8 noiembrie în istorie

794: Capitala imperială japoneză este stabilită la Kyoto (numit initial Heiankyo – “Capitala păcii și liniștii”). Din anul 1868, Japonia își va muta capitala la Tokyo.

Kyoto  este un oraș japonez aflat în sudul insulei Honshu, lângă Osaka. Kyoto se aflǎ într-o vale, aparținând Bazinului Yamashiro (sau Kyoto), în partea de est a munților, regiune cunoscutǎ și ca ținutul muntos Tamba. Orașul Kyoto are un dialect aparte (kyō kotoba), cu o istorie lungă, reflectată în rafinata cultură a acestui oraș, capitală a Japoniei pentru mai mult de o mie de ani (794-1868).

Astfel, sunetul unor cuvinte folosite de locuitorii Kyoto-ului de azi au o muzicalitate aparte față de japoneza standard, fapt datorat atât poziției geografice a orașului, noilor influențe din lumea contemporană, cât și relației dintre oameni și limba japoneză. Unele expresii folosite în dialectul din Kyoto nu pot fi înțelese doar prin simpla citire a caracterelor, fie ele kanji sau kana.

1496: S-a încheiat construirea bisericii cu hramul Sfinții Arhangheli din Războieni, județul Neamț, locul unde s-a dat bătălia dintre Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), și armata otomană, în iulie 1476.

 Mănăstirea Războieni este o mănăstire ortodoxă din România, construită în anul 1496 în satul Războieni din județul Neamț. Ea se află la o distanță de 26 km de orașul Piatra Neamț. Biserica mănăstirii are hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sărbătorit în fiecare an pe 8 noiembrie). Biserica mănăstirii a fost construită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) în anul 1496, la 20 de ani de la Bătălia de la Valea Albă (1476), întru pomenirea oștenilor moldoveni căzuți în acea luptă. Mănăstirea Războieni a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004.

În Bătălia de la Valea Albă, mulți oșteni moldoveni au murit, precum și mulți boieri mari. Cronicarul Grigore Ureche descrie astfel pierderile moldovenești: “Și atâta de ai noștri au pierit, cât au înălbit poiana de trupurile de a celor pieriți, pănă au fostu războiul. Și mulți din boierii cei mari au picatu și vitéjii cei buni au pieritu și fu scârbă mare a toată țara și tuturor domnilor și crailor di prinprejur, daca auziră că au căzut moldovénii suptu mâna păgânilor. (…) Mai apoi, după ieșirea nepriietinilor și a vrăjmașilor din tară, daca au strânsu Ștefan vodă trupurile morților, movilă de cei morți au făcatu și pre urmă ș-au ziditu deasupra oasilor o bisérică, unde trăiește și astăzi întru pomenirea sufletelor.”

Pe peretele sudic al pridvorului, în dreapta ușii gotice, se află o pisanie lungă scrisă în limba slavonă, care reprezintă o cronică murală de o sinceritate impresionantă din istoria Moldovei.
“În zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Domn, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, în anul 6984 (1476), iar al domniei sale anul 20 curgător, s-a ridicat puternicul Mahomed, împăratul turcesc, cu toate forțele sale răsăritene, și încă și Basarab Voievod, poreclit Laiotă, a venit cu el, cu toată țara sa basarabească. Și au venit să prade și să ia Țara Moldovei. Și au ajuns până aici, la locul numit Pârâul Alb…
    Și noi, Ștefan Voievod, cu fiul nostru Alexandru, am ieșit înaintea lor aici și am făcut mare război cu ei, în luna iulie 26. Și cu voia lui Dumnezeu au fost înfrânți creștinii de către păgâni. Și au căzut acolo mulțime mare de ostași ai Moldovei. Atunci și tătarii au lovit Moldova din ceea parte. De aceea, a binevoit Io Ștefan Voievod, cu buna sa voință a zidit această casă în numele arhistratigului Mihail și întru rugă sieși și Doamnei sale Maria, și fiilor săi Alexandru și Bogdan și pentru amintirea și întru pomenirea tuturor dreptcredincioșilor creștini care s-au prăpădit aici. În anul 7004 (1496), iar al domniei sale anul 40 curgător, în luna noiembrie 8.”

Nici cronica lui Grigore Ureche și nici pisania nu precizează cât a durat construcția bisericii. Luând în considerarea proporțiile reduse ale bisericii, istoricul Constantin Turcu (1903-1980) a presupus că s-ar fi început construcția bisericii la 26 iulie 1496, când s-au aniversat 20 de ani de la lupta de la Valea Albă. Această biserică este clădită pe osemintele ostașilor căzuți în luptă. Sub lespezile de piatră ale edificiului, din naos până în altar, pe o lungime de 10 m, o lățime de 3,5 m și o grosime de 30 de cm se află acele oseminte.

1520: Regele danez Christian al II-lea începe cu execuția în masă a nobililor suedezi, care va fi cunoscută sub numele de “Baia de sânge de la Stockholm”.

 Christian s-a născut la Castelul Nyborg ca fiu al regelui Hans al Danemarcei și a reginei Christina de Saxonia. I-a succedat tatălui său ca rege al Danemarcei și Norvegiei iar mai târziu a fost succedat de unchiul său, Frederick I al Danemarcei. În timpul domniei sale, Christian s-a concentrat pe încercarea de a menține un control al Suediei în timp ce încerca o concentare a puterii în mâinile monarhului, în detrimentul atât al clerului cât și al nobilimii. Pentru această încercare, el a sprijinit crearea unei clase puternice a burgheziei. Christian a luat parte la cucerirea tatălui său a Suediei în 1497 și la luptele din 1501 atunci când Suedia s-a revoltat. Hans a fost numit vicerege al Norvegiei (1506-1512) și a reușit să mențină controlul asupra acestei țări. În timpul administrației lui dure din Norvegia a încercat să priveze nobilimea norvegiană de influența tradițională exercitată prin intermediul Consiliului de stat (Rigsraad), lucru care a condus la controverse. O particularitate, mai mult fatală pentru el, a fost gustul său pentru oamenii obișnuiți, care a crescut odată cu pasiunea lui pentru o fată norvegiană numită Dyveke Sigbritsdatter, care a devenit amanta lui, în 1507 sau 1509. Succesiunea lui Christian pe tron a fost confirmată de Herredag sau ansamblul de notabili din cele trei regate de nord, care s-a reunit la Copenhaga în 1513. Nobilii și clerul din toate cele trei regate au privit cu îndoieli grave un conducător care a demonstrat deja în Norvegia, că nu se teme să-și aplice autoritatea la marginile ei extreme. La 12 august 1515, Christian se căsătorește cu Isabella de Burgundia, nepoata lui Maximilian I, Împărat Roman. Dar el nu va renunța la legătura sa cu Dyveke; doi ani mai târziu, amanta sa moare în circumstanțe suspecte.

1793: A fost inaugurat Muzeul Luvru din Paris.

Muzeul Luvru (în franceză Musée du Louvre) este cel mai mare muzeu de istorie și artă din Franța (după suprafață, 210.000 m2 dintre care 60.600 m2 destinați expozițiilor) și unul dintre cele mai importante muzee din lume. Este situat în centrul capitalei franceze, Paris, între cheiul drept al Senei și strada Rivoli (franceză Quai de Louvre – Rue Am. de Coligny – Rue Rivoli), în primul arondisment, într-o clădire istorică, fost palat regal, Palatul Luvru. Exponatele de artă franțuzești acoperă o largă parte din istoria Franței, de la Dinastia Capețienilor până în prezent.

Muzeu cu caracter universal, Luvrul posedă opere de artă din epoci diferite ale civilizației, din antichitate până la 1848, și acoperă o arie geo-culturală întinsă, de la Europa occidentală, Grecia, Egipt până la Orientul Apropiat (la Paris există – în linii mari – o împărțire a domeniilor de expunere muzeală: arta europeană din perioada de după 1848 este încredințată Muzeului d’Orsay și Centrului Pompidou, arta asiatică este expusă la Muzeul național de Arte asiatice Guimet, iar arta africană, americană și din Oceania este sub tutela Muzeului Quai Branly), o serie de capodopere fiind expuse în Pavilionul Sesiunilor al muzeului Luvru. Operele prezente la Luvru au o mare varietate, de la picturi, sculpturi, desene până la ceramică, obiecte arheologice sau alte obiecte de artă. Printre piesele cele mai celebre prezente la Luvru se numără: Codul lui Hammurabi, Venus din Milo, Gioconda de Leonardo da Vinci și Libertatea conducând poporul de Eugène Delacroix. Luvrul este de asemenea unul dintre cele mai vizitate muzee din lume, cu aproximativ 8,5 milioane de vizitatori în 2008.

1874: A fost inaugurată statuia lui Mihai Viteazul din București (Piața Universității); statuia a fost realizată de sculptorul francez Albert Ernest Carriere de Belleuse și este primul monument de această factură din Capitală.

 Statuia lui Mihai Viteazul din București este o statuie ecvestră din Piața Universității, operă a sculptorului francez Albert-Ernest Carrier-Belleuse (1824-1887) și este primul monument de această factură din Capitală. Materialul documentar necesar pentru realizarea lucrării i-a fost trimis sculptorului de către Alexandru Odobescu și Theodor Aman. În 1873, statuia de bronz finalizată și soclul de marmură au fost aduse de la Paris la București.

Pe fiecare dintre cele patru cornișe ale soclului este plasată câte o stemă confecționata din bronz, două așezate în fața și în spatele acestuia, evidențiind simbolul heraldic al Țării Românești: vulturul. Pe cele două părți laterale sunt expuse Stema Moldovei, cu bourul și stema Transilvaniei. Deoarece amplasarea statuii lui Mihai însemna, în optica guvernelor imperiale de la Viena și Istanbul, o manifestare de independență a României, guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu a trebuit să adopte o atitudine de tărăgănare a luării măsurilor în urma cărora statuia urma să fie inaugurată, pentru a evita o posibilă încordare diplomatică între România și cele două imperii.

După lungi controverse, statuia lui Mihai Viteazul fost dezvelită la 8 noiembrie 1874, în ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, în piața din fața Academiei (în prezent Palatul Universității) pe locul altarului fostei mănăstiri Sfântul Sava (ctitorită în secolul al XVI-lea de către Ștefan Cantacuzino), în prezența familiei domnitoare, a membrilor guvernului, a corpului diplomatic, a Mitropolitului Nifon, a primarului Gheorghe Manu, a unui numeros public.
 
În timpul Războiului pentru cucerirea Independenței de Stat din anii 1877 – 1878, la 30 august 1877 a fost cucerită reduta otomană Grivița I și armata română a capturat un drapel și trei tunuri. Prin Ordinul de zi din 5 / 17 septembrie 1877 dat și semnat de Domnitorul Carol I, a dispus ca două din tunurile capturate să fie amplasate lângă statuia lui Mihai Viteazul. La 11 / 23 septembrie, tunurile au fost amplasate lângă statuie, în prezența Principesei Elisabeta de Neuwied soția Domnitorului Carol I. În septembrie 2010, statuia lui Mihai Viteazul a fost mutată în Parcul Izvor, de lângă Palatul Parlamentului din București. Tot aici au fost mutate și celelalte trei statui de la Universitate, pentru a se putea realiza o parcare subterană în centrul Capitalei. După terminarea lucrărilor la parcarea subterană, statuia a fost reinstală la locul ei la 5 mai 2012

1885: S-a fondat Partidul Liberal-Democrat condus de Dimitrie C. Brătianu, unind în rândurile sale pe toți cei nemulțumiți de guvernarea liberal a lui I.C. Brătianu, inclusiv pe Mihail Kogălniceanu și grupul liberalilor moldoveni grupați în jurul acestuia. A funcționat până la 24 martie 1890, când s-a unificat cu Partidul Național Liberal.

 1887: Emile Berliner patenteaza gramofonul cu placi de vinil.

1889: Montana a devenit cel de-al 41-lea stat american.

1892: Președintele american Grover Cleveland a obținut singurul mandat neconsecutiv la Casa Albă din istoria SUA.

Stephen Grover Cleveland, cunoscut mai ales ca Grover Cleveland, (n. 18 martie 1837 – d. 24 iunie 1908) a fost cel de-al douăzeci și doilea (1885 – 1889) și cel de-al douăzeci și patrulea (1893 – 1897) președinte al Statelor Unite ale Americii și singurul președinte care a servit în funcție în două mandate neconsecutive. Cleveland a fost, de asemenea, singurul președinte american membru al Partidului Democrat ales într-o epocă marcată de dominarea politică incontestabilă a Partidului Republican, între 1860 și 1912. Criticii săi îi reproșează că a fost lipsit de imaginație și că a fost copleșit de problemele economice ale națiunii, mai ales în cel de-al doilea mandat al său. În 1896, Grover Cleveland a pierdut controlul propriului său partid în favoarea fracțiunilor care favorizau interesele agrare și promulgau argintul ca monedă de schimb. 

1895: Wilhelm Conrad Röntgen (n. 1845 – m. 1923), profesor la Universitatea din Würzburg, Germania (laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 1901), a descoperit razele electromagnetice, cunoscute sub numele de razele X (razele Röntgen).

1942: Al Doilea Război Mondial: Americanii se alătură britanicilor în războiul din Africa. Debarcarea trupelor britanice și americane în Maroc și Algeria.

1945: Manifestație anticomunistă a tineretului PNȚ și PNL, în Piața Palatului Regal, prilejuită de ziua onomastică a regelui Mihai I.

1956: Descoperirea cometei Arend-Roland.

1971: Trupa britanică Led Zeppelin își lansează al patrulea album, care include una dintre cele mai cunoscute piese, Stairway to heaven.

1985: Adunarea Generală a ONU adoptă, la inițiativa României, rezoluția privind Anul Internațional al Tineretului.

1991: Frontul Popular din Moldova şi alte nouă organizaţii şi ligi pro-unioniste au lansat un apel către preşedintele României, Guvern şi Parlament în care se cerea ca în noua Constituţie a României să se prevadă pentru populaţia din Basarabia şi nordul Bucovinei aceleaşi drepturi şi obligaţii ca pentru cetăţenii români, inclusiv dreptul la cetăţenie română.

 1994: A fost inaugurat cel mai mare canal de irigații din lume. Eufratul varsa 30 de metri cubi pe secundă spre una din cele mai secetoase regiuni ale Turciei, câmpia Harran din sud–estul țării.

1994: S-a deschis Complexul World Trade Center din București

2002: Consiliul de Securitate adoptă în unanimitate Rezoluţia 1441 privind dezarmarea Irakului, acceptată de Irak în data de 13.11.2002.

2006: În urma victoriei democraților în Camera Reprezentanților, secretarul american al Apărării, Donald Rumsfeld, și-a anunțat demisia.

2006: Un proiect de lege care autorizează clonarea umană în scopuri terapeutice a fost adoptat de Senatul australian.