1077: Henric al IV-lea, împărat al Sfântului Imperiu Roman, se prezintă ca penitent la Canossa (localitate din Italia de nord), pentru a obține iertarea papei; după o așteptare de 3 zile, este primit de către papă care îi ridică excomunicarea.
1276: Inocențiu al V-lea devine papă.
1596: Charles de Montmorency, duce de Damville este numit amiral al Franței de către regele francez Henric al IV-lea.
1643: Navigatorul olandez Abel Tasman descopera Tonga din Oceanul Pacific.
1648: La Alba Iulia apare prima traducere integrală în limba română a Noului Testament, sub îngrijirea mitropolitului Andrei Șaguna.
1793: Regele Ludovic al XVI-lea al Franței a fost ghilotinat, sub acuzația de trădare.
Ludovic al XVI-lea (n. 23 august 1754, Versailles – d. 21 ianuarie 1793, decapitat în Paris) a fost rege al Franței și al Navarei din 1774 și până în 1789, rege al francezilor din 1789 și până în 1793. A fost ultimul reprezentant al Absolutismului și o victimă a Revoluției Franceze.
Când Ludovic al XVI-lea a urcat pe tronul Franței avea nouăsprezece ani. Avea o enormă responsabilitate devreme ce guvernul avea mari datorii iar resentimentele față de monarhia despotică erau în creștere. A căutat să câștige dragostea poporului său reinstalând parlamentul. În timp ce nimeni nu se îndoia de capacitatea intelectuală a lui Ludovic de a guverna Franța, a fost destul de clar faptul că, deși crescut ca un Delfin al Franței, era indecis și nu suficient de ferm pentru domnie. Ludovic l-a numit consilier pe experimentatul Jean-Frédéric Phélypeaux conte de Maurepas, care, până la moartea sa în 1781, a fost cel care a luat cele mai importante decizii.
Reformele financiare radicale ale lui Turgot și Malesherbes au înfuriat nobilii care le-au blocat în parlament insistând asupra faptului că regele nu are dreptul să perceapă noile taxe. Turgot a fost eliberat din funcție în 1776 iar Malesherbes a demisionat în același an fiind înlocuit de Jacques Necker. Necker a sprijinit Revoluția americană și a preferat să facă mari împrumuturi externe decât să crească taxele interne. Când politica sa a eșuat, Ludovic l-a demis și l-a înlocuit în 1783 cu Charles Alexandre de Calonne care a crescut cheltuielile publice pentru a scoate țara din datorii. Și această metodă a eșuat, așa încât Ludovic a convocat Assemblée des notables în 1787 pentru a discuta asupra noii reforme fiscale propusă de Calonne. Adunarea a repins planul. Toate aceste eșecuri i-au semnalat lui Ludovic faptul că și-a pierdut capacitatea de a domni ca un monarh absolut, fapt ce i-a cauzat depresie.
Au existat apeluri din ce în ce mai puternice ca regele să convoace Stările Generale lucru pe care l-a făcut în mai 1789. În iunie 1789 a început Revoluția Franceză. Încercările lui Ludovic de-a o controla au avut ca rezultat Serment du jeu de paume (20 iunie) și declarația Adunării Constituiente de la 9 iulie. În trei luni, autoritatea executivă a regelui a trecut la reprezentanții poporului. Căderea Bastiliei de la 14 iulie a servit la întărirea acestei schimbări radicale din mintea maselor.
Ludovic a fost arestat la 13 august și închis în Templul din Paris. La 21 septembrie Adunarea Națională a declarat Franța republică și a abolit monarhia.
La 11 decembrie, regele detronat a fost adus din Templu pe străzile aglomerate și tăcute să stea în fața Convenției și să audă acuzația de înaltă trădare și crime împotriva statului.
La 15 ianuarie 1793, Convenția, compusă din 721 de deputați, a votat verdictul. Având în vedere dovezi incontestabile de complicitate a lui Ludovic cu invadatorii, 693 de deputați au votat pentru vinovăție, nici unul pentru achitare și 23 s-au abținut. A doua zi, un vot prin apel nominal a fost efectuat pentru a decide soarta regelui, iar rezultatul a fost, aproape neplăcut pentru o astfel de decizie dramatică. 288 de deputați au votat împotriva morții și pentru alte alternative, în principal, închisoare sau exil, 72 de deputați au votat pentru pedeapsa cu moartea, dar sub rezerva unor condiții și 361 de deputați au votat pentru moartea imediată a lui Ludovic.
A doua zi, o moțiune la condamnarea la moarte a lui Ludovic a fost votată în felul următor: 310 deputați au solicitat milă iar 380 deputați au votat pentru executarea imediată a pedepsei cu moartea. Această decizie va fi definitivă. Luni, 21 ianuarie 1793, deposedat de toate titlurile și toate onorurile de către guvernul republican, Citoyen Louis Capet a fost decapitat prin ghilotinare în ceea ce este astăzi Place de la Concorde. Călăul, Charles Henri Sanson, a depus mărturie că fostul rege și-a înfruntat cu curaj soarta.
1793: Rusia și Prusia împart Polonia.
1870: Decret privind înființarea Societății generale de asigurare reciprocă “Transilvania”, cu sediul la Sibiu.
1899: Se produce primul automobil Opel.
1911: Prima ediție a Raliului Monte Carlo.
1920: S-au încheiat lucrările Conferinței de Pace de la Paris.
1921: Este creat Partidul Comunist Italian.
1941: Generalul Antonescu, șeful statului, dă o lovitură de stat pentru a îndepărta de la putere Mișcarea Legionară cu care intrase în conflict.
Ion Victor Antonescu (n. 2 iunie 1882, Pitești, d. 1 iunie 1946, închisoarea Jilava) a fost un om politic român, ofițer de carieră, general, șeful secției de operații a Marelui Cartier General al Armatei în Primul Război Mondial, atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și Ministru de Război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României și Conducător al Statului cu puteri dictatoriale.
Antonescu a decis intrarea României în al Doilea Război Mondial de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor lui Hitler că teritoriile românești pierdute în 1940 ca urmare a Dictatului de la Viena și Pactului Ribbentrop-Molotov vor fi retrocedate României sub presiunile Germaniei.
A fost demis de la conducerea statului de regele Mihai I prin Actul de la 23 august 1944. La 17 mai 1946 a fost condamnat la moarte pentru crime de război de Tribunalul Poporului din București. La 1 iunie 1946 a fost executat prin împușcare la închisoarea Jilava.
1954: Primul submarin bazat pe energie nucleară – “USS Nautilus” este lansat la apă de Statele Unite la Groton, Conneticut.
1964: Eugène Ionesco, dramaturg francez de origine română, este ales membru al Academiei Franceze.
1972: La București s-a deschis reprezentanța Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD).
1976: Supersonicul Concorde, care a fost dezvoltat datorită unei colaborări între francezi și englezi, a fost folosit pentru prima oară.
1991: S-a deschis, la București, Oficiul Fondului pentru Copii al Organizației Națiunilor Unite (UNICEF).
1998: Papa Ioan Paul al II-lea vizitează Cuba.
1999: A cincea mineriadă: La București are loc o conferință de presă comună a GDS, Alianța Civică, AFDPR, LADO, Asociația victimelor mineriadelor 1990–1991, la care se face publică hotărârea de a organiza un marș de protest față de manifestările minerilor, vineri, 22 ianuarie 1999. La Timișoara, peste o mie de reprezentanți ai societății civile organizează un miting de protest. La ora 15.00, minerii forțează barajul de la Costești, pe care după o oră îl sparg.
2001: Jutta Kleinschmidt prima femeie care câștigă (2001) Raliul Paris-Dakar la categoria motociclete.
2008: Limba eyak din Alaska a fost declarată dispărută, odată cu moartea lui Marie Smith Jones, ultimul vorbitor nativ al acestei limbi (n. 1918)