98: După moartea lui Nerva pe tronul Imperiului Roman a urcat Marcus Ulpius Traianus (98 – 117). În timpul domniei lui, Imperiul Roman a căpătat cea mai mare extindere teritorială. În 106 intră în componența sa și Dacia.
Bust în marmură al lui Traian.
Marcus Ulpius Nerva Traianus (n. 18 septembrie 53, Italica Santiponce, d. 9 august 117 Selinus Cilicia), Împărat Roman între (98 – 117) a fost al doilea dintre cei așa-ziși cinci împărați buni ai Imperiului Roman (dinastia Antoninilor) și unul dintre cei mai importanți ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă.
Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.
În 101, Traian a lansat o expediție în regatul Dacia, aflat la nord de Dunăre și l-a forțat un an mai târziu pe regele Decebal să capituleze, după ce Traian a asediat cu succes capitala Sarmizegetusa. Traian s-a întors la Roma încununat cu succes și a primit titlul de Dacicus Maximus. Totuși, la scurt timp, Decebal a adus iarăși probleme Imperiului Roman, încercând să convingă regatele vecine nord-dunărene să i se alăture. Traian se hotărăște să atace din nou, inginerii săi construind un imens pod peste Dunăre, și reușesc să cucerească Dacia în 106, capitala dacilor, Sarmizegetusa fiind distrusă. Decebal s-a sinucis, iar în locul capitalei distruse Traian a construii un nou oraș, numit Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. A hotărât să colonizeze Dacia cu romani și a anexat-o ca provincie romană.
1343: Papa Clement al VI-lea emite bula papală Unigenitus
1695: Mustafa al II-lea devine sultan al Imperiului Otoman, după moartea lui Ahmed al II-lea
1785: Este fondată Universitatea din Georgia
1855: Conducerea Școlii ostășești din București solicită Eforiei școalelor publicarea lucrării lui Nicolae Bălcescu “Puterea armată și artă militară la români”. Lucrarea era folosită pentru predarea cursului de istorie militară
1880: Lui Thomas Edison i-a fost acordat brevetul de invenție pentru sursa sa de iluminare incandescentă
1888: La Washington este fondată “National Geographic Society”.
National Geographic Society este o organizație științifică non-profit, cu sediul la Washington, DC, Statele Unite ale Americii. Domeniile de interes ale organizației sunt geografia, arheologia, științele naturii, studiul și conservarea culturii și a istoriei. Societatea a fost înființată în anul 1888.
Societatea deține postul de televiziune National Geographic Channel și revistele National Geographic, National Geographic Traveler, National Geographic Adventure, National Geographic Kids, National Geographic Little Kids, National Geographic in the classroom: Explorer, National Geographic in the classroom: Young Explorer, National Geographic in the classroom: Extreme Explorer, National Geographic Green Guide și Glimpse.
1903: A fost fondată Confederația patronală UGIR (Uniunea Generală a Industriașilor din România)- actual UGIR-1903
1915: Marina Statelor Unite ocupă Haiti
1926: Inginerul englez John Logie Baird (1888-1946) a experimentat într-un studio din Londra primele transmisiuni televizate
1941: Au început, la Washington, consfătuiri secrete între Statele-Majore englez și american (pâna la 29 martie 1941); au fost adoptate principiile fundamentale ale strategiei războiului împotriva puterilor “Axei” (planul “ABC1”)
1944: Lichidarea definitivă a blocadei Leningradului, începuta la 8 septembrie 1941
1945: Eliberarea de către forțele aliate a lagărului de exterminare de la Auschwitz Polonia
1967: Trei astronauți americani (Virgil Grissom, Edward Withe și Roger Chaffee) au murit, fiind carbonizați în incendiul izbucnit la bordul navetei spațiale „Apollo 1”, în timpul simulării unei lansări a acesteia de la Cape Canaveral, SUA.
Apollo 1 este numele oficial dat ulterior misiunii Apollo/Saturn 204 (AS-204), misiune care nu a fost lansată. Modulul său de comandă (CM-012) a fost distrus de un incendiu în timpul unui test și exercițiu de antrenament la 27 ianuarie 1967 la Pad 34 (Launch Complex 34, Cape Canaveral, denumit atunci Cape Kennedy) pe o rachetă Saturn IB. Echipajul de la bord era compus din astronauți aleși pentru prima misiune umană din cadrul programului Apollo: pilotul comandant Virgil I. “Gus” Grissom, pilotul senior Ed White și pilotul Roger B. Chaffee. Toți trei au murit în incendiu.
Deși sursa incendiului nu a fost identificată clar niciodată, moartea astronauților a fost atribuită unei game largi de greșeli de proiectare periculoase din primul modul de comandă al programului Apollo. Printre acestea, s-a numărat utilizarea unei atmosfere presurizate cu 100% oxigen, erori de cablare și conectare, materiale inflamabile în cabină (cum ar fi un Velcro), o trapă cu deschidere spre interior care nu se deschidea în asemenea situații de urgență și costumele de zbor purtate de astronauți.
1967: Semnarea de către URSS, SUA și Marea Britanie a Tratatului privind utilizarea pașnică a spațiului cosmic pentru urmatorii 60 de ani (intrat în vigoare la 10 octombrie)
1973: La Paris, a fost semnat acordul de pace care a dus la încheierea Războiului din Vietnam.
Războiul din Vietnam, Parte a Războiului Rece
Războiul din Vietnam a avut loc între 1 noiembrie 1955 și 30 aprilie 1975, căderea Saigonului. Războiul a fost purtat între Republica Democrată Vietnam (Vietnamul de Nord), sprijinită de China și Uniunea Sovietică, și Republica Vietnam (Vietnamul de Sud), sprijinită de Statele Unite. Conflictul s-a încheiat cu înfrângerea Vietnamului de Sud și unificarea țării sub conducere comunistă. Trupele americane s-au retras din Vietnam, războiul fiind considerat unul dintre marile eșecuri ale politicii externe americane. Prin Războiul din Vietnam, în sens mai larg, se înțelege cel de-al doilea război din Indochina (1955-30 aprilie 1975) iar, în sens mai restrâns, intervenția americană (între 1965-1973). În principiu, războiul a fost purtat pentru reunificarea Vietnamului despărțit temporar de înfrângerea decisivă din 1954 a armatei coloniale franceze. În acest conflict cele două mari puteri comuniste concurau și una cu cealaltă și pentru influența în Asia de sud-est, iar SUA încerca să împiedice răspândirea comunismului în țările fragile din Asia, care, recent au devenit independente. Conflictele militare terestre s-au purtat, în mare parte, în Vietnamul de Sud, respectiv în Laos și Cambogia, în zonele de graniță cu Vietnamul. În prima perioadă a războiului, trupele armatei Vietnamului de Sud, pregătite de consilierii militari americani, au încercat să elimine forțele de gherilă care se ascundeau în zonele rurale și în sistemul de canale subterane, dar, datorită haosului și opresiunii politice din sud, numărul acestora, în loc scadă, a crescut. În anii 1960 conducerea politică și militară americană a decis că, pe lângă consilierii și instructorii militari americani, să trimită în zonă și trupe. Gherilele din nord erau sprijiniți de trupele armatei Vietnamului de Nord, încercând de mai multe ori să cucerească Vietnamul de Sud, doar intervenția militară americană a putut să salveze situația. Ca răspuns, aviația SUA a încercat să distrugă industria Vietnamului de Nord, dar efectele nu au fost cele scontate din cauza ajutorului acordat Vietnamului de Nord de URSS și China. Datorită imaginilor necenzurate transmise de televiziune, opinia publică din toată lumea a putut să vadă cruditățile războiului fără frontiere, ceea ce a condus la întărirea mișcărilor pacifiste și creșterii rezistenței americanilor față de serviciul militar obligatoriu. În paralel, politicienii din SUA au încercat permanent să obțină independența părții din Sud, dar Vietnamul de Sud nu ceda din pretențiile sale, dorind ca toți militarii străini să părăsescă sudul, țara să fie reunificată și să se desfășoare alegeri libere, mizând pe faptul că, datorită haosului din Vietnamul de Sud, alegerile vor fi câștigate de comuniști. În final, în anul 1972, delegațiile SUA și cea a Vietnamului de Sud s-au înțeles, fără știrea delegației Vietnamului de Sud. Conducerea americană încă din 1968 a avut intenția să se retragă din conflict, dar dorea să facă acest lucru cu un minim de pierdere de prestigiu. După semnarea acordului de pace, în 1973, SUA și-a retras forțele militare din regiune. Forțele Vietnamul de Sud, rămase fără sprijin, s-au diminuat, iar Vietnamul de Nord, încălcând acordul de pace, în 1975 au atacat Vietnamul de Sud, ocupând Saigonul, capitala acestuia. Cele două țări au fost unificate oficial în anul 1976 sub numele de Republica Socialistă Vietnam.
Războiul Civil din Laos și Războiul Civil Cambodgian sunt conflicte legate de Războiul din Vietnam care au avut loc în paralel și cu implicații între ele.
1987: Mongolia a stabilit relatii diplomatice cu SUA
1987: Republica Malta s-a declarat stat neutru, conform prevederilor Constitutiei
1988: Inaugurarea Bibliotecii Române din Paris
1990: A început procesul celor patru demnitari ai regimului comunist (Ion Dinca, Tudor Postelnicu, Emil Bobu și Manea Manescu); pe 2 februarie au fost condamnați la închisoare pe viață. După scurt timp, au fost puși în libertate.
1990: Dumitru Mazilu a demisionat din funcţia de vicepreşedinte al CFSN.
1992: A fost semnat Tratatul de prietenie, colaborare și bună vecinatate cu Bulgaria.
1992: Preşedintele Ion Iliescu a efectuat o vizită oficială în Bulgaria la invitaţia preşedintelui acestei ţări, Jelio Jelev. Cu acest prilej a fost semnat Tratatul de prietenie, colaborare şi bună vecinătate româno-bulgar.
1995: Guvernele român şi namibian au ratificat Acordul aerian dintre România şi Namibia, care prevedea posibilitatea de survolare a spaţiului aerian, fără aterizare, de efectuare de escale necomerciale pe teritoriul celor două ţări, precum şi de înfiinţare a unor rute regulate între Bucureşti şi Windhoek.
1997: În Burkina Faso a fost revizuita Constitutia adoptată la 11 iunie 1991
1997: Scriitorul Dinu Săraru a lansat ediţia definitivă a “Trilogiei ţărăneşti”, carte care cuprinde trei volume: “Nişte ţărani”, “Iarba vîntului” şi “Crimă pentru pămînt”.
1998: La Sibiu a fost deschis primul Centru de Informare şi Cercetare a Holocaustului.
1999: Premierul Radu Vasile a solicitat preşedintelui Emil Constantinescu, la cererea UDMR, revocarea lui Gyorgy Tokay din funcţia de ministru delegat pe lîngă primul ministru pentru minorităţile naţionale şi numirea, în locul acestuia, a senatorului UDMR de Cluj, Peter Eckstein Kovacs.
2000: Comisiile juridice ale Parlamentului au avizat candidatura lui Horia Roman Patapievici pentru Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
2005: Ministrul Finanţelor Publice, Ionuţ Popescu, a fost desemnat guvernator pentru România la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi la Banca pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre.
2009: Mitropolitul Kiril de Smolensk şi Kaliningrad a fost ales patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii, preluând astfel conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse.