15 martie în istorie

44 î.Hr.: Împăratul Roman Iuliu Cezar este asasinat de Marcus Brutus, Decimus Brutus și alți câțiva senatori romani.

 Gaius Iulius Cezar (n. 13 iulie, ca. 100 î.Hr.  – d. 15 martie, 44 î.Hr.) a fost un lider politic și militar roman și una dintre cele mai influente și mai controversate personalități din istorie. Rolul său a fost esențial în instaurarea dictaturii la Roma, lichidarea democrației Republicii și instaurarea Imperiului Roman. A provocat războaie de cucerire fără acceptul senatului roman. Cucerirea Galiei, plănuită de Cezar, a inclus sub dominația romană teritorii până la Oceanul Atlantic. În anul 55 î.Hr. Cezar a lansat prima invazie romană în Marea Britanie.

Cezar a ieșit învingător într-un război civil, devenind dictator al lumii romane, și a inițiat o vastă acțiune de reformare a societății romane și a guvernării acesteia. El s-a proclamat dictator pe viață și a centralizat puternic guvernarea statului slăbit din cauza războiului civil pornit tot de Cezar. Prietenul lui Cezar, Marcus Brutus, complotează pentru a îl asasina, în speranța de a salva republica. Dramatica asasinare din Idele lui Martie a fost catalizatorul unui al doilea război civil, între cezari (Octavian, Marc Antoniu, Lepidus) și republicani (între alții, Brutus, Cassius și Cicero). Conflictul s-a încheiat cu victoria cezarilor în Bătălia de la Philippi și stabilirea formală a unui al Doilea Triumvirat, în care Octavian, Antoniu și Lepidus au preluat împreună controlul asupra Romei. Tensiunile iscate între Octavian și Antoniu au condus la un nou război civil, culminând cu înfrângerea lui Antoniu în Bătălia de la Actium. Octavian a ajuns liderul absolut al lumii romane.

Perioada de războaie civile a transformat Republica Romană în Imperiul Roman, cu nepotul de bunic, în același timp și fiu adoptiv al lui Cezar, Octavian, cunoscut mai târziu ca Cezar August, instalându-se ca primul împărat. Campaniile militare ale lui Cezar sunt cunoscute în detaliu prin prisma propriilor sale consemnări: Commentarii de Bello Gallico. Multe detalii ale vieții sale au fost relatate mai târziu de istorici, precum Suetonius, Plutarh și Cassius Dio.

933: Henric I al Germaniei îi învinge pe maghiari în Bătălia de la Riade în apropiere de râul Unstrut.

 Henric I Păsărarul (germană: Heinrich der Finkler sau Heinrich der Vogler; latina: Henricius Auceps) (n.cca 876 – d. 2 iulie 936), duce al Saxoniei din 912 și rege al Germaniei din 919, primul reprezentant al dinastiei de Saxonia.

Fiul al lui Otto I duce de Saxonia, Henric s-a născut la Memleben. În 906 a luat-o de soție pe Hatheburg, fata lui Erwin conte de Merseburg, de care a divorțat in 909 deoarece ea se călugărise după moartea primului ei soț, iar căsătoria era considerată ilegitimă. Din acest mariaj a avut un fiu pe nume Thankmar. În același an s-a căsătorit cu Matilda de Ringelheim, fiica lui Dietrich, conte de Westfalia. De la ea a avut un fiu, Otto și doua fete, Hedwige și Gerberga.

Henric a devenit duce de Saxonia la moartea tatălui său in 912. El s-a aflat in conflict cu regele Conrad I între anii 912 – 915 pentru stăpanirea Thuringiei. Cu toate acestea, Conrad, l-a numit de pe patul de moarte în 918, pe Henric drept succesorul său la tron. Îl considera pe acest aprig dușman al lui drept singurul om capabil să țină în mână regatul Germaniei în fața răscoalelor marilor feudali precum și in fața năvălirii triburilor maghiare. Alegerea sa a fost confirmată în mai 919 de către nobilii saxoni și franconi, dar respinsă de șvabi, iar bavarezii au ales în locul său un alt rege. Henric s-a războit cu ei timp de doi ani până când i-a îngenuncheat. Cu toate acestea ducii și-au păstrat o relativă independență, mai cu seamă ducele de Bavaria, datorită faptului că Henric era silit în același timp să țină piept și invaziilor maghiare. Presiunea acestora era atât de puternică încât Henric și-a dat seama că nu-i va putea răzbi pe calea armelor. Prin urmare, în 924 el acceptă in schimbul unui armistițiu sa le plătească maghiarilor tribut timp de nouă ani (924-933). Regele a acceptat această umilință pentru a avea timp sa-și fortifice regatul. În acest timp el a construit o serie de centre fortificate (burguri) împrejmuite de ziduri și canale la care localnicii lucrau în permanență și organizat o nouă cavalerie de elită dotată cu armuri grele și antrenată în luptele cu diferite triburi slave. Astfel, cu ajutorul noii sale armate, Henric a cucerit Hevelii și Daleminzi în 928 și a suprimat o revoltă în Boemia în 929. Când s-a terminat armistițiul în 933, regele a refuzat sa le mai plătească tribut maghiarilor și s-a pregatit de război. La 15 martie 933 Henric a reputat o mare victorie asupra maghiarilor în bătălia de la Riade. După această înfrângere, triburile maghiare n-au mai năvălit în regatul Germaniei cât a mai domnit Henric. Ultima lui campanie a avut loc în 934 când a invadat Danemarca ocupând Schleswigul și încorporându-l în regatul său.

Regele a murit în vara lui 936 la castelul din Memleben lăsând fiului sau Otto un regat unit și puternic sub domnia căruia va lua naștere Sfântul Imperiu Roman.

1493: Cristofor Columb se întoarce în Spania după prima sa călătorie în America.

1545: Prima reuniune a Conciliul Tridentin.

1848: A avut loc, la Budapesta, declanșarea revoluției maghiare împotriva dominației habsburgice.

1876: A apărut, la București, ziarul “Timpul”, organul de presă al Partidului Conservator, la care au lucrat Mihai Eminescu, Ion Slavici și I.L. Caragiale.

1892: A fost patentată prima scară rulantă de către Jesse W. Reno din New York.

1892: Se fondează clubul de fotbal Liverpool F.C..

1899: Premiera piesei istorice Cezar și Cleopatra, de George Bernard Shaw.

1906: A luat ființă compania britanică Rolls Royce.

1908: A avut loc, la Paris, prima audiție a Rapsodiei spaniole, de Maurice Ravel.

1915: A avut loc, la București, prima audiție a Simfoniei a II-a în La major op. 17, de George Enescu.

1916: Președintele Woodrow Wilson trimite 4.800 trupe americane peste granița SUA-Mexico pentru urmărirea lui Pancho Villa.

Thomas Woodrow Wilson, cunoscut mai ales ca Woodrow Wilson, (n. 28 decembrie 1856 – 3 februarie 1924) a fost cel de-al douăzeci și optulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1913 – 1921). Un devotat prezbiterian, Wilson a devenit și un bun istoric și un specialist în științe politice.

În calitatea sa de reformator democrat, a fost ales guvernator al statului New Jersey în 1910 și președinte al Statelor Unite în 1912. În primul său mandat prezidențial (1913 – 1917) a contribuit esențial la crearea un sistem de legi privind sistemul federal de rezerve (în engleză, Federal Reserve System).

Reales în 1916, în cel de-al doilea termen al său (1917 – 1921) s-a concentrat asupra participării țării la Primul Război Mondial și a realizării une păci drepte bazată pe Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele, concretizat prin “Patrusprezece puncte”. Acestea au fost însă aprig discutate la Conferința de Pace de la Paris din 1919. Astfel, Tratatul cu Germania de la Versailles, extrem de dur din cauza exigențelor Franței, excludea poporul german din Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele și din acest motiv a fost respins de Senatul SUA; în schimb, dispariția imperiului Austriac a fost oficializată prin tratatele de la Saint-Germain și de la Trianon, conform celui de-al 10-lea din cele 14 puncte.

 Pancho Villa (Doroteo Arango Arámbula) poreclit „Pancho” (n. 5 iunie 1878 în San Juan del Río, Durango, Mexic – d. 20 iulie 1923 în Parral, Chihuahua, Mexic ) a fost un erou național mexican.

Pancho a fost chiar de dușmanii săi admirat fiind numit de adepții săi: luptător pentru libertate, guerillo, general, gouverner, star de film, și revoluționar. Pancho Villa a fost un comandant de guerilla și tâlhar, care a luptat în revoluția mexicană contra dictatura lui Diaz. După terminarea revoluției, noul regim de conducere prezintă pe Villa ca o icoană poporului, cu toate că el de acest regim a fost omorât. Puntru adepții dictatorului Diaz, Pancho Villa a fost un „bandit sângeros” în schimb cea mai mare parte a mexicanilor îl considerau un Robin Hood mexican.

1917: Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei abdică de pe tronul Rusiei.

1922: După ce Egiptul își câștigă independența față de Marea Britanie, Fuad I devine rege al Egiptului.

1939: Ca urmare a intrării trupelor hitleriste în Cehoslovacia, în România s-a decretat mobilizarea generală. Pe întreg teritoriul României au avut loc manifestații în sprijinul Cehoslovaciei.

1945: Al Doilea Război Mondial: Armata română duce lupte grele pentru eliberarea orașului cehoslovac Branska-Bystrica.

1956: România și Birmania (Uniunea Myanmar) stabilesc relații diplomatice la nivel de legație.

1964: Echipa de handbal masculin a României a câștigat campionatul mondial din Cehoslovacia după ce a învins în finală echipa Suediei cu scorul de 25 – 22 și a devenit pentru a două oară campioană mondială.

1974: Arpad Kiss, pilot planorist, a efectuat primul zbor cu primul deltaplan românesc, AK-22.

1990: URSS anunță că declarația de independență a Lituaniei este invalidă.

1991: A luat ființă Fundația Europeană Nicolae Titulescu cu scopul de a onora memoria marelui diplomat român, de a stimula și întreține interesul pentru viața și activitatea diplomatică a lui Nicolae Titulescu.

1994: În Belarus, a fost adoptată Ziua Constituției.

1996: ONU a lansat un proiect pentru salvarea Africii de subdezvoltare prin acordarea a 25 miliarde de dolari pe o perioadă de 10 ani și mobilizarea agențiilor împotriva sărăciei și maladiilor. Proiectul “Inițiativa specială privind Africa”.

2004: Oamenii de știință au raportat descoperirea Sednei, cel mai distant obiect din sistemul solar observat până acum.

2006: Adrian Năstase își anunță demisia din fruntea Camerei Deputaților și din funcția de președinte executiv al PSD după ce 37 din filialele PSD din teritoriu i-au acordat un vot de blam.

2011: Regele Bahrainului, Hamad bin Isa Al Khalifa, declară stare de urgență timp de trei luni în urma protestelor din Bahrain din 2011.