În antichitate, Herodot, Aristotel şi Pliniu cel Bătrân scriau despre posibilitatea folosirii unor „clopote scufundate” pentru explorare şi călătorii pe sub mare. De asemenea, marele inventator Leonardo da Vinci proiectase construirea unui vas destinat călătoriilor subacvatice. William Bourne, un matematician și inventator britanic, a desenat planurile pentru un submarin în 1578, fără a-l construi însă.
Reușita invenției primului submarin (propulsat cu vâsle) i-a revenit lui Cornelius van Drebbel, un inventator, mecanic şi chimist olandez, în anul 1620, care a folosit planurile lui William Bourne. Drebbel s-a născut în Alkmaar (Olanda) în 1572; inițial a fost ucenic la un pictor și gravor pe nume Hendrick Goltzius, care probabil l-a și inițiat în tainele alchimiei.
Cornelius van Drebbel a devenit tot mai interesat de invenții, iar faima sa a crescut, atrăgând astfel atenția noului rege al Angliei, James I, care dorea ca la Curtea sa să se afle exploratori, teologi, economiști și alchimiști. Drept urmare, l-a invitat pe Drebbel în Anglia în 1604. Ajuns la Curtea regelui, Drebbel a demonstrat o serie din invențiile sale. A ajuns faimos pentru mașina sa în perpetuă mișcare ce arăta timpul, data și sezonul, și care era montată într-o sferă amplasată pe stâlpi.
Invenția sa a devenit atât de cunoscută, încât Rudolf al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman, l-a invitat la Praga în anii 1610 și 1619. Din cauza politicilor imperiale tulburi, Drebbel a fost arestat în ambele ocazii și a fost eliberat numai datorită intervențiilor regale din Anglia.
Aceasta a fost perioada în care Drebbel a început să lucreze la realizarea submarinul său, la baza căruia a stat probabil o barcă cu vâsle (cu laturile ridicate în așa fel încât se întâlneau în partea superioară) acoperită cu piele unsă pentru a fi impermeabilă, cu o trapă etanșă la mijloc, cu o cârmă și patru vâsle (care treceau prin niște teci cu garnituri de piele) și căreia i-a montat tuburi de aer până la suprafață pentru a-i furniza oxigenul necesar în adâncuri. Sub scaunele vâslașilor se aflau vezici mari de porc, ce erau conectate la exterior prin conducte, iar o frânghie lega vezicile goale. În momentul în care se scufunda, frânghia era dezlegată, iar vezicile de porc se umpleau cu apă. Pentru întoarcea la suprafață, echipajul golea vezicile prin presare.
Articol complet AICI
Alice Diana Boboc