Tierra del Fuego, Antártida e Islas del Atlántico Sur).  În urma acestui conflict militar s-au înregistrat peste 900 de morți (649 argentinieni, 255 englezi, 3 locuitori ai insulelor) și peste 1900 răniți (1188 argentinieni și 777 englezi).

Urmări ale conflictului

Războiul Malvinelor a avut urmări clare și în viața politică a celor două state. Astfel, în Argentina, a condus la destrămarea dictaturii El Proceso care conducea țara din 1976. Această juntă militară fusese, după unii observatori politici, cea mai semnificativă dictatură argentiniană.

În Marea Britanie izbânda militară a dat puteri și mai mari guvernului condus de Margaret Thatcher și a condus la consolidarea renumelui lui Thatcher ca Doamna de Fier, respectiv la realegerea sa în anul 1983, pentu a doua oară, ca prim ministru a Regatului Unit.

1991: A început erupția vulcanului Pinatubo pe insula filipineză Luzon.

Pinatubo sau Mount Pinatubo este un vulcan activ de pe insulele Filipine, mai precis în regiunea centrală a insulei Luzon. Azi vulcanul are o înălțime de 1486 m, iar înainte de erupția din 1991 vulcanul măsura 1745 m înălțime. Așezarea vulcanului fiind la 93 km de Manila și 26 km de Angeles, găsindu-se la granița dintre provinciile Zambales, Bataan și Pampanga. Până în anul 1991 vulcanul era considerat un vulcan stins. Când spaniolii în anul 1565 cuceresc insula, insularii se refugiază pe vulcan care era pe atunci împădurit. Ultima erupție a vulcanului a avut loc la 12 iunie 1991 după o perioadă de liniște care a durat 611 ani, erupția din 1991 a fost cea mai puternică erupție vulcanică din secolul XX. Mulțumită unei prognoze făcută din timp, au fost evacuați zeci de mii de locuitori din regiune. Cu toate aceste măsuri au murit din cauza erupției 875 de oameni, regiunea fiind inundată cu scurgeri de piroclaste, gaze fierbinți, lavă și cenușă vulcanică. Urmările erupției au fost observate la distanțe enorme de vulcan, aerosolii ajungând în stratosferă, lucru care nu s-a mai întâmplat de la erupția vulcanului Krakatau din anul 1883. O altă urmare a erupței a fost formarea unei ceți cu conținut în acid sulfuric, scăderea temperaturii în medie cu 0,5 °C și reducerea stratului de ozon atmosferic.

1997: A fost semnat, la Moscova, Tratatul de uniune dintre Federația Rusă și Republica Belarus de către președinții celor două țări, Boris Elțân și Aleksander Lukașenko.

1998: Radu Vasile a fost desemnat prim-ministru de către președintele României, Emil Constantinescu.

2005: Decesul papei Ioan Paul al II-lea.

Papa Ioan Paul al II-lea (născut Karol Józef Wojtyła, n. 18 mai 1920, Wadowice, Polonia – d. 2 aprilie 2005, Vatican) a fost papă al Bisericii Catolice – episcop al Romei – și suveran al Vaticanului ales în 16 octombrie 1978.

A fost botezat Karol Józef Wojtyła. A fost primul papă de altă origine decât cea italiană de la Papa Adrian al VI-lea, din 1522. Mama sa a fost o catolică credincioasă și a ținut ca fiul ei să se nască aproape de o biserică pentru ca primele sunete auzite de fiul ei să fie „cântări aduse Domnului”. Pe când Karol încă era foarte mic, mama lui obișnuia să le spună cunoscuților „Veți vedea că fiul meu Karol va deveni o persoană importantă”.

Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978 – aprilie 2005) este considerat al treilea ca lungime din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și a lui Pius al IX-lea (31 ani).

Pe 13 mai 1981, pe când se pregătea să îi salute pe credincioșii adunați în Piața Sfântului Petru, a fost victima unui atentat dus la capăt de Mehmet Ali Ağca, care a tras cu pistolul din apropiere. Acel glonț aproape l-a costat viața pe papă, care avea să afirme despre atentat: „o mână a tras cu glonțul, alta i-a modificat traiectoria”, făcând referire la Fecioara Maria, pe care papa Ioan Paul al II-lea o venera în mod deosebit. În timpul vizitei sale din 1983 papa l-a iertat în mod public pe agresor. În 1984, înainte de vizita sa în Venezuela, poliția politică din acea țară a descoperit și contracarat un complot de asasinare a papei, pus la cale de o grupare extremistă. Pe 6 ianuarie 1995 poliția filipineză a reușit să oprească „Operația Bojinka”, care urmărea același scop.

Starea de sănătate a papei s-a agravat în primele luni ale anului 2005, când a trebuit să fie spitalizat în spitalul Gemelli din Roma din cauza unei dificultăți respiratorii. Deși i s-a realizat o traheotomie în martie, între 31 martie și 1 aprilie a suferit o septicemie din cauza unei infecții a căilor urinare. A murit pe 2 aprilie 2005 și Joseph Ratzinger (Benedict al XVI-lea) a fost declarat succesorul său.

2008: A avut loc la București summit-ul NATO (2-4 aprilie).

Summitul NATO 2008 a fost organizat în București, România între 2 și 4 aprilie 2008. Evenimentul s-a desfășurat la Palatul Parlamentului și a reunit aproape 3.000 de oficiali din 49 de țări: 26 state membre NATO și alte 23 semnatare ale Parteneriatului pentru Pace.

 Securitatea reuniunii a fost asigurată integral de România, din buget propriu. Mobilizarea forțele care au asigurat securitatea: 5.000 de ofițeri MApN, 1.500 de la SPP, și circa 23.000 de mii de la MIRA. Au fost mobilizate, de asemenea, circa 1.000 cadre medicale.

În timpul summitului nivelul de alertă teroristă a fost ridicat de la albastru (precaut) la galben (moderat), nivel care presupune că există un risc general de producere a unor atentate teroriste, ca urmare este nevoie de măsuri speciale de colaborare între instituțiile statului român.

Avioanele delegațiilor participante au aterizat pe Aeroportul Internațional Henri Coandă. Fiecare delegație a folosit, în măsura posibilităților, un avion din producția internă. Astfel, Bush a sosit cu un Boeing 747 („Air Force One”), Putin cu un IL 96-300 modern, iar Sarkozy cu un Airbus pentru deplasarea de la aeroport la Palatul Parlamentului circulația a fost restricționată, creându-se un „culoar unic”, rezervat delegațiilor oficiale. Restricțiile de circulație generate de acest culoar au fost ridicate în noaptea de 4 spre 5 aprilie.

Costuri

Costul estimat al summitului a fost de 30–35 milioane de dolari. Cheltuielile privind cazarea participanților au fost estimate la 2,6 milioane de euro. Culoarul unic a fost asigurat de municipalitatea București, bugetul alocat municipalității de către Guvern în acest scop a fost de aproximativ 3,7 milioane de euro, potrivit primarului general al capitalei, Adriean Videanu. Mașinile din coloanele oficiale au fost puse la dispoziție gratuit de firmele Mercedes și Ford.

2014: Cutremur de 8,2 grade în Chile, la o adâncime de 20 km. Președintele țării a declarat stare de catastrofă naturala în zona afectată.

SĂRBĂTORI

Ziua Internațională a Cărții pentru Copii – este aniversată, din 1967, pentru a marca ziua de naștere a lui Hans Christian Andersen (1805 -1875), scriitor danez pentru copii