Aurul este practic indestructibil; aproape tot aurul exploatat până acum din cele mai vechi timpuri mai există și în ziua de astăzi, toate 182.000 de tone reprezentând suficient aur pentru a umple două bazine olimpice de înot. Toate aceste tone s-ar potrivi perfect sub Turnul Eiffel. Poate că nu pare mult, dar trebuie să sfredelești în 250 tone de piatră, să o macini și apoi sa o tratezi chimic pentru a obține atâta aur cât să faci un inel de nuntă.
Frumusețea aurului și faptul că a fost mereu greu de obținut au făcut din acesta unul dintre cele mai căutate metale prețioase, iar prețul unei singure uncii la tranzacționare a ajuns la 1.000 de dolari sau chiar și mai mult.
Aurul este extrem de maleabil și flexibil. O piesă de o uncie de aur poate fi transformată în 5 microni grosime – care reprezintă o zecime din diametrul unui fir de păr uman – şi se poate corespunde unui fir de sârmă cu o lungime de 80 de km. Acesta poate fi lucrat atât de subţire încât devine o foaie translucidă, de fapt, vizierele astronauților sunt acoperite cu o peliculă subţire de aur pentru a le proteja ochii de orbire. Aurul are proprietăți anti-inflamatorii, dar şi alte proprietăți curative.
Vechii sumerieni din Mesopotamia (teritoriile de astăzi ale Irakului și Iranului) au fost primii care, prin anul 5000 îHr (sau, după alte surse, 4000 îHr) au început să folosească aurul pentru ornamente. Egiptenii aveau să se îndrăgostească și ei în curând de acest metal prețios. Dar, la acea vreme, aurul era folosit mai mult pentru ornamente personalizate; primele monede de aur destinate comerțului au fost bătute de faraonii egipteni prin anul 2700 îHr. Monedele de aur au fost însă folosite pe scară largă în comerț în timpului domniei lui Croesus pe la 560 – 546 îHr. în regatul Lydia – Turcia occidentală a zilelor noastre. Croesus a devenit una dintre cele mai bogate persoane din istorie.
Cum să-ți fabrici propriul aur
În secolul V îHr, Empedocles a ajuns la concluzia că toate lucrurile sunt create din pământ, aer, apă și foc. Teoria celor patru elemente a indus alchimiștilor ideea că ar fi posibil să descompui aur și să-l reansamblezi sub formă de aur. În jurul secolului XVII-lea, aceștia au ajuns să creadă că, dacă aurul însuși ar putea fi descompus, atunci ar fi fost posibil să fie sădit ca niște semințe. Dar nu a fost să fie.
Dar aurul se poate totuși fabrica. Bombardând cu neutroni nucleul unui atom, acesta se poate modifica, fiind astfel posibilă producția sa din metale mult mai ieftine. Totuși, costurile asociate acestui proces nuclear costă mult mai mult decât operațiunile miniere. Ba mai mult, aurul rezultat va fi radioactiv.
Sursa: didyouknow.org (Traducere Alice Diana Boboc)