După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, SUA şi URSS au început să poarte un război ciudat. Fără tancuri, fără avioane şi fără nave de luptă. Aţi ghicit, este vorba despre războiul cuceririi spaţiului, ultimul tărâm rămas necucerit de fiinţa umană. Primii care s-au „etalat” au fost ruşii: în 1957, beep-urile transmise din înaltul cerului au fost semnalul că Sputnik se înscriese pe orbită, devenind astfel primul satelit artificial al Terrei. Patru ani mai târziu, sovieticii plusau, trimiţându-l pe Iuri Gagarin în spaţiu. Americanii erau K.O.. Cel puţin pentru moment. Următoarea miză: primul om pe Lună. În iulie 1969, răspunsul era dat întregii omeniri prin „plantarea” de către Neil Armstrong a steagului SUA în solul selenar. Astfel, „duelul” dintre cele două mari puteri se încheia cu victoria americanilor, apoi liniştea a cuprins omenirea…
Staţia spaţială MIR văzută din naveta spațială Atlantis în septembrie ’96
Foto: wikipedia.org
În urmă cu 28 de ani, mai exact pe 20 februarie 1986, Uniunea Sovietică riposta la înfrângerea suferită în bătălia pentru primul om pe Lună, plasând pe orbita terestră primul element al staţiei spaţiale MIR. Acum totul se juca pe mize mari: totul sau nimic! Construită etapizat vreme de un deceniu întreg, MIR (în limba rusă MIR se scrie MUP şi înseamnă Pace sau Lume) era o construcţie cu o structură modulară, cu o greutate superioară oricărui alt satelit artificial plasat până atunci pe orbita Pământului. Cântărind 135 de tone şi având un interior care semăna mai degrabă cu un labirint de ţevi, cabluri şi instrumente ştiinţifice, MIR avea un volum de 280 m³, fapt ce-i permitea să găzduiască, pe perioade limitate, între trei şi şase persoane, staţia fiind locuită de altfel, fără întrerupere până în august 1999.
Imponderabilitatea de la bordul lui MIR a permis realizarea de experimente medicale, farmaceutice şi tehnice, care includeau, de exemplu, producerea de cristale semiconductoare, magneţi foarte puternici, ochelari perfecţi şi medicamente precum insulina. Adunate, toate acestea depăşesc cifra de 35.000. Tot la capitolul statistici putem nota faptul că de-a lungul timpului, la bordul staţiei orbitale MIR au locuit nu mai puţin de 104 pământeni din 12 ţări. Dintre aceştia, cea mai lungă şedere la bord a avut-o misiunea lui Valeri Poliakov: 438 de zile la bordul lui MIR. Un alt record îl nominalizează pe Serghei Avdeiev ca fiind cosmonautul cu cele mai multe zile petrecute pe MIR: 747 de zile, 14 ore şi 14 minute, pe parcursul a trei misiuni.
Serghei Avdeiev
Foto: wordpress.mrreid.org
Spre sfârşitul anilor ’90, incidente precum incendiul din februarie 1997 şi ciocnirea staţiei spaţiale cu o navă de aprovizionare Progress în iunie ’97, din cauza unei manevre greşite, au pus în pericol viaţa cosmonauţilor de la bordul lui MIR, aceste două incidente deosebit de grave accentuând ideea că staţia spaţială pare învechită. Mai mult, întrucât costurile de întreţinere depăşeau lejer cifra de 250 milioane de dolari, sumă imposibil de susţinut de agenţia spaţială rusă, în iunie 2000, ultimii doi cosmonauţi ruşi părăsesc MIR, aceasta continuând să orbiteze la altitudinea de 350 de kilometri. Treptat, lucrurile încep să se precipite: în decembrie 2000, se pierde orice contact cu staţia, astfel că din acel moment prăbuşirea asistată nu mai parea posibilă. Timp de 24 de ore, specialiştii de la centrul de control au crezut că au pierdut-o definitiv. Nu s-a întâmplat aşa, legătura a fost restabilită, însă situaţia creată a fost un argument în plus că staţia spaţială MIR ajunsese la capătul călătoriei.
Fragmente ale istoriei: MIR se dezintegrează la intrarea în atmosfera terestră
Foto: hipstersgonnahip.blogspot.com
Iniţial, dezintegrarea fusese programată pentru data de 6 martie 2001, însă complexitatea operaţiunii în sine a făcut ca staţia să mai realizeze orbite în jurul Pământului până pe 23 martie. Potrivit comunicatului centrului de control al zborurilor spaţiale ruse din Korolevo, MIR şi-a încheiat misiunea la ora 05:59. Ce-a urmat după, nu mai are nevoie de nici un comentariu. În timp ce fragmentele incandescente ale fostei staţii spaţiale, mândria de odinioară a programului spaţial sovietico-rus, cădeau în apele Pacificului, întreg mapamondul asista la acest „spectacol” conenctat la media. Timp de aproximativ 45 de minute, televiziunile şi-au întrerupt programul pentru a transmite în direct imaginile dezintegrării lui MIR. Fragmentată în bucăţi ce cântăreau chiar şi 6-700 kilograme, fosta staţie spaţială lovea apele reci cu o viteză capabilă să spargă un zid de beton de 2 m grosime. După 15 ani de serviciu, MIR devenea o legendă a istoriei mult prea zbuciumate a acestei lumi. Costul total al staţiei a fost estimat de Iuri Koptev la 4,3 miliarde de dolari, costul incluzând atât dezvoltarea, cât şi asamblarea şi întreţinerea, suma respectivă clasând MIR pe locul 11 în lista celor mai costisitoare obiecte construite vreodată.
Surse: Ştiinţă şi tehnică & dli.ro
Mihăiţă ENACHE