30 martie în istorie

1392: Prima atestare documentară a orașului Roman în timpul lui Roman I Mușat al Moldovei.

Roman I, frate cu Petru al II-lea, a venit la domnia Moldovei după moartea fratelui său, preluând tronul în intervalul decembrie 1391 – martie 1392, iar sfârșitul domniei este datat în decembrie 1394.

Ca domn, Roman I a recunoscut suzeranitatea regelui Poloniei, precum a recunoscut-o mai întâi fratele său Petru al II-lea (1387). În 1393, îl ajută pe cneazul Podoliei Teodor Koriatovici împotriva ducelui Witold al Lituaniei, în lupta lor pentru cetatea Camenița și teritoriul înconjurător. Fiind învinși (la Bratzlaw) Teodor Koriatovici se refugiază în Ungaria, iar Roman I pierde curând domnia și este inlocuit de fiul său Ștefan I. Unii cercetători afirmă că lui Roman I i se datorează începuturile orașului din Moldova ce îi poartă numele. Este îngropat în Mănăstirea Bogdana din Rădăuți.

În documentele rămase de la Roman I se remarcă titulatura pe care acesta o folosea, și care nu fusese folosită de nici unul dintre predecesorii săi: “Marele și singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman voievod stăpânind Țara Moldovei de la munte, până la mare”. Folosirea acestei titulaturi ne arată că procesul de unificare al cnezatelor de pe teritoriul Moldovei era încheiat. Mai mult, insistența utilizarii ei în acte, îndreptățește părerea că cel care a realizat această unire, este chiar Roman I.

În 5 ianuarie 1393 Roman I se folosește titulatura “Noi Roman voievod al Moldovei și moștenitor (domnitor) al întregii Țării Românești de la munte până la malul mării”. El nefiind niciodată domnitor al Valahiei (Mari) sau Muntenia aici face referire prima dată la Moldova ca fiind micul teritoriu unde s-a creat entitatea teritorială moldovenească, apoi se referă la întreaga Țară Românească a Moldovei din estul Carpaților până la Marea Neagră.

Unul din cele mai vechi documente din Moldova este Uricul lui Roman I  din 1392 prin care voievodul, împreună cu fiii săi Alexandru și Bogdan, dăruiesc lui Ivănuș Viteazul “pentru credincioasa slujbă” trei sate pe Siret, fiind păstrat în original la Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale din București. Actul este redactat în limba slavonă, pe pergament, cu sigiliu de ceară atârnat și cu șnur de mătase roșie.

1533: Thomas Cranmer devine Arhiepiscop de Canterbury.

Thomas Cranmer (2 iulie 1489 – 21 martie 1556) a fost arhiepiscop de Canterbury în timpul domniilor regilor Angliei Henric al VIII-lea și Eduard al VI-lea. Lui se pare că i se datorează scrierea și compilarea primelor două Cărți de rugăciune comună, care au stabilit structura de bază a liturghiei anglicane pentru secole și au influențat limba engleză prin expresiile și citatele din ele. El a fost unul din primii martiri anglicani, ars pe rug în 1556 pentru erezie. Este comemorat de Biserica Anglicană pe 21 martie.

1821: Întâlnirea dintre Tudor Vladimirescu, conducător al revoluției din Țara Românească, și Alexandru Ipsilanti, liderul Eteriei. În ciuda unor grave divergențe, cei doi ajung la un acord, în urma căruia județele dinspre munte trec sub autoritatea lui Ipsilanti, iar Oltenia și județele de câmpie sub cea a lui Tudor.

1830: S-au încheiat lucrările de redactare a Regulamentelor Organice, considerate primele acte constituționale de pe teritoriul României.

1842: Anestezia a fost utilizată pentru prima dată, într-o intervenție a chirurgului american dr. Crawford Long.

1856: Se semnează Tratatul de la Paris; sfârșitul Războiului din Crimeea.

1858: Americanul Hyman Lipman din Philadephia înregistrează patentul creionului cu gumă de șters, la 88 de ani după ce inginerul englez Edward Nairne l-a realizat pentru prima dată. Ulterior, brevetul i-a fost invalidat deoarece invenția era doar o combinare a două dispozitive și nu un produs complet nou.

1866: Locotenența domnească publică Proclamația către popor, prin care recomandă alegerea prin plebiscit a principelui Carol de Hohenzollern ca domnitor al Românilor, cu drept de moștenire și sub numele de Carol I. Guvernul Ghica dă publicității un manifest, la 2 aprilie 1866, cu același sens.

1867: SUA au cumpărat Alaska și insulele Aleutine de la Rusia cu 7,2 mil. de dolari.

1879: A fost înființată Academia Română.

1889: Agenţia Telegrafică a României (cunoscută astăzi sub numele de Agerpres) şi-a început activitatea. Pe data de 30 martie a expediat la Viena ”prima telegramă”, care era practic prima ştire de presă. Înființată la 27 martie, din iniţiativa ministrului de Externe de atunci, P.P. Carp, prima agenţie de presă ”românească, naţională şi autonomă”, s-a numit, de-a lungul vremii, Agenţia Telegrafică a României sau Agenţia Română, Agenţia Telegrafică Română “Orient-Radio” – RADOR, Agenţia Română de Presă – AGERPRES, Agenţia Naţională de Presă ROMPRES şi, din 2008, Agenţia Naţională de Presă AGERPRES.

1899: George Bacovia debutează în revista “Literatorul” din București cu poezia “Și toate”, sub semnătura V. George.

1929: Este dată în funcțiune linia telefonică directă București – Budapesta.

1945: Al Doilea Război Mondial: Forțele sovietice invadează Austria.

1945: A fost promulgată Legea nr.271, pentru purificarea administrației publice, învățămîntului, presei, instituțiilor de presă. Această lege a fost folosită pentru a elimina din viața publică numeroși intelectuali de valoare.

1946: S-a înființat Opera de Stat din Timișoara.

1946: Au fost restabilite relațiile diplomatice cu Iugoslavia; primul ambasador postbelic al României în această țară a fost omul de cultură Tudor Vianu.

1951: UNIVAC 1 (Universal Automatic Computer 1), primul computer comercial din lume, este livrat de firma Remington Rand (autori J. Eckert și J. Mauchly) Oficiului de Recensământ al SUA.

1960: Intră în funcțiune prima stație meteorologică automată din România.

1981: Președintele Ronald Reagan este împușcat în piept, în afara unui hotel din Washington, D.C., de către un vagabond cu probleme psihice, numit John Hinckley Jr.

Ronald Wilson Reagan, cunoscut mai ales ca Ronald Reagan, (n. 6 februarie 1911, Tampico, Illinois – d. 5 iunie 2004, Los Angeles, California) a fost cel de-al patruzecilea președinte al Statelor Unite ale Americii. Prin politica sa intransigentă în confruntarea cu Uniunea Sovietică în perioada războiului rece, a avut o contribuție hotărâtoare la prăbușirea imperiului comunist din răsăritul Europei și la afirmarea Statelor Unite ale Americii ca singura super-putere pentru următoarele două decenii.

 Fiu al unui negustor ambulant de încălțăminte, Reagan a trebuit să recurgă la talentele sale sportive în jocul de “football” american pentru a-și putea finanța studiile universitare. În 1932 se licențiază în Științe Sociale și devine un apreciat cronicar sportiv la posturile de radio. În 1937 își începe cariera de actor de cinematograf în studiourile din Hollywood, interpretând diverse roluri, fără a depăși un nivel mediocru. În timpul celui de-al doilea război mondial este căpitan în “Air Force”, deși nu va fi niciodată trimis să lupte, din cauza vederii slabe. La o lună după ce a ajuns la Fort Mason, este transferat la unitatea cinematografică a USAF, unde produce, locuind acasă, filme de antrenament și întărire a moralului soldaților. Între anii 1947-1952 se angajează în politica profesională ca președinte al sindicatului actorilor din Hollywood, fiind remarcat pentru militantismul lui anticomunist; în această perioadă va fi recrutat de F.B.I. ca informator, cu codul “T-10”. Interesul lui pentru politică este marcat, și dealtfel repede remarcat în cercul de cunoscuți, unul dintre ei spunând că “la el e suficient să apeși un buton, și suvoiul începe să curgă”. Reagan va ține acasă discursuri politice oricui, chiar și invitaților care n-au nici un interes pentru subiect. Era așa obsedat cu lupta anticomunistă, că plictisea vorbind despre acest subiect peste tot, la studio dar și în reuniuni între amici. Doris Day spunea că “îți ținea lungi discursuri pe temele care îl pasionau”. Fosta lui soție (actrița Jane Wyman) zicea că “îl întrebi cât e ceasul, și-ți răspunde cum e făcut”; acasă, cu ocazia unui supeu, Reagan i-a relatat actriței Ann Sheridan un meci întreg de baseball pe care-l ascultase la radio; ajuns la repriza a 4-a, Wyman (soția lui) îi spune Ronnie, te rog oprește-te, pe Annie n-o interesează baseball-ul, fapt care nu l-a împiedicat pe Reagan să continue cu relatarea tuturor celor 9 reprize. În anul 1952 se căsătorește cu Nancy Davis, care-i va sta alături pentru tot restul vieții.

Reagan intră în mod activ în politică în 1954, când General Motors îi propune să țină o serie de conferințe în diversele fabrici ale concernului. Reagan își creează un important cerc de relații în lumea financiară și industrială, care, în 1964 îl determină să se consacre în mod exclusiv politicii. Participă la campania pentru alegerile prezidențiale, susținând candidatura reprezentantului republican Barry Goldwater. În 1966, Reagan candidează pentru funcția de guvernator al statului California, obținând o victorie zdrobitoare. Este reales în 1970.

Zece ani mai târziu, în 1980, Reagan este candidat al partidului republican în cursa pentru “Casa Albă”. Obține victoria împotriva președintelui democrat, Jimmy Carter, în starea de spirit a electoratului american, influențată de capturarea ca ostateci a personalului ambasadei americane din Teheran (Iran). Acești ostateci au fost eliberați în timp ce Ronald Reagan presta jurământul de președinte pe Colina Capitoliului din Washington, la 20 ianuarie 1981. În ziua de 30 martie 1981, este rănit în urma unui atentat, în urma căruia va ramane cu hemotorax stâng pentru tot restul vieții. Se vindecă, dar starea sa de sănătate este permanent marcată de diverse afecțiuni în timpul anilor petrecuți la “Casa Albă”.

Politica sa ca președinte al Statelor Unite este caracterizată de optimism și de încredere în calitățile poporului american. Pe plan economic, realizează cea mai mare reducere de impozite din istoria americană. În politica externă, se remarcă prin deciziile sale ferme, lipsite de compromisuri. În 1983 ordonă invazia Grenadei iar în 1986 bombardarea instalațiilor militare din Libia. Susține lupta de guerilă împotriva guvernului pro-castrist din Nicaragua și a mujahidinilor afgani în lupta lor contra ocupației sovietice.

 Încurajează Inițiativa de apărare strategică SDI (en:Strategic Defense Initiative), cunoscută (datorită concentrării asupra apărării spațiale împotriva rachetelor intercontinentale sovietice) sub expresia de “Războiul stelelor”, în confruntarea cu Uniunea Sovietică, pe care o definește drept “Imperiul Răului” (Empire of Evil – Godless, Communists, Liars and Spies). În 1984, Reagan obține al doilea mandat prezidențial. Urmează ani caracterizați de înăsprire a “Războiului rece”, în care timp – pe de altă parte – are mai multe întrevederi cu președintele sovietic, Mihail Gorbaciov, la Geneva, Reykjavik, Moscova și Washington, ajungând – până la urmă – la acordul istoric de eliminare a rachetelor cu rază medie de acțiune din Europa. În anchetarea scandalului provocat de vânzarea de arme guvernului din Iran, pentru finanțarea forțelor “Contras” din Nicaragua, Reagan rămâne indemn de orice culpă. Își încheie mandatul cu o popularitate în continuă creștere. Se retrage la reședința sa în California; în 1994 se anunță că suferă de boala Alzheimer. Din acest moment nu mai apare în public, starea sănătății lui se înrăutățește continuu, având nevoie de o îngrijire permanentă. Ronald W. Reagan moare la 5 iunie 2004, la Los Angeles, în vârstă de 93 de ani.

1983: Președintele american Ronald Reagan face cunoscută propunerea adresată sovieticilor, potrivit căreia SUA și-ar limita instalarea de rachete de croazieră Pershing dacă URSS ar face o mișcare asemănătoare.

1987: Tabloul “Floarea-soarelui ” al lui Vincent Van Gogh s-a vândut cu 39,85 milione de lire sterline.

2005: La televiziunea Al Jazeera a apărut o înregistrare cu cei trei români răpiți în Irak. Lângă ei apăreau două persoane mascate cu mitraliere. Marie Jeanne Ion a spus în engleză că răpitorii nu doresc nimic în schimbul lor. Toți analiștii au dedus că este vorba despre o situație atipică de răpire.