24 ianuarie în istorie

41: Împăratul roman Caligula, cunoscut pentru excentricitățile sale și pentru despotism, este asasinat de Garda Pretoriană; este succedat de Caligula.

Caligula (latină: Caius Iulius Caesar Augustus Germanicus, 31 august 12 d.Hr. – 24 ianuarie 41 d. Hr.), de asemenea, cunoscut sub numele de Gaius, a fost Împărat Roman intre anii 37-41. Caligula a fost un membru al casei conducătoare convenționale cunoscuta sub numele de dinastia Iulio-Claudiana. Germanicus a fost tatăl lui Caligula, nepotul si fiul adoptat al împăratului Tiberius, a fost un general de succes și unul dintre cele mai iubite figuri publice din Roma. Tânărul Gaius a primit porecla de Caligula (însemnând “cizma”, diminutivul de Caliga, sandal purtat de soldatii romani) de la soldații tatălui său în timp ce i-a insotit în timpul campaniilor sale din Germania. Când Germanicus a murit la Antiohia, în 19 d.Hr., sotia sa Agrippina, s-a întors la Roma, împreună cu cei șase copii, unde au fost prinși într-un conflict amar cu Tiberius. Acest conflict a dus la distrugerea familiei sale, cu Caligula ca singurul supravietuitor. Neatins de intrigile mortale, Caligula a acceptat invitația de a locui la curtea împăratului pe insula Capri, în 31 d.Hr., unde Tiberius se retrăsese cinci ani. La moartea lui Tiberius în 37 d.Hr., Caligula l-a succedat pe bunicul si stra-unchiul sau adoptiv. Există câteva surse de supraviețuitori de pe timpul domniei lui Caligula, deși el este descris ca un conducător nobil și moderat în primele șase luni ale domniei sale. După aceasta, sursele se concentreze asupra cruzimii lui, extravaganței și perversiunii sexuale, prezentându-l ca un tiran nebun. În timp ce fiabilitatea acestor surse a fost tot mai mult pusă sub semnul întrebării, este cunoscut faptul că în timpul domniei sale scurte, Caligula a lucrat pentru a crește puterea sa personala fără restricții de împărat . El a initiat o mare parte din proiectele de construcții ambițioase și locuințe notorii de lux pentru el. Cu toate acestea, el a inițiat construirea a două noi apeducte din Roma: Claudia Aqua și Anio Novus. În timpul domniei sale, imperiul a anexat Regatului Mauritania și a făcut-o provincie. La începutul anului 41 d.Hr., Caligula a fost primul împărat roman asasinat, rezultatul unei conspirații care implică ofițeri din garda pretoriană, precum și membri ai Senatului roman și a curții imperiale. Scopul conspiratorilor a fost “să folosească ocazia de a restabili Republica Romană”, dar planul a fost zădărnicit : în aceeași zi, garda pretoriană l-a declarat pe unchiul lui Caligula , Claudius, împărat în locul lui.

1458: Matia Corvin, al doilea fiu al guvernatorului Ioan de Hunedoara, este ales rege al Ungariei.

Matia Corvin (în maghiară Hunyadi Mátyás, în latină Matthias Corvinus, în germană Matthias Corvinus, în croată Matija Korvin; n. 23 februarie 1443, Cluj – d. 6 aprilie 1490, Viena), născut Matia de Hunedoara, cunoscut și ca Mateiaș în cronicile Moldovei sau Matei Corvin a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei. A condus Regatul Ungariei între anii 1458-1490. A fost botezat după Sfântul Matia, apostol, nu după Matei Evanghelistul. 

1679: Regele Carol al II-lea al Angliei dizolvă Parlamentul.

1742: Carol Albert de Bavaria devine împărat al Sfântului Imperiu Roman.

 
Sfântul Imperiu Roman (în latină Sacrum Romanum Imperium, în germană Heiliges Römisches Reich), numit din 1512 alternativ și Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană (în lat. Sacrum Romanum Imperium Nationis Germanicae, în germ. Heiliges Römisches Reich Deutscher Nation) a fost un imperiu care s-a întins în Europa Centrală din Evului Mediu, anul 962, și până în anul 1806, când a fost desființat la inițiativa lui Napoleon. Sfântul Imperiu Roman s-a format în partea răsăriteană a fostului Imperiu Carolingian, odată cu domnia lui Otto I.

În mentalitatea medievală a existat ideea de continuitate între Imperiul Roman și Sfântul Imperiu Roman, prin particula “sfânt” evidențiindu-se faptul că acesta din urmă, a fost unul creștin, spre deosebire de Imperiu Roman (antic), care fusese creat și dezvoltat până la epoca creștinismului consacrat. La fel ca Biserica Romano-Catolică, și reprezentanți ai Sfântul Imperiu Roman îl vedeau și prezentau ca fiind continuatorul (deplin) al civilizației romane.

Odată cu afirmarea naționalismului, la denumirea “Sfântul Imperiu Roman” au fost adăugate cuvintele “de Națiune Germană”, făcându-se de atunci încolo eforturi pentru transformarea acestuia într-un stat național german unitar, fapt realizat abia în 1871.

Existența și titulatura Sfântului Imperiu Roman (de Națiune Germană) a fost instrumentalizată de naționaliștii germani, care au văzut în acesta “Primul Imperiu” german.

1828: S-a întemeiat în Grecia instituția numită Președinția Greciei.

1848: La Moara lui Sutter din Coloma, California s-a descoperit aur; aceasta avea să ducă la Goana după aur din California de la jumătatea secolului al XIX-lea.

Goana după aur din California (în engleză California Gold Rush; 1848 – 1855) a început în ianuarie 1848, când s-a descoperit aur la Ferma lui Sutter din localitatea Coloma.  După ce s-a răspândit vestea, aproximativ 300.000 de oameni au venit în California din restul Statelor Unite și de peste hotare.

Acești primi căutători de aur, numiți „Forty-Niners”, au călătorit până în California cu vaporul și în căruțe cu coviltir peste continent, adesea înfruntând greutăți mari pe parcursul călătoriei. În timp ce majoritatea primilor sosiți erau americani, goana după aur a atras și zeci de mii de oameni din America Latină, Europa, Australia și Asia. La început, prospectorii au extras aurul din albia râurilor și pâraielor prin metode simple, cum ar fi strecurarea, dar mai târziu au fost dezvoltate metode mai sofisticate de extracție, care ulterior au fost adoptate în întreaga lume. A fost extras aur în valoare de miliarde de dolari americani, aducându-le unora averi considerabile; totuși, mulți s-au întors acasă nu cu mult mai bogați decât veniseră.

Efectele goanei după aur au fost substanțiale. Orașul San Francisco s-a transformat rapid dintr-un cătun de corturi într-o metropolă și s-au construit drumuri, biserici, școli și alte orașe. A fost constituit un sistem de legi și un guvern, ducând în 1850 la admiterea Californiei ca stat al SUA. S-au dezvoltat noi metode de transport. Vaporul cu aburi a început să fie folosit pe scară largă și s-au construit căi ferate. Agricultura, a doua ramură economică în creștere a Californiei a avut o creștere mare. Însă au fost și efecte negative: triburile de amerindieni au fost atacate și izgonite de pe pământurile lor, iar mineritul a distrus mediul înconjurător.

1859: Adunarea Electivă a Țării Românești se pronunță pentru alegerea ca domn a lui Al.I.Cuza, realizându–se astfel de facto Unirea Principatelor Române.

Unirea Principatelor Române cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări.

  Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.

1862: Deschiderea primului Parlament unic al României la București. Domnitorul Al.I.Cuza proclamă în mod solemn, în fața Adunărilor Moldovei și Țării Românești, “Unirea definitivă a Principatelor”, iar orașul București este proclamat capitala țării.

1864: A apărut Legea privind înființarea Curții de Conturi.

1882: S-a înființat, la București, societatea “Iridența Română”, care, din 1883, s-a numit “Carpați”. Societatea a militat pentru ajutorarea românilor transilvăneni.

1891: Își începe activitatea, la București, “Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor”, care a militat pentru alipirea Transilvaniei și Bucovinei la Regatul României. Liga a publicat mai multe memorii privitoare la situația românilor din Austro-Ungaria.

1893: Apare la București revista umoristică Moftul român, condusă de I.L.Caragiale și Anton Bacalbașa.

1915: Apare la Craiova revista literară “Drum drept”, sub conducerea lui Nicolae Iorga.

1924: Orașul rusesc Petrograd este redenumit Leningrad.

1932: Desființarea Ordinului Iezuiților în Spania.

1939: În Chile are loc un cutremur cu magnitudine 8,3 pe scara Richter; 28.000 morți.

1946: Adunarea Generală a ONU adoptă prima rezoluție. Aceasta se referă la utilizarea în scopuri pașnice a energiei atomice și eliminarea armelor atomice sau a altor arme de distrugere în masă.

1948: Începe construcția Fabricii de confecții, “APACA”, din București. La 1 mai 1948, fabrica începe să producă.

Apaca este o platformă industrială din București, România. Este amplasată pe terenul fostei fabrici de textile Apaca, care înainte de 1989 avea 18.000 de angajați[1]. Din 1992, anul privatizării APACA, toate unitățile de producție au fost rând pe rând vândute și preschimbate în alte afaceri[2]. Întreprinderea a fost de altfel printre primele privatizate din România, lucru facilitat și de faptul că era deja organizată pe secții – zece la număr. În aprilie 2011, pe platforma Apaca își desfășurau activitatea 193 de firme, 24 de persoane fizice autorizate și peste 6.000 de angajați.

1958: Doi cercetători, Sir John D. Cockcroft (Marea Britanie) și Lewis L. Strauss (SUA), anunță public reușita primei fuziuni controlate a două nuclee atomice ușoare, transformate într-unul greu. Energiile degajate sunt foarte mari, similare cu efectele exploziei unei bombe cu hidrogen.

1960: Camerunul câștigă independența față de Franța

1972: În apropiere de Guam, a fost descoperit soldatul japonez Shoichi Yokoi, care a petrecut 28 de ani în junglă, crezând că al Doilea Război Mondial e încă în desfășurare.

În anul 1972, în apropiere de Guam (cea mai mare insulă din arhipelagul Marianelor, aflată în administrarea SUA), a fost descoperit soldatul japonez Shoichi Yokoi. Acesta a petrecut 28 de ani în junglă, crezând că al doilea război mondial e încă în desfăşurare.

Yokoi a fost recrutat în Armata Imperială Japoneză în 1941. Iniţial, el a fost înrolat în Divizia 29 Infanterie, în Manchukuo (stat marionetă în estul Mongoliei). În 1943, a fost transferat la Regimentul 38 din Insulele Mariana. A ajuns pe insula Guam în februarie 1943. Atunci când forţele americane au cucerit insula în bătălia din anul 1944, Yokoi s-a ascuns cu alţi zece soldaţi japonezi. După ceva timp, şapte dintre ei s-au reîntors. Dintre cei rămaşi, trei au hotărât să se separe de Yokoi. Mai târziu, soldatul i-a găsit decedaţi, probabil de foame. Ultimii opt ani Yokoi şi i-a petrecut în junglele din Guam, absolut în singurătate. În seara zilei de 24 ianuarie 1972, el a fost descoperit de doi pescari locali, Jesús Manuel şi Garcia de Dueñas. După întoarcerea în Japonia, mai exact în 1977, despre viaţa lui Shoichi Yokoi petrecută în Guam, a fost realizat un film documentar. Shoichi Yokoi a murit în 1997, la vârsta de 82 de ani, în urma unui atac de cord. El a fost îngropat în cimitirul din Nagoya, lângă mormântul mamei sale, care a murit în absenţa lui, în 1955. (www.timpul.md)

1984: A fost lansat pe piață primul computer Apple Macintosh

1986: Are loc prima survolare a planetei Uranus cu nava spațială Voyager 2.

 Uranus este zeitatea greacă ancestrală a Raiurilor, un zeu suprem timpuriu. Uranus a fost fiul și partenerul Gaiei tatăl lui Cronos (Saturn) și al ciclopilor și titanilor (predecesorii zeilor olimpici). Uranus, prima planetă descoperită în vremurile moderne, a fost descoperită de William Herschel în timp ce scruta sistematic cerul cu telescopul personal pe 13 martie 1781. A fost de fapt văzută de mai multe ori, fiind însă ignorată, deoarece era considerată o altă stea obișnuită (cea mai timpurie semnalare a sa a fost făcută în 1690 când John Flamsteed o considera 34 Tauri). Herschel a numit-o „Georgium Sidus” (Planeta Georgiană) în onoarea patronului său, Regele George al III-lea al Angliei; alții i-au zis „Herschel”. Numele de „Uranus” a fost propus pentru prima dată de Bode în conformitate cu numele altor planete inspirate din mitologia clasică, însă nu a intrat în uz până în 1850. 

Uranus este a șaptea planetă de la Soare și a treia că mărime (după diametru). Uranus este mai mare ca diametru însă mai mică sub aspectul masei decât Neptun. Plasat pe o orbită de 19 ori mai îndepărtată de Soare decât cea a Pământului, Uranus, ca și Neptun, primește foarte puțină căldură. Cu un diametru de 52.000 km, Uranus este de 2 ori mai mic decât Saturn, dar de 5 ori mai mare decât Terra (Pământul). Este înconjurat de inele întunecate și are 27 sateliți.

1990: CFSN adoptă prin decretul–lege nr. 40 cântecul Deșteaptă-te, române! drept imn de stat al României.

  „Deșteaptă-te, române!” este, din 1990, imnul național al României, compus muzical de un autor necunoscut. Versurile și aranjamentul aparțin lui Andrei Mureșanu (1816 – 1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluția de la 1848.

Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureșanu, redactat și publicat în timpul Revoluției de la 1848, a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni brașoveni, fiind cântat pentru prima oară la Brașov, într-o grădină din Șchei, și nu în data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea, așa cum este îndeobște cunoscut (deși nu se precizează care era acel cântec patriotic, cântat de cei prezenți, s-a presupus fără dovezi că era vorba despre acesta).

Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Mureșanu a pus versurile sale avea o largă circulație în epocă și nu i se cunoaște cu certitudine autorul. O versiune spune că însuși Andrei Mureșanu este autorul melodiei, iar alta susține că de fapt era o melodie cântată pe un text religios, ce purta numele Din sânul maicii mele. Gheorghe Ucenescu susținea că el a fost cel care i-ar fi intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale, deci el ar fi „autorul moral” al melodiei.

De atunci, acest imn a fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, datorită mesajului de patriotism și de libertate pe care îl poartă în el. Acesta a fost și cazul în timpul Revoluției române din 1989, când practic instantaneu și generalizat a fost cântat ca un adevărat imn național, înlocuind imnul comunist „Trei culori”.

Timp de câțiva ani „Deșteaptă-te, române!” a fost și imnul național al Moldovei, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră”.

2004: A început desfășurarea proiectului cultural “Orașul de sub oraș”, care a constat în spectacole susținute de actorii Teatrului Masca în stațiile de metrou din București

2010: Crina Coco Popescu în vârstă de 15 ani a escaladat cel mai înalt vârf al Oceaniei – Carstensz Pyramid (4884m) din Indonezia, devenind astfel cea mai tânără alpinistă din lume care urcă acest munte. Recordul anterior era deținut de americanca Samantha Larson care a urcat pe acest vârf în 2007 la vârsta de 18 ani.